COMISARUL GHEBOASA DE LA PATRIARHIE sau ultimele gloanțe din ruleta rusească a lui Bănescu. ”Câinele Patriarhului” sare în apărarea anticreștinului CTP și atacă încă un episcop al BOR: PS Ignatie, la rând după IPS Teodosie și IPS Calinic

„Prestația controversată pe care „Gheboasă” a avut-o la
festivalul Untold a devenit subiect de dispută și între episcopul
Hușilor, PS Ignatie, și Cristian Tudor Popescu, după ce jurnalistul a
avut o reacție dură la adresa cântărețului de trapp”, scrie HotNews, site-ul anticreștin din ce în ce mai grijuliu față de problemele Bisericii Ortodoxe Române când sunt și ale vajnicului bezbojnic vaccinist de la Patriarhie, Vasile Bănescu.

CTP, cea mai otrăvitoare scursură anticreștină a presei de limbă română, un veritabil instigator al crimelor din 13-15 iunie 1990, primește un sprijin mult așteptat din subteranele Patriarhiei, chiar de la Vasile Bănescu, pe care îl susținuse și lăudase recent, la rândul său. Solidaritatea lui Bănescu cu Cetepescu s-a arătat instant, ca la ordin – serviciu contra serviciu -, după ce potaia moralistă primise un picior în dos de la PS Ignatie al Hușilor vizavi de o postare a ziaristului cu clopoței legată de trapp-erul rom „Gheboasă”:

„CTP este oripilat de limbajul vulgar al lui Gheboasă. Personal,
cred că diferența dintre trapperul în discuție și CTP e la “un pas
gramatical distanță”.

Când vine vorba de credință și de Biserică, CTP este versiunea intelectuală a lui Gheboasă. Un “Gheboss” intelectual.”, a scris, inspirat, PS Ignatie, Episcopul Hușilor.

Articolul continuă după foto-captura Instagram:

Reacția Comisarului Bănescu nu s-a lăsat mult așteptată. Ghebosul de la Patriarhie, considerat de Arhiepiscopul Secevei și Rădăuților „câinele” scăpat din lesă al Patriarhului, a ținut să mai dea o lecție unui Episcop, a observat Cristi Nemțeanu: După ÎPS Teodosie și ÎPS Calinic, a venit rândul PS Ignatie:

“Termenul
„ghebos” indică univoc deformarea. Fizică, în primul rând. Ca să ajungi
la cea morală, caracterială trebuie să fii succesiv învins de
vulgaritate, ipocrizie și ticăloșie (mascate sau nu), de amoralism
poleit, chiar aurit, și, nu în ultimul rând de un nemăsurat orgoliu.

Spre exemplu, de orgoliul care te împinge să ieși în evidență prin
atacarea tam-nisam, fără motiv contextual, a cuiva care tocmai a
analizat corect și sugestiv relația reală dintre violența verbală și
violența criminală.

Iar asta într-o societate aflată în degringoladă, în
care selecția și promovarea valorilor reale, chiar și în instituții
menite să secrete ordine morală, este tradițional și creativ sabotată.

Solidarizarea inclusiv cu adversarii de idei în fața violenței,
vulgarității și degradării agresive a corpului social nu ar trebui să
fie un lux pentru nimeni, cu atât mai puțin pentru un creștin.

În
absența înfrângerii orgoliului, predicile devin doar o mască din ce în
ce mai uzată, iar mimarea moralei doar un reprobabil exercițiu de
imagine.

Cu Dumnezeu nu putem trișa niciodată. Știm din Scripturi că Lui
îi repugnă profund nu doar sluțirea chipului nostru lăuntric prin
animalizare, ci mai ales prin luciferizare.”, a scris Diabolicul de la Patriarhie, Vasile Bănescu, poreclit și Luciferică, în particular.