Chiar dacă aparent majoritatea persoanelor condamnă un proces lung sau o soluționare târzie a unui demers litigios, în condițiile în care finalizarea unui dosar nu pare să aduca nimic bun, mai ales atunci când avem calitatea de pârâți în anumite dosare, există tendința de a tergiversa soluționarea acestora.

Bunăoara nu sunt de ignorat situațiile în care având calitatea de pârâți urmează să fim supuși unei proceduri de evacuare pe care dorim să o amânăm până la găsirea unei soluții locative satisfăcătoare sau când suntem acționați în instanță pentru neplata unor datorii, pe care urmează să le achităm, însă pentru a căror stingere este necesar să așteptăm la rândul nostru finalizarea altor proceduri în care avem calitatea de reclamanți. În ambele exemple prezentate tărăganarea soluționării pricinii va deveni o necesitate pentru noi, încât momentul finalizării dosarului să ne găsească cu problema rezolvată pentru a evita neplăcerile supunerii noastre unei executări silite.
În plan penal, de asemenea, este uzual să se urmărească amânarea pronunțării unui verdict și finalizarea unor cauze în care inculpatul este judecat în stare de libertate, iar soluția ce urmează a se pronunța pare a fi în mod iminent una nefavorabilă, cu scopul vădit de a amâna executarea pedepsei, sau de a amâna plata despăgubirilor civile.
Un prim pas ce conduce la amânarea de cele mai multe ori fără discuții a primei zi de înfățișare îl reprezintă solicitarea de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui aparator sau în vederea pregătirii apărării. Dacă în plan penal cu o asemenea cerere nu se dă greș, instanța fiind obligată o singură dată să acorde acest beneficiu inculpatului, în civil situația este un pic diferită, textul de lege de la art.156 din codul de procedură civilă dând posibilitatea magistratului să nu amâne pricina, ci doar pronunțarea unei hotărâri dacă apreciază că dosarul poate fi soluționat în primă ședință (în situația în care nu mai consideră că ar fi necesar a fi administrate alte probe în afara celor de la dosar). Cum această din urmă ipoteză este destul de puțin probabilă, solicitarea de acordare a unui nou termen de judecată în vederea angajării unui apărător și a pregătirii apărării are de cele mai multe ori și în plan civil efectul scontat.
Cu angajarea apărătorului se pot câștiga uneori și două termene de judecată, mai ales în dosarele penale unde inculpatul beneficiază de o protecție specială, astfel că dacă la primul termen de judecată se solicită acordarea unui nou termen pentru angajarea unui aparator ales în contextul în care contractul cu apărătorul se încheie chiar în ziua celui de-al doilea termen acordat în cauză, apărătorul proaspăt angajat poate cere acordarea unui nou termen pentru studierea dosarului, motivând faptul că în mod rezonabil nu a avut posibilitatea să studieze pricina și prin urmare nu poate acorda părții care l-a mandatat un sprijin consistent.
În aducerea la îndeplinire a rezoluției de tergiversare a soluționării pricinii părțile mai uzează de administrarea în dosare a diferitelor expertize (chiar cu riscul ca rezultatul din raportul specialistului să le fie defavorabil), finalizarea lucrării dând dreptul părților la a face obiecțiuni ce necesită timp pentru a fi lămurite, și chiar a solicita ulterior contraexpertize.
Nu trebuie uitat faptul că în incercarea de tergiversare a soluționării pricinii mulți justițiabili uzează de instituția recuzării magistraților (variantă nerecomandabilă în opinia mea), care conduce în final la respingerea cererii de recuzare făcută în mod neîntemeiat și evident trădarea intenției de tergiversare.
O modalitate mai puțin uzuală, dar de multe ori foarte eficientă o reprezintă în procesele civile solicitarea de stenografiere a ședinței de judecată. Prevederea încă în vigoare în actualul cod de procedură civilă dă dreptul oricărei părți litigante să solicite instanței stenografierea ședinței de judecată urmând ca în cauză să fie introdus un expert de specialitate care să realizeze în mod faptic această activitate.
În forma actuală, textul de lege nu stipulează stenografierea ședinței ca fiind o facultate a magistratului, ci dispune înmod imperativ ca la solicitarea oricărei părți litigante acesta să ia măsurile necesare pentru stenografierea ședinței. Puțini știu însă că în prezent sunt foarte puțini experți în această specialitate și ridicarea unei asemenea cereri poate bloca judecarea pricinii pentru mai multe teremene consecutive.
Solicitările diverse de comunicare de acte făcute autorităților administrative când este cazul, propunerea de martori și întârzierea prezentării acestora sub diverse pretexte reprezintă alte mijloace ce întârzie soluționarea pricinii.
În concluzie, tergiversarea rezolvării unui dosar poate reprezenta un scop în sine, astfel că de multe ori amânarea pentru o perioadă suficientă de timp poate echivala cu atingerea țelului fixat.