Bronșiolita acută este o afecțiune inflamatorie a căilor respiratorii, în special a bronhiilor mici, ce afectează copiii mici cu vârsta sub doi ani. De cele mai multe ori boala apare direct, cu tuse brusc instalată, wheezing și dispnee (respirație grea), dar uneori copiii pot prezenta semne ale unei infecții a căilor respiratorii superioare ca faringită, rinofaringită etc. (rinoree, tuse și uneori subfebrilități).

Principala cauză a bolii este infecția respiratorie cu virus sincitial respirator (85% din cazuri), dar și alte virusuri sau bacterii pot da bronșiolită: adenovirusuri (11%), entrovirus, influenza, rinovirusul, micoplasma pneumonie și clamidia pneumonie.

Alte condiții care favorizează dezvoltarea afecțiunii sunt: lipsa alimentației la sân, cel puțin în primele șase luni, copiii prematuri, expunerea copilului în medii aglomerate atât acasă, cât și la creșă sau grădiniță, copii născuți din mame fumătoare și expuși la fumul de țigară etc.

Mecanismul de producere al bolii: copilul vine în contact cu virusul care este inhalat și ajunge la nivelul bronhiilor mici unde produce inflamație, cu edemațierea peretelui bronșic și secreții crescute de mucus. Edemul peretelui bronșic va duce la îngustarea bronhiilor, cu acumularea secrețiilor și suprainfectarea lor. Copiii prezintă rapid simptome respiratorii, deoarece au căile respiratorii de calibru mic și orice inflamație duce la îngustarea acestora cu aparitia tusei, inițial seacă, apoi productivă, a respirației grele și șuierătoare (wheezing), uneori febră și/ sau frison și scăderea apetitului.

Specific bronșiolitei este wheezingul sau respirația suierătoare, care se aude frecvent fără stetoscop în timpul expirului. La ascultație se aud raluri sibilante sau subcrepitante, uneori chiar și crepitante, deși nespecifice. La examenul fizic vom observa că micuțul are o respirație rapidă, folosind mai mult burtica. Inițial, copilul este agitat pentru ca, mai apoi, în formele severe să se epuizeze și să devină letargic, adormit.

Diagnosticul de bronșiolită acută se pune pe baza anamnezei – wheezing-ul fiind semnul de bază, respirația grea (dispneea), tusea seacă – și a examenului clinic. Bronșiolita acută trebuie diferențiată de un astm bronșic în criză, de o pneumonie bacteriană sau virală, afecțiuni cardiace la copii, precum și de prezența unui corp străin în tractul respirator.

Măsuri de prevenire a bronșiolitelor: evitarea frecventării colectivităților până după vârsta de trei ani, evitarea spațiilor aglomerate, evitarea fumatului în jurul copilului. Alăptarea la sân până la șase luni este foarte importantă pentru a crește imunitatea copilului. Este important ca încăperea să fie aerisită frecvent, iar copilul să stea în poziție ușor ridicată, cu capul în hiperextensie.

Copiii internați pentru bronșiolită acută necesită oxigenoterapie ca primă măsură terapeutică. Tratamentul antibiotic este controversat, etiologia fiind virală, totuși este indicat la copiii cu forme severe, când se suspectează o suprainfecție bacteriană, la copiii cu boli preexistente (afecțiuni cardiace sau respiratorii), la copiii malnutriți sau la cei febrili cu vârsta sub trei luni.

Tratamentul antiinflamator constă în: inhibitori de leucotrienă sau spray inhalator cu cortizon, chiar hemisuccinat de hidrocortizon sau metilprednisolon în cazurile severe. Corticoizii se pot administra fie sub formă de spray inhalator, fie sub formă de aerosoli. Studiile au demonstrat că bronhodilatatoarele cu durată scurtă de acțiune sunt eficiente la copiii cu bronșiolită, pe perioada internării, și recomandă folosirea lor și după externare pe o perioadă scurtă de timp.
Bronșiolitele repetate la copii reprezintă unul dintre factorii predispozanți pentru astmul bronșic. Prognosticul bolii este favorabil, cu remisiune în 7 – 10 zile. De reținut pentru părinți – wheezing-ul, tusea seacă, respirația grea la copil trebuie să fie un semnal de alarmă și trebuie să se prezinte cu copilul la orice unitate sanitară, pentru evaluare și tratament.