Un act de o însemnătate istorică deosebită a fost consfințit în urmă cu 106 ani, la 31 decembrie 1919, prin promulgarea de către Majestatea Sa Regele Ferdinand I a Legii asupra Unirii Transilvaniei, Banatului, Crișanei, Sătmarului și Maramureșului cu Vechiul Regat al României.

Prin acest gest solemn, statul român a conferit putere de lege hotărârii adoptate la 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia, de reprezentanții românilor din provinciile istorice aflate până atunci sub stăpânire străină. Legea votată de Parlament și sancționată de suveran a desăvârșit, pe plan juridic și politic, voința națională de unitate exprimată de poporul român.

Promulgarea Legii Unirii a marcat împlinirea unui ideal pentru care generații întregi au luptat, au suferit și s-au jertfit. După încercările dramatice ale Primului Război Mondial, România intra într-o nouă etapă a existenței sale, afirmându-se ca stat național unitar, întemeiat pe principiul dreptului popoarelor la autodeterminare.

În mesajul transmis cu acest prilej, Regele Ferdinand I a subliniat caracterul istoric al actului și responsabilitatea care revine tuturor cetățenilor și instituțiilor statului în consolidarea unității naționale, respectarea drepturilor și libertăților fundamentale și întărirea democrației.

Astfel, 31 decembrie 1919 rămâne înscrisă cu litere de aur în cronica neamului românesc, ca ziua în care Unirea a fost pecetluită nu doar prin voința poporului, ci și prin legea statului român.

Comentarii

comentarii