Contraeditorial

Odată cu trecerea de la starea de urgenţă la starea de
alertă naţională, slujbele religioase cu participarea credincioșilor au fost
permise în aer liber, în jurul lăcaşelor de cult. Piosul primar al satului meu
de baştină mi-a trimis câteva imagini surprinse la prima slujbă cu enoriaşi
care a avut loc în avlia bisericii, după 2 luni de zile de interdicţie
protectoare împotriva ”noului coronavirus”. Din poze reiese că au participat
doar câţiva credincioşi şi credincioase. Nota bene: ”distanțarea socială” a
fost cu prisosință respectată. Mi-a sărit în ochi starea ierbii din avlia
bisericii. Trecea bine de gleznele puţinilor enoriaşi. Era netăiată, necosită,
cum e lăsată de la Dumnezeu, ca să folosesc o expresie din popor, sau
neîngrijită, cum o numesc alte popoare.

Mi-am adus aminte că în urmă cu câţiva ani am
participat la un eveniment familial al primarului din comuna cu cea mai
frumoasă casă de cultură, construită în perioada interbelică, cu una dintre cele
mai vechi (250 de ani) şi impozante biserici din Almăj. Admirând frumuseţea
edificiului şi locului în care era construită biserica, nu m-am putut abţine să
nu-i fac simpaticului primar, în glumă, o donaţie constând într-o maşină de
tuns iarba, pentru că în jurul bisericii, în ciuda evenimentului la care
participaseră mai toţi marii judeţului, iarba nu era tăiată, trecea de genunchi
şi cei trei frumoşi trandafiri roșii de august abia se mai vedeau.

Văzând imaginile de acum câteva zile, şi amintindu-mi
de cele de acum câţiva ani, mă întreb: să aibă legătură cu semnificaţia
religioasă a turmei de credincioși faptul că o parte din actualii păstori ai
bisericii naţionale lasă iarba netăiată în avlia bisericii? Exclus să fie vorba
de vreo neglijenţă, de vreo lene ancestrală şi/sau tradiţională!

Oricum am medita, la cele sfinte sau la cele lumeşti,
până duminica viitoare starea de alertă nu se ridică, iar înălțimea ierbii
poate trece de genunchii enoriaşilor, cu sau fără ploaia aşteptată de toţi
românii. Ferească Dumnezeu de vreo căpuşă care să corupă corpul credincioșilor
scăpați de covid!

Prin urmare, poate că este mai bine pentru sănătatea
cucernicilor ca iarba din curțile bisericilor să fie cosită. Nu mă gândesc să
fie tunsă. Ca să fie tunsă trebuie să te gândeşti la gazon. Gazonul este un
atribut al ţărilor neortodoxe, nu? Întreținerea lui, după ce a fost creat,
necesită muncă susținută, continuă, fără amânări, derogări și delăsări. Nici de
aprobări nu-i nevoie.

Gazon noi avem, deocamdată, în alt fel de temple, pe
terenurile de fotbal dar şi cu acela avem mari dificultăţi de implementare; a
se vedea nenumăratele şi costisitoarele tentative cu aplicarea gazonului pe
marele Stadion Naţional de la București.

Aşa că, mai bine trăim, ne rugăm, ieșim la grătare și
mici în iarbă de-a noastră, naturală. Dar, eu cred că, în actualele condiţii de
alertă națională, este mai bine să fie cosită. Dacă nu pe marginea drumurilor
patriei, sau prin poienile destinate distracțiilor, măcar în avliile
bisericilor strămoşeşti.

Comentarii

comentarii