„Indiferența ucide copii”. Strigătul dur al unui psiholog după moartea lui Mario: „Nu e un accident. Este un eșec colectiv”
Moartea lui Mario, un copil care a ajuns prea devreme pe lista tragediilor fără întoarcere, a scos la iveală o realitate pe care societatea românească o evită de ani de zile. Consumul de substanțe interzise în rândul minorilor, violența din familie, bullying-ul și abandonul emoțional nu sunt excepții. Sunt simptomele unui sistem care a ales, de prea multe ori, să tacă. Psihologul Roxana Pălălae vorbește direct și fără menajamente despre cauzele din spatele unor astfel de drame. „Cazul lui Mario nu este un accident izolat și nici o tragedie fără explicații. Este rezultatul unui cumul de factori pe care îi vedem zilnic: indiferență, neglijență, lipsă de sprijin emoțional, violență și abuzuri ascunse sub tăcere”, avertizează specialistul. Pentru Roxana Pălălae, moartea unui copil nu este doar o dramă de familie. „Este un eșec colectiv”, spune aceasta, subliniind că minorii nu ajung întâmplător să consume substanțe interzise. „Copiii nu mor din senin. Mor pentru că nu sunt ascultați. În spatele consumului de substanțe se află aproape întotdeauna o suferință nevăzută. Un copil caută alinare acolo unde nu mai găsește sprijin.” Mesajul psihologului este un apel către părinți, educatori și întreaga societate. „Nu înlocuiți prezența cu banii. Nu alegeți confortul material în locul timpului petrecut împreună. Copiii nu cer sacrificii materiale, ci prezență reală”, spune Roxana Pălălae. În opinia sa, absența justificată prin muncă excesivă lasă goluri emoționale care, în timp, se transformă în răni adânci. Un alt punct sensibil este violența, încă acceptată în multe familii ca metodă de „educație”. Psihologul respinge ferm această mentalitate. „Violența nu educă. Violența distruge. Un copil crescut în frică nu devine un adult echilibrat, ci unul care învață să se ascundă, să mintă sau să fugă, uneori în adicții, alteori în comportamente autodistructive.” Specialistul atrage atenția și asupra bullying-ului, adesea minimalizat sau ignorat. „Copiii suferă în tăcere. Bullying-ul nu este o etapă, este o formă de violență care lasă urme adânci”, avertizează Roxana Pălălae, îndemnând părinții să își întrebe copiii dacă le este frică să meargă la școală, dacă se simt acceptați, dacă cineva îi rănește. „Stop consumului de substanțe interzise începe cu stop indiferenței. Cu ascultare. Cu empatie. Cu implicare”, spune psihologul.
Moartea lui Mario, un copil care a ajuns prea devreme pe lista tragediilor fără întoarcere, a scos la iveală o realitate pe care societatea românească o evită de ani de zile. Consumul de substanțe interzise în rândul minorilor, violența din familie, bullying-ul și abandonul emoțional nu sunt excepții. Sunt simptomele unui sistem care a ales, de prea multe ori, să tacă. Psihologul Roxana Pălălae vorbește direct și fără menajamente despre cauzele din spatele unor astfel de drame. „Cazul lui Mario nu este un accident izolat și nici o tragedie fără explicații. Este rezultatul unui cumul de factori pe care îi vedem zilnic: indiferență, neglijență, lipsă de sprijin emoțional, violență și abuzuri ascunse sub tăcere”, avertizează specialistul. Pentru Roxana Pălălae, moartea unui copil nu este doar o dramă de familie. „Este un eșec colectiv”, spune aceasta, subliniind că minorii nu ajung întâmplător să consume substanțe interzise. „Copiii nu mor din senin. Mor pentru că nu sunt ascultați. În spatele consumului de substanțe se află aproape întotdeauna o suferință nevăzută. Un copil caută alinare acolo unde nu mai găsește sprijin.” Mesajul psihologului este un apel către părinți, educatori și întreaga societate. „Nu înlocuiți prezența cu banii. Nu alegeți confortul material în locul timpului petrecut împreună. Copiii nu cer sacrificii materiale, ci prezență reală”, spune Roxana Pălălae. În opinia sa, absența justificată prin muncă excesivă lasă goluri emoționale care, în timp, se transformă în răni adânci. Un alt punct sensibil este violența, încă acceptată în multe familii ca metodă de „educație”. Psihologul respinge ferm această mentalitate. „Violența nu educă. Violența distruge. Un copil crescut în frică nu devine un adult echilibrat, ci unul care învață să se ascundă, să mintă sau să fugă, uneori în adicții, alteori în comportamente autodistructive.” Specialistul atrage atenția și asupra bullying-ului, adesea minimalizat sau ignorat. „Copiii suferă în tăcere. Bullying-ul nu este o etapă, este o formă de violență care lasă urme adânci”, avertizează Roxana Pălălae, îndemnând părinții să își întrebe copiii dacă le este frică să meargă la școală, dacă se simt acceptați, dacă cineva îi rănește. „Stop consumului de substanțe interzise începe cu stop indiferenței. Cu ascultare. Cu empatie. Cu implicare”, spune psihologul.
Source URL: https://vaslui.robo-stiri.ro/indiferenta-ucide-copii-strigatul-dur-al-unui-psiholog-dupa-moartea-lui-mario-nu-e-un-accident-este-un-esec-colectiv/