În cultura populară se spune că vestitul împărat roman Caligula şi-ar fi pus calul, Incitatus pe numele său, senator. Alţi cronicari romani vorbeau de o funcţie de consul. Dar e vorba de istorici partinici, fiindcă se pare că povestea n-are suport real. Oricât de nebun a fost Caligula, totuşi nu şi-a făcut calul nici senator, nici consul. Avea el alte nebunii, motiv pentru care la acest capitol l-a întrecut chiar şi pe Nero. Dar Incitatus chiar a existat, iar Caligula i-a purtat o mare grijă, acordându-i totodată o imensă afecţiune. Dar, repet, în timp s-a păstrat povestea cu calul senator, ea devenind şi o parabolă privind prostia şi megalomania unor politicieni.

Fac acum un mare salt în timp şi ajung la Timişoara anului de graţie 2020, un an înainte de-a deveni capitală europeană a culturii. Un primar, pe numele lui Nicolae Robu, n-avea un cal precum Caligula, ci doar o… Iapă. Cătălin Iapă. Purtător de mapă, trepied, cameră video, perie pentru scame, dar mai ales o limbă dulce, dulce când e vorba de „stăpânul” său. Şi una extrem de amară la adresa adversarilor acestuia.

Ei bine – şi acum nu mai e vorba de o poveste apocrifă – acest Iapă (era să scriu această) a fost numit secretar de stat în Guvernul României anului 2020. Ceea ce se pare că, în trecut, Caligula n-a făcut-o până la capăt, a reuşit Robu. Discutabilă în această numire nu e vorba de tinereţea lui Iapă. E vorba de competenţă şi meritocraţie. Fiindcă despre Iapă nu se ştie absolut nimic mai mult decât cele menţionate mai sus, respectiv că este principalul ţucălar al lui Robu. Ceea ce să recunoaştem, nici Incitatus nu o făcea pentru Caligula. Şi, mă rog, amator de cluburi de manele, alături de o alta imensă „competenţă” a epocii Robu, Ionuţ Nasleu.

Şi mai vorbeam de PSD! Ce diferenţă este între această numire şi ceea ce făceau PSD-iştii? Mai grav este însă această promovare din perspectiva puterii de exemplu. Ce să înţeleagă un tânăr cu adevărat merituos care vrea să facă o carieră în administraţie, politică etc? Că nu se poate fără a slugări şefii? Că loialitatea prost înţeleasă (Robu l-a descris pe Iapă ca fiind o persoană laială) ţine loc şi de competenţe şi de expertiză şi de moralitate şi de orice? Şi, la urma urmei, ce mi-e Caligula, ce mi-e Robu!

Acest text poate fi considerat un pamflet și trebuie tratat ca atare.