Șahul politic… sau cum să câștigi bătălii politice cu ajutorul sportului minții

În așteptarea candidaților cu șanse reale pentru Primăria Focșani și pentru Consiliul Județean Vrancea, nu ne rămâne decât să încercăm să deslușim culisele negocierilor între principalele personaje implicate în bătălia politică din această toamnă. Asemeni unui joc de șah, la masa negocierilor s-au așezat piesele pe tablă în așa fel încât pionii să flancheze greii aflați pe rândul doi. Cine știe a juca șah, cunoaște foarte bine că, primii aruncați în luptă sunt pionii pentru ca regele să fie protejat de eventualele atacuri ale adversarului. Pionii au un rol foarte bine definit și pot face ravagii dacă sunt mutați cu pricepere. Într-o partidă de șah, un rol important îl joacă și regina care poate fi mutată în toate pozițiile, încercând să aducă un avantaj în joc. Nu voi vorbi despre celelalte piese de pe o tablă de șah, pentru că ar trebui să lungesc prea mult o opinie strict personală. O singură piesă ar mai merita să fie menționată: nebunul.

Este cunoscut faptul că de o bună bucată de vreme, regii de pe tabla de șah duc negocieri grele pentru a scoate în față un candidat care să lupte cu șanse reale de câștig la Primăria Focșani. În cele aproape două luni de când a început partida de șah, au fost aplicate strategii de care s-ar mira însuși Gari Kasparpov. Liderii formațiunilor politice s-au întâlnit pentru a-și negocia propriile avantaje, fie că este vorba despre susținerea unui nume la funcția de primar, fie că s-a discutat despre numărul de consilieri locali ce vor fi trecuți pe liste. Data limită la care ar trebui încheiat jocul de șah se apropie cu pași repezi. Meciul este unul strâns, fiecare încercând să râmână cu cât mai multe piese pe tablă. Pionii au fost primii care au dispărut, fiind anihilați de fiecare jucător în parte. Au rămas doar piesele cu greutate și se duc ultimele bătălii pentru ca jocul să fie încheiat întrucât timpul alocat fiecărei părți se scurge în defavoarea privitorilor de pe margine. Strategiile par să se fi consumat încă de la momentul în care au dispărut pionii, însă abia atunci a început adevăratul meci de șah. Atacurile la rege nu au întârziat să apară și s-a strigat de foarte multe ori “Șah!”. Restul de piese au făcut scut în fața regelui, au încercat să contracareze mutările adversarului și au reușit chiar să-l pună în dificultate. În tot acest timp, nebunul a asistat pasiv la mutările suratelor de pe tablă și rar a avut ocazia să străbată câteva pătrățele. Este clar că are un rol bine determinat și poate face ravagii dacă nu este urmărit îndeaproape câmpul pe care acesta se poate deplasa. La fel de clar este că regina unuia dintre jucători va rămâne în bătălie până la final și va fi un candidat cu greutate pentru adversarii politici. Nu râmâne decât să vedem în ce direcție va continua meciul de pe tabla de șah, ce strategii se vor mai aplica, cine va fi cel care va striga la final “Șah-Mat!” și mai ales, cu câte piese va rămâne câștigătorul după finalul partidei. Să nu uităm totuși de nebun pentru că (jucătorii știu) acesta poate duce partida în situația de “Pat!”.