Sorin Zamfirescu nu este un oarecare la Vâlcea. A fost primarul Râmnicului între 1996-2000. Între 2008-2012, a reprezentat județul în Parlament. Primele două decenii post-revoluționare l-au avut în prim-planul lumii politico-administrative pe Sorin Zamfirescu. Pe lângă activitatea politică, Zamfirescu a fost mereu în prima linie a lumii culturale. Nu doar ca iubitor al culturii, dar și ca un susținător al ei în mod direct. Fostul primar și deputat poate fi considerat Pater Familias al culturii locale, fără ca acest titlu să le știrbească altora din merite. Și după ce s-a retras din politică și administrație, Zamfirescu a rămas în fenomenul cultural din interiorul căruia vorbește aplicat, concret și în cunoștință de cauză. Pe vremea când era primar, a fost înființat Teatrul Municipal Ariel. Ani mai târziu, a fost membru al Consiliului de Administrație al Teatrului Județean Anton Pann. Din această calitate a militat pentru unirea celor două instituții de cultură. Ideea a fost atacată din mai multe părți și nu a avut câștig de cauză, dar timpul a trecut doar în favoarea ideii lui Zamfirescu. Recent, Primăria Râmnicului a decis reorganizarea Filarmonicii și Teatrului într-un singur Centru Cultural din cauze cunoscute. Nici Teatrul Anton Pann nu se simte prea bine. Deși managerul Octavian Costîn are o serie de închipuite victorii profesionale, salvate într-un fișier pe telefon, de unde dă copy-paste pe Facebook la fiecare comentariu negativ, realitatea bate închipuirea.

Ca reacție a unui articol apărut ieri, în Gazeta Vâlceană, despre puterea ocultă și arbitrară a celor două contabile de la teatrele Ariel și Anton Pann (vezi articolul AICI), Sorin Zamfirescu a scris un text pe Facebook. Precizăm că reacția a fost „stârnită” și de atacurile în valuri ale ziaristului Silviu Popescu (editor al publicației Curierul de Râmnic), care a lansat o serie de idei „contondente” pe rețelele de socializare. Redăm pasaje din textul extrem de pertinent cu mențiunea că intertitlurile aparțin redacției.

Despre fuziunea celor două teatre

„Dupa tentativa de fuziune a celor doua institutii teatrale (Ramnicul meu drag este totusi un oras prea mic pentru doua teatre, de aceea am vrut sa le unesc cu finantari de la Consiliul Municipal si judetean, cu o singura structura adminstrativa, cu un singur sediu, fara plati suplimentare pentru colaborari, etc.,) sub conducerea regretatei Doina Micleczi, unire ce a durat doar 2-3 sau 4 luni, personalitatile exacerbate ale unor actori si – trebuie s-o recunoastem – inabilitatea Doinei de a face concesii ne-au determinat sa renuntam la aceasta idee care ar fi salvat definitiv criza. Dupa plecarea mea din structurile administrative municipale, amestecurile total neavenite ale sectorului contabil, mai precis ale unui directoras contabil din Primarie cu ifose, care s-au transformat in demisii si procese cu imputatii aiurea pentru cele doua dedicate si valoroase lidere ale teatrului Ariel, au avut un efect dezastruos.”

Despre instalarea și finalul puterii contabilei de la Ariel

„Membrii trupei, care pana atunci fusesera o familie foarte unita, au inceput sa se certe, s-au creeat tabere, iar conducerea subterana financiar-contabila cu obiceiuri deprinse de la otravitul personaj din Primarie sus-amintit si-a facut simtita prezenta tot mai mult. Asa s-a ajuns la demisii peste demisii ale managerilor (unii dintre ei chiar foarte buni), criza a ajuns la apogeu, scandalurile fiind la ordinea zilei, astfel ca, pe buna dreptate, Primaria a trebuit sa ia masuri radicale. Unirea cu Filarmonica pana acum foarte bine condusa de Petrut Constantinescu eu o vad ca fiind salutara. Noul manager, tip eficient si inteligent, va sti sa conduca la fel de bine si activitatea teatrala care, de fapt, este un departament separat in cadrul noului Centru Cultural, unde si cheltuielile administrative vor fi injumatatite. Conducerea subterana contabila a incetat si-si vede lungul nasului, discutiile s-au atenuat, asa incat trebuie lasati in pace sa vedem rezultatele.”

Se cere intervenția președintelui Rădulescu și „relocarea” managerului Costîn

„Teatrul Anton Pann a fost, pentru scurta vreme, in subordinea mea administrativa. Iar acum cativa ani am facut parte din Consiliul sau de administratie. Cred ca eficientul dar necrutatorul Presedinte al judetului, asa cum il stiu eu, nu va intarzia sa puna lucrurile la punct. Poate ca aducerea unui manager din lumea teatrala a oraselor mari cu nume mai rasunator ar putea fi o solutie, directorul actual facand doar un mic pas lateral in functia de director artistic. Ca si cea a Arielului, trupa este valoroasa, e adevarat, cu alt specific, dar lucrurile pot intra cu usurinta intr-un fagas normal. Zic si eu, nu dau cu parul!”

Concluzii de etapă

Problema de la Ariel s-a rezolvat într-un fel brusc, poate dureros, dar necesar. S-a creat un Centru Cultural Municipal, deși unii mai speră ca printr-o luptă sindicală și un litigiu în instanță să întoarcă acest proces de fuziune. Șansele sunt foarte mici. Ce ne facem, însă, cu Teatrul Anton Pann? Dacă managerul Tavi Costîn sau, cine știe, direct contabila Liana Statie (fostă Bonta) „îl tamponează” pe Facebook și pe Sorin Zamfirescu? N-ar fi exclus, ambii sunt în stare. O ultimă concluzie pentru administrație: cultură fără bani nu se poate. Dacă vin o sută de manageri competenți și n-au bani, vor mima actul cultural sau vor face unul de compromis. Însă nici banii lăsați pe mâna unor dubioși, oricât ar fi de mulți, nu vor aduce plusvaloare.