După ce în articolele anterioare s-a prezentat eficienţa şi capacitatea (sau incapacitatea) României de a absorbi fondurile europene nerambursabile care i s-au atribuit pentru perioada 2007-2013, acest articol prezintă modul în care se pregăteşte următoarea perioadă de programare financiară 2014-2020.
Este interesant de văzut care sunt priorităţile pentru următoarea perioadă şi pe ce domenii se vor cheltui cei mai mulţi bani la nivel european, dar, cel mai important, de ce sume va beneficia România şi pe ce trebuie cheltuite acestea.
Uniunea Europeană a propus pentru perioada 2014 – 2020 un buget de 1.025 miliarde euro, dintre care 376 miliarde euro sunt alocaţi pentru instrumentele politicii de coeziune 2014 – 2020, 40 miliarde euro pentru facilitatea „Conectarea Europei” care finanţează proiectele transfrontaliere de energie, transport şi tehnologia informaţiei, iar 649 miliarde merg către agricultură, cercetare etc.
Comisia Europeană propune o serie de principii comune aplicabile tuturor fondurilor. Printre acestea se numără parteneriatul şi guvernanţa pe mai multe niveluri, respectarea legislaţiei UE şi a legislaţiei naţionale aplicabile, promovarea egalităţii între femei şi bărbaţi, nediscriminarea şi dezvoltarea durabilă.
Pentru a maximiza impactul politicii în ceea ce priveşte realizarea priorităţilor europene, comisia propune consolidarea procesului de programare strategică. Aceasta implică introducerea unui cadru strategic comun, a unor contracte de parteneriat şi a unei liste de obiective tematice conforme cu Strategia Europa 2020 şi cu orientările integrate ale acesteia.
Fondul de coeziune va continua să sprijine statele membre al căror venit naţional brut (VNB) pe cap de locuitor este mai mic de 90% din media UE-27 pentru realizarea de investiţii în reţelele transeuropene de transport (TEN-T) şi în domeniul mediului.
Cele trei fonduri importante prin intermediul cărora sunt alocate resurse financiare europene funcţionează şi în perioada 2014-2020: Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European şi Fondul de Coeziune. Printre priorităţile acestor fonduri în perioada 2014-2020 amintim: cercetare, dezvoltare şi inovare; îmbunătăţirea accesului la informaţii şi a calităţii acestora, precum şi la tehnologiile comunicaţiilor; schimbările climatice şi trecerea la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon; sprijin comercial acordat IMM-urilor; infrastructurile de telecomunicaţii, energie şi transport; consolidarea capacităţii instituţionale şi o administraţie publică eficientă; infrastructurile de sănătate, educaţie şi sociale; dezvoltarea urbană durabilă; promovarea ocupării forţei de muncă şi sprijinirea mobilităţii lucrătorilor; promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei; efectuarea de investiţii în domeniul educaţiei, al formării competenţelor şi al învăţării pe tot parcursul vieţii.
În domeniul mediului, Fondul de coeziune va sprijini investiţiile în adaptarea la schimbările climatice şi prevenirea riscurilor, investiţiile în sectoarele apei şi deşeurilor, precum şi în mediul urban. În domeniul transporturilor, Fondul de coeziune va contribui la investiţiile în reţeaua transeuropeană de transport, precum şi la cele în sisteme de transport cu emisii reduse de dioxid de carbon şi în transportul urban.
Pentru a asigura concentrarea investiţiilor la nivelul UE pe aceste priorităţi, se stabilesc alocări minime pentru un anumit număr de zone prioritare. De exemplu, regiunile mai puţin dezvoltate (cazul României) ar trebui să dispună de o paletă mai largă de priorităţi de investiţii, care să reflecte nevoile mai mari de dezvoltare ale acestora. Însă acestea vor trebui să aloce cel puţin 50% din resursele FEDR pentru eficienţă energetică şi energii regenerabile, inovare şi sprijin pentru IMM-uri.
În conformitate cu angajamentul UE faţă de creşterea incluziunii, cel puţin 20% din sumele alocate FSE ar trebui să fie utilizate pentru promovarea incluziunii sociale şi combaterea sărăciei. Pentru a facilita utilizarea FSE, în special de către operatorii de mici dimensiuni, propunerea de regulament prezintă opţiuni mai simplificate privind costurile. În plus, se propune ca, în cazul operaţiunilor mici, statele membre să fie obligate să utilizeze rate forfetare sau sume forfetare.
Pentru a putea evita neajunsurile actualei perioade de programare, autorităţile române iau în considerare asigurarea unui parteneriat mult mai extins şi mai interactiv cu societatea civilă, sindicatele şi patronatele, mediul economic (camerele de comerţ, firmele de consultanţă) şi mediul financiar-bancar.
Lista Programelor Operaţionale pentru perioada 2014 – 2020 va fi stabilită până în luna septembrie a acestui an, urmând ca în perioada octombrie – decembrie 2012 să se elaboreze un prim draft al acestora.
În ceea ce priveşte dezvoltarea regională, se discută două variante – fie câte un program regional dedicat fiecărei regiuni în parte, fie un singur program regional integrat.
La nivel sectorial, programelor operaţionale sectoriale existente în această perioadă le vor lua locul programele multi-fond, care vor fi finanţate prin mai multe categorii de fonduri structurale. Axele prioritare din cadrul acestora vor fi finanţate, însă, printr-un singur instrument structural.