Într-o casă locuiau două familii. În prima familie certurile şi ţipetele erau la ordinea zilei. La a doua familie era mereu linişte, din când în când se auzeau doar râsete. Disperată, într-o zi soţia din prima familie îi spuse soţului:

– Ia du-te tu sub geamul vecinilor, uită-te ce fac, şi poate înţegem de ce ei nu se ceartă niciodată!

Bărbatul ascultă şi se execută. Îşi vede vecinul la aragaz cu un ibric în mână, pe soţia lui scriind ceva la un calculator, copilul  jucându-se. Sună telefonul şi bărbatul se repede să răspundă. În viteză, loveşte cu mâna o vază mare şi, evident, scumpă, care cade şi se face ţăndări. Bărbatul de la geam o vede  pe femeie cum se ridică de la birou, neştiind ce se întâmplă, şi îşi spune că ăsta este momentul în care la el în casă ar începe ţipetele şi reproşurile. Bărbatul strînge tăcut cioburile. Femeia aduce o mătură şi un făraş.

– Puteam să fiu şi eu atent! Îmi pare rău! Ştiu că ţineai la vaza asta!, spune bărbatul

– E vina mea iubitule! Dacă puneam vaza într-un loc mai sigur, nu se spărgea!, a răspuns femeia. Cei doi şi-au zâmbit şi s-au întors să continuie ce făceau înainte de incident. Îngândurat, bărbatul s-a dus acasă, la soţia lui.

– Am aflat de ce vecinii noştri nu se ceartă şi sunt fericiţi. În timp ce la noi în casă toţi avem dreptate, la ei toţi sunt vinovaţi!