În timp ce coloane de manifestanți plâng abandonarea democrației în România, dovada fiind anularea alegerilor prezidențiale pe filiera Consiliul Suprem de Apărare a Țării și până la Curtea Constituțională a României, în societatea civilă cu scaun la cap și poftă de acea democrația occidentală se cam dă din cap a aprobare. E adevărat, prin acea decizie de anulare a alegerilor prezidențiale, primită cu o oarecare ușurare, România a acceptat o breșă în sistemul democratic și totodată un precedent ce ne-ar putea da bătăi de cap în alte momente de cumpănă. Pe de altă parte, neimplicarea CCR și a sistemului de apărare a statului putea devansa colapsarea democrației prin venirea cui nu trebuie la putere.

Și când spun „cui nu trebuie” nu mă refer la forțe politice care ar putea câștiga alegeri prin manipulare sau insuficenta informare a electoratului din acea zonă a spectrului, ci fac trimitere la penetrarea sistemului imunitar al țării din zona acelui „actor străin” aflat astăzi în război cu mai toată lumea civilizată. Rău ar fi fost oricum, doar că în formula aleasă acum răul a fost răstogolit pentru mai încolo. Că acel „mai încolo” poate fi în primăvară, cu ocazia alegerilor prezidențiale repetate, sau în alte momente electorale mai îndepărtate, vom vedea. Întrebarea este cum procedăm acum, după ce am aflat cum stau lucrurile.

Ne-am aștepta ca instituțiile de apărare ale statului să-și ia măsurile legale de combatere a unor astfel de șmecherii la care au apelat mai toate partidele ce au produs surprize în marele an electoral 2024, în așteptare fiind Germania, anul acesta. Iar înainte de măsurile legale, să explice lumii care a fost baza deciziei CCR, să aducă probe și să pornească acțiuni penale în cazul celor care au încălcat legea… măcar în zona legislației finanțării alegerilor, dacă nu apucăm să demonstrăm sabotaj sau spionaj în mijlocul centrelor de decizie ale statului român.

Lipsa acestor probe va duce valul pro-Georgescu la cote greu de gestionat în alegeri libere, iar lăsarea la liber a manipulării prin tot felul de algoritmi, într-o totală lipsă de transparență a contabilității campaniilor candidaților, cu implicarea nestingherită a „actorului străin”, va duce la un rezultat care face ca anularea din iarnă să nu aducă nimic bun, ci doar un precedent periculos. Sistemul pe care l-am considerat și denumit normal în viața noastră de zi cu zi până acum a câștigat pentru noi timp de reație, dar dacă nu suntem capabili de reacție, dacă nu putem limpezi cum stau treburile în serviciile secrete ale României de unde să ne așteptăm la reacții unitare și eficiente?

„Aceasta este o situație îngrijorătoare, trebuie să ne concentrăm și să investim mai multe resurse în țările noastre vecine”, spune Pavlo Klimkin, fost ministru ucrainean al afacerilor externe (2014-2019), într-un material recent publicat de G4Media. Chiar așa. Recunoaștem tiparul unui război hibrid în tot ce se întâmplă în Europa, un spațiu vulnerabil în care agresorul poate câștiga țări fără să tragă un foc de armă. Iar când o astfel de țară este vecină pe o lungime de 600 km de graniță cu Ucraina, principala victimă a acelui agresor, beneficiar al unor acțiuni de aprovizionare de război pe această rută, cred că poate deveni și ea un „actor străin” de partea considerată bună a istoriei.

Dacă noi nu suntem în stare…

P.S. TikTok-ul american a fost oprit, nu se știe pentru câte zile după revenirea lui Donald Trump la Casa Albă. Dacă la noi Klauss Iohannis ar provoca interzicerea TikTok-ului așa cum îl știm azi, prin CSAT, prin instanțe, cum vrea mușchiul dunnealui, cred că ar fi singura chestiune palpabilă ce ne-ar rămâne din „România lui Educată”.