Alexandru Marghiloman, primul buzoian prim-ministru al României, un om politic marcant și pasionat crescător de cai de rasă

Alexandru Marghiloman (27 ianuarie 1854 – 10 mai 1925) a fost primul buzoian care a ocupat funcția de președinte al Consiliului de Miniștri al României, în perioada 5 martie – 24 octombrie 1918, îndeplinind concomitent și rolul de ministru de Interne.

Născut în Buzău, Marghiloman a urmat Colegiul „Sfântul Sava” din București și a continuat studiile la Paris, obținând în 1878 licența și doctoratul în drept și științe politice la prestigioasa Sorbona.

A început cariera ca procuror între 1879 și 1883, apoi avocat al statului, iar din 1884 s-a dedicat politicii, devenind deputat și lider marcant al Partidului Conservator, pe care l-a condus între 1914 și 1925.

De-a lungul vieții, a deținut numeroase funcții ministeriale: Justiție, Lucrări Publice, Agricultură, Afaceri Străine, Interne și Finanțe, iar în timpul Primului Război Mondial a fost pus în fața unor decizii cruciale, inclusiv semnarea armistițiului și Tratatului de pace cu Germania.

În mandatul său de prim-ministru, a primit la Chișinău Declarația Sfatului Țării privind Unirea Basarabiei cu România, pe 27 martie 1918.

Pe lângă activitatea politică, Marghiloman a avut o pasiune pentru creșterea cailor de rasă, fiind promotorul hipodromului din Buzău, întins pe 42 hectare. Herghelia „Albatros”, numită după calul său favorit, a adus 27 de derby-uri câștigate. Vila sa și parcul din Buzău îi poartă astăzi numele.

A fost căsătorit cu prințesa Eliza Știrbei și a fost vicepreședinte al Jokey-Clubului României, alături de Regele care deținea președinția onorifică până la moartea sa, în 1925.

În testamentul său, Marghiloman scria: „Am greșit poate mai mult decât socotesc, dar gândul mi-a fost întotdeauna curat și mi-am iubit țara.”