Dimineaţa, când politicianul român se uită în oglindă, vede un personaj înalt, frumos, deştept, dedicat peste măsură oamenilor şi dispus la orice sacrificiu pentru binele celor din jur. Spre comparaţie, adversarul său politic (care vede aceleaşi lucruri în propria oglindă) este scund, urât, prost şi mânat doar de interese personale.

Când politicianul român citeşte în presă un articol pozitiv despre el, consideră că ziaristul în cauză şi-a făcut doar datoria. Eventual are câteva obiecţii, dacă s-a scris că e frumos şi deştept, dar s-a uitat menţiunea că este şi înalt. Tot datoria îţi faci, ca ziarist, şi dacă scrii critic la adresa adversarului său politic.

Dacă, dimpotrivă, citeşte un articol critic, e clar că ziaristul a primit bani de la adversarii săi pentru a fi ponegrit sau nu a plătit „taxa de protecţie”, pe care însă nu i-a cerut-o nimeni. De asemenea, dacă citeşte un articol pozitiv şi despre adversarul său politic, în mod cert acesta l-a plătit pe ziarist. Cu toate că politicianul nostru nu a plătit nici să fie criticaţi adversarii săi şi nici să fie el „pictat” frumos. Dar el „ştie” că adversarii săi plătesc. El însă e înalt, frumos, neprihănit etc., astfel că nu are de ce plăti. În linii mari, cam acesta este arhetipul politicianului român în relaţia cu presa.

După acest preambul, trec la un caz concret, noul politician timişorean, Cristi Brâncovan. Care, în calitate de activist civic, a avut o presă bună în Timişoara, inclusiv în deBanat. Ba, chiar şi anunţul candidaturii sale a fost reliefat în termeni pozitivi.

Eugen Sasu şi-a permis însă să aibă o altă opinie, puţin ironică, dar deloc agresivă, aşa cum a avut-o faţă de alţi politicieni. Ei bine, noul politician Cristi Brâncovan a sărit ca din baie, sugerând pe Facebook, că i s-ar fi solicitat „taxă de protecţie”. Ceea ce e o mizerie fără limite, mai ales pentru cei care îl cunosc pe Eugen. Brâncovan însă a făcut exact acelaşi lucru precum primarul Nicolae Robu, pe care-l critica foarte mult. Cine nu-i cu el, e hater, duşmanul Timişoarei, tonomat, plătit de duşmani etc.

Ieşirea lui Brâncovan este cu atât mai îngrijorătoare cu cât este încă tânăr. Îşi doreşte unanimităţi de opinie, la fel ca înainte de 1989? Vrea să fie ales cu 99,8% din voturi? Vrea o „democraţie” în care toată lumea să-l laude?

Revenind la articolul în cauză, ce a scris Eugen aşa de grav de l-a supărat pe Brâncovan? Că nu prea are şanse la câştigarea preşedinţiei CJ Timiş? Ceea ce este un fapt, nici măcar opinie. Că, prin candidatura sa, loveşte în PNL şi USR şi ajută PSD? Iar un fapt, cu precizarea că ia voturi mai degrabă în USR. Fiindcă exact acelaşi electorat „fuck the system” îl vizează şi Brâncovan. Şi vorbesc de zona bună a aşa-zisului electorat anti-sistem, fiindcă există şi o zonă hidoasă a acestuia: extremiştii de stânga sau dreapta, „covido-conspiraţioniştii”, dacopaţii, fostul PPDD etc.

Şi Eugen nici măcar nu a scris, dacă era să o dea pe conspiraţii, că ar fi o înţelegere între Brâncovan şi PSD. Dar cel mai important lucru, repet, a fost vorba de o opinie. Cu care poţi să fii de acord sau nu. De data asta Brâncovan nu a fost. Dar de aici până la „taxă de protecţie” e o cale lungă ca de la activistul civic Brâncovan la politicianul Brâncovan. Apropos, dacă un activist civic cum a fost Cristi Brâncovan ar avea cuvinte mai puţin frumoase depre politicianul Cristi Brâncovan, ultimul s-ar plânge că i s-a cerut „taxă de protecţie”?

Acestea fiind spuse, sper că noul politician a înţeles despre ce e vorba şi nu mai continuă un dialog inutil. Altfel, îi dorim succes în alegeri. Apropos – pour le connaisseur –  atunci când ajunge, în campanie electorală, pe la Ictar Budinţ (dar şi în alte locuri), să poarte mască de protecţie pe faţă. Şi nu neapărat din motive Covid.