Există o imagine foarte clară pe care publicul o are despre o prim-solistă de balet: disciplină, eleganță, control absolut. Ce nu se vede însă este omul care rămâne după ce cortina cade. În Interviurile IKIGAI, Marina Gaspar Ioniță, prim-solistă la Opera Națională București, vorbește despre pasiune dintr-un loc neașteptat de intim, dezvăluind nu doar ce o face să danseze, ci și ce o face să se simtă vie și dincolo de scenă.
https://www.youtube.com/embed/U8a43z_XwrQ?si=87YP0ExIkPgB3Ni5″
Marina Gaspar Ioniță (Opera Națională București), la Interviurile IKIGAI
Pentru Marina, baletul este mai mult decât o profesie. Este limbajul prin care își exprimă emoțiile, poveștile, trăirile. Muzica, mișcarea, costumele, orchestra – toate acestea se întâlnesc într-un act care pare magic din exterior, dar care presupune o muncă mentală și fizică uriașă. Poveștile clasice pe care le dansează nu sunt deloc depășite; emoțiile lor sunt aceleași cu cele pe care le trăim și astăzi: iubire, pierdere, luptă, speranță. Se schimbă doar decorul.
Dar pasiunea Marinei nu se oprește la balet. Din discuție apare clar că există o creativitate constantă care o însoțește încă din copilărie. A desenat de mică, a gătit, a decorat, a simțit nevoia să creeze forme noi, să transforme spațiul din jurul ei. Desenează flori care nu există în realitate, trandafiri albaștri, combinații de culori neobișnuite, fără să se raporteze la un model. Totuși, pentru ea desenul nu este doar despre rezultat, ci și despre liniștea pe care o aduce.
https://youtube.com/shorts/879a3wv_CeI?si=cXh2hkI9BRvJvpk4
Casa ei este, la rândul ei, un spațiu creat intenționat. Decorarea nu este o activitate ocazională, ci o nevoie de a simți că spațiul în care trăiește evoluează odată cu ea. Mută obiecte, schimbă aranjamente, evită stagnarea. Totul are legătură cu nevoia de prospețime, de respirație, de schimbare și evoluție.
Poate cea mai surprinzătoare pasiune despre care vorbește Marina este curățenia. Dacă pentru mulți dintre noi aceasta activitate ține de obligație sau rutină domestică, pentru ea e o activitate pe care o trăiește și care îi aduce o stare bună. Curățenia îi aduce o senzație de bine profundă, o claritate mentală. Spune că atunci când face curățenie simte că „merge pe apă”. Podeaua curată, lucrurile șterse de praf, ordinea din jur creează o ordine interioară. Este, într-un fel, același principiu ca în balet: atenție la detalii, prezență, rigoare.
IKIGAI-ul Marinei nu este un punct fix, ci un sistem viu. Baletul este centrul, dar fără desen, fără ordine, fără creație în afara scenei, acest centru ar fi nevoit să ardă continuu, fără pauză, fără rezerve. Pasiunea nu se susține doar prin muncă, ci prin aceste zone aparent mici, dar esențiale, care o reîncarcă și o mențin conectată la ea însăși.
Pe Marina o poti urmari si pe pagina ei de profil de pe Facebook.
Există o imagine foarte clară pe care publicul o are despre o prim-solistă de balet: disciplină, eleganță, control absolut. Ce nu se vede însă este omul care rămâne după ce cortina cade. În Interviurile IKIGAI, Marina Gaspar Ioniță, prim-solistă la Opera Națională București, vorbește despre pasiune dintr-un loc neașteptat de intim, dezvăluind nu doar ce o face să danseze, ci și ce o face să se simtă vie și dincolo de scenă.
https://www.youtube.com/embed/U8a43z_XwrQ?si=87YP0ExIkPgB3Ni5″
Marina Gaspar Ioniță (Opera Națională București), la Interviurile IKIGAI
Pentru Marina, baletul este mai mult decât o profesie. Este limbajul prin care își exprimă emoțiile, poveștile, trăirile. Muzica, mișcarea, costumele, orchestra – toate acestea se întâlnesc într-un act care pare magic din exterior, dar care presupune o muncă mentală și fizică uriașă. Poveștile clasice pe care le dansează nu sunt deloc depășite; emoțiile lor sunt aceleași cu cele pe care le trăim și astăzi: iubire, pierdere, luptă, speranță. Se schimbă doar decorul.
Dar pasiunea Marinei nu se oprește la balet. Din discuție apare clar că există o creativitate constantă care o însoțește încă din copilărie. A desenat de mică, a gătit, a decorat, a simțit nevoia să creeze forme noi, să transforme spațiul din jurul ei. Desenează flori care nu există în realitate, trandafiri albaștri, combinații de culori neobișnuite, fără să se raporteze la un model. Totuși, pentru ea desenul nu este doar despre rezultat, ci și despre liniștea pe care o aduce.
https://youtube.com/shorts/879a3wv_CeI?si=cXh2hkI9BRvJvpk4
Casa ei este, la rândul ei, un spațiu creat intenționat. Decorarea nu este o activitate ocazională, ci o nevoie de a simți că spațiul în care trăiește evoluează odată cu ea. Mută obiecte, schimbă aranjamente, evită stagnarea. Totul are legătură cu nevoia de prospețime, de respirație, de schimbare și evoluție.
Poate cea mai surprinzătoare pasiune despre care vorbește Marina este curățenia. Dacă pentru mulți dintre noi aceasta activitate ține de obligație sau rutină domestică, pentru ea e o activitate pe care o trăiește și care îi aduce o stare bună. Curățenia îi aduce o senzație de bine profundă, o claritate mentală. Spune că atunci când face curățenie simte că „merge pe apă”. Podeaua curată, lucrurile șterse de praf, ordinea din jur creează o ordine interioară. Este, într-un fel, același principiu ca în balet: atenție la detalii, prezență, rigoare.
IKIGAI-ul Marinei nu este un punct fix, ci un sistem viu. Baletul este centrul, dar fără desen, fără ordine, fără creație în afara scenei, acest centru ar fi nevoit să ardă continuu, fără pauză, fără rezerve. Pasiunea nu se susține doar prin muncă, ci prin aceste zone aparent mici, dar esențiale, care o reîncarcă și o mențin conectată la ea însăși.
Pe Marina o poti urmari si pe pagina ei de profil de pe Facebook.
Source URL: https://www.svnews.ro/cine-este-marina-gaspar-ionita-atunci-cand-nu-danseaza/515552/