Orice critică adusă unui teatru, cât de mic, provincial, șters, te poate transforma în dușmanul culturii. Eticheta ți se lipește imediat pe frunte de către actori și regizori care, in extremis, că au sau nu au dreptate, își apără profesia și locul de muncă. Precum o castă, se strâng și te acuză la unison că faci „imixtiuni în actul cultural”. Un fel de „apărare a independenței justiției” la magistrați. Și, din acel moment, ești un paria, nu mai ai voie să vorbești despre fenomen, chiar dacă, mare atenție, acesta este realizat din bani publici. Poate cel mai grav este cazul de la Vâlcea, în care cele două teatre – Anton Pann al Consiliului Județean și Ariel al Consiliului Municipal – au fost conduse de facto de contabile. Din capul locului, trebuie să admitem că avem de-a face cu două personaje ce pot fi oricând subiectul unor piese de teatru. Cum au ajuns două doamne, care ar fi trebuit să nu-și vadă capul de cifre, zeități în foaierele teatrelor? Iată o sinteză.

Floriana Manolache – Ariel

Despre cazul Teatrului Ariel vorbim deja la trecut întrucât trece printr-o reorganizare administrativă și fuziune cu Filarmonica. Contabila, denumită pompos în organigramă director economic, Floriana Manolache, nu a mai fost „prinsă” în organigrama noului Centru Cultural Municipal. Într-un final, decidenții de la primărie și-au dat seama că Manolache era substanța corozivă de la temelia teatrului. Și de la programul de boierie de la teatru, unde avea în subordine alte contabile, într-o incredibilă risipă de fonduri salariale, Floriana Manolache a fost transferată la alte compartimente ale primăriei, unde nu va avea timp să-și sape superiorul, să încerce să-l substituie, să-i facă șicane la locul de muncă, să facă tot ce poate să-l blocheze, doar pentru a-și trage jar pe propria turtă. De la regretata Doina Migleczi încoace, toți, dar absolut toți directorii Teatrului Ariel s-au confruntat cu Floriana Manolache, omul care stăpânea cu adevărat pupitrul de comandă al teatrului.

Liana Statie – Anton Pann

Ce îți poate face un contabil experimentat și versat?! Practic, te anulează ca manager. Prin manipularea bugetului, prin previziuni financiare tendențioase, prin contracte clientelare, deconturi care miros de la o poștă, prin gestionări defectuoase ale numerarului, prin avansuri nedecontate la timp sau printr-un acces mai mare decât este cazul la conturi și decizii, managerul este „dezbrăcat” de putere. Este și cazul Teatrului Anton Pann, unde mult prea versata și înrădăcinata Liana Statie (fostă Bonta) este stăpân pe plantație. Directorul se schimbă, Statie rezistă, precum coafura rezistă din celebra reclamă. I-au luat toți frica, de la angajații la administrativ, până la actori. I-a substituit neoficial pe directori, prezentându-se drept manager. Nu-i exclus ca și Consiliul Județean să-i știe de frică, devreme ce situația este cunoscută, dar nu se ia nicio măsură. Măcar în partea cealaltă, la fostul Ariel și viitorul Centru Cultural, contabila nu mai face parte din instituție. La Teatrul Anton Pann, cu un director, Octavian Costîn, mai mult absent, contabila e mai mult decât manager. Este șefă în sensul cel mai primitiv și neinstituțional al cuvântului.

Dar managerii ce-au păzit?!

Acuzațiile de mai sus se potrivesc perfect amândurora. Renumele de șefe pe care îl au cele două contabile s-a creat în timp. Dramaturgia locală, așa cum a fost ea în ultimii douăzeci de ani, a trecut între Scila și Caribda, întruchipate de contabile. Floriana Manolache și Liana Statie au fost (una dintre ele chiar mai este) Hidra și Gorgona culturii locale. În pixurile lor au stat bugetele anuale de sute de mii de euro și, săpând la temelia autorității managerilor, cele două au condus Ariel și Anton Pann. Să nu se înțeleagă de aici că unii manageri sunt nevinovați. Nu, nu sunt. Contabilele i-au dominat din cauza neștiinței de carte în domeniul administrativ, dar și prin manipularea defectelor. Unii manageri au furat, au plătit prejudicii, alții n-au avut autoritate, alții se plimbă și nu-și mai încap în piele de bine ce le este. Se pupă în oglindă și pe conturile de Facebook pe salarii mari, pe protocoale și diurne spectaculoase, pe deplasări extravagante. Despre toate acestea, vom mai vorbi și cu altă ocazie.