Judecătorul Claudiu Drăgușin (foto) din Consiliul Superior al Magistraturii a demascat marți, 20 ianuarie 2026, lipsa de profesionalism cu care activează comitetul premierului Ilie Bolojan pentru modificarea legilor justiției. 

Prezent în emisiunea „Puterile statului”, realizată de jurnalista Laura Duță de la România TV, membrul CSM a oferit detalii despre discuțiile din comitet la care a fost prezent o singură dată – discuții în urma cărora au rezultat propuneri pe care magistratul le-a catalogat drept neserioase sau de-a dreptul ridicole. De altfel, întreaga consultare este una netransparentă, dând impresia unui demers mimat, a subliniat Drăgușin.

De asemenea, Claudiu Drăgușin a criticat faptul că la consultări participă și Forumul Judecătorilor din România, chiar dacă secretarul general al ONG-ului, judecătorul Alinel Bodnar, se află într-o incompatibilitate morală, fiind căsătorit cu fosta consilieră a lui Bolojan.

Nu în ultimul rând, întregul demers guvernamental a fost întreprins sub imperiul emoțiilor generate de documentarul Recorder, nicidecum în urma unor analize așezate, a mai spus Drăgușin.

Iată principalele afirmații ale judecătorului CSM Claudiu Drăgușin (vezi video):

„Am fost desemnat de Secția de judecători împreună cu colegul meu, domnul judecător Alin Ene, să mergem la lucrările acestui comitet care s-au purtat săptămâna trecută. Mandatul a fost să vedem despre ce e vorba, să vedem care e scopul lui, să vedem unde se îndreaptă, ce-și propune, cum au fost identificate problemele pe care se presupune că le-au identificat, să vedem cine participă, în ce condiții sunt invitații selectați… adică întrebări absolut legitime, pe care le-am avut și înainte de participarea la această întâlnire, dar am rămas cu aceleași întrebări și n-am primit niște răspunsuri foarte clare. Este, în principiu, o lipsă de transparență pe care noi am identificat-o și care e, cred, principala problemă.

Și o să vă dau doar un exemplu, ca să nu discutăm în abstract. Acest comitet a primit mai mult de 100 de propuneri de modificare a unor texte de lege. Toate bănuiesc că sunt făcute în urma întâmplărilor din ultima perioadă – inclusiv cu materialul scos de colegii dumneavoastră de la Recorder într-un cadru de emoție publică foarte mare. Toate aceste propuneri sunt făcute netransparent și vizează niște modificări, unele, care frizează absurdul. Și de asta scopul deplasării noastre acolo a fost să vedem cum e, dacă e un proces legislativ serios sau nu. Înțeleg că nu este nici măcar legal.

Concluzia mea – pe care am transmis-o și colegilor din secție – e că demersul e neserios. Am folosit acest cuvânt care-i poate un pic mai diplomatic. Aș putea să folosesc și niște apelative mai dure. Nu este unul serios. În mod normal, procesul de legiferare pleacă de la identificarea problemelor, propunerea unor soluții, apoi chemarea celor interesați (societate civilă și așa mai departe), după care procesul de legiferare să și urmeze cursul. Aici pare că lucrurile au fost cumva întoarse: întâi s-a făcut un apel public la a se trimite texte pentru modificarea legilor. Nu știm cine le a trimis, de ce, ce vizează. Sunt foarte multe necorelări… (…)

Din cele peste 100 de amendamente trimise, cred că doar vreo 20 erau asumate. Adică puteai să spui cu subiect și predicat cine le-a inițiat. Restul nu. Și aici poate ar trebui împărțite amendamentele în două mari categorii. Este acest tip de propuneri care trebuie discutate, pentru că ele sunt de natură să afecteze statul de drept. (n.r. De exemplu) posibilitatea procurorilor de a avea o influență asupra carierei judecătorilor, prin numirea la Înalta Curte sau prin numirea funcțiilor de conducere din instanțe, de exemplu (că e și o propunere de acest tip). Și cum s-ar face asta? prin mutarea atribuțiilor de stabilire a comisiilor pentru acest tip de promovări la Plen, unde sunt și colegii procurorii. Deci, practic, colegii procurori vor avea un vot în procesul de numire a judecătorilor la Înalta Curte sau la funcțiile de conducere.

Acest tip de propuneri sunt foarte sensibile și sunt de natură să afecteze statul de drept. Nu sunt doar o opinie a CSM-ului actual, ci sunt opinii ale Comisiei de la Veneția care spun că cele două cariere – de judecător și de procuror – trebuie separate și fiecare ar trebui să aibă decizie pe propria profesie, nu să ne intercalăm.

Eu cred că, de fapt, miza ascunsă (dar e doar percepția și analiza mea), miza ascunsă a acestui comitet este să promoveze acest tip de propuneri legislative și, evident, marea parte, cealaltă categorie de propuneri legislative, care sunt absolut ridicole. Poate merită să vă dau un exemplu: se propune ca, sub imperiul emoțiilor din Recorder, continuitatea completului de judecată să fie sfântă – ceea ce este și astăzi: adică noi avem în legislație obligația de a păstra continuitatea completului. Dar în propunerea legislativă se face o excepție în cazul decesului judecătorului. Și îți pui întrebarea dacă era cazul să trecem așa ceva într-o lege. Pentru că nu cred că a existat vreo situație în care un judecător care a decedat a mai rămas în vreun complet de judecată.

Deci sunt niște propuneri care mie îmi sugerează că sunt făcute de niște persoane care n-au intrat în viața lor în instanță și nu știu cum e organizată instanța și ce presupune activitatea de instanță.

Deci două categorii: unele profund neserioase, unele care probabil sunt cele care vor conta, dar care sunt făcute netransparent.

Există invitație trimisă (n.r. pentru a face parte din comitet) pentru Secția de judecători, Secția de procurori din CSM (separat). Sunt colegii din CSM, reprezentanți ai societății civile, care n-au fost invitați, ci au cerut dumnealor să fie prezenți la lucrările comitetului. Deci cineva de la Guvern a considerat că societatea civilă din CSM nu e aptă să participe la acest proces. În schimb, din partea societății civile sunt asociații care au fost foarte active în ultima perioadă în a contesta activitatea din instanțe și din parchete, dar în special activitatea din instanțe, prin manifestări publice, propuneri de tot felul, mitinguri, proteste în fața instituțiilor reprezentante ale sistemului judiciar. (…)

Sunt invitate niște asociații ale judecătorilor reprezentative, dar nu toate. Și la fel: se ridică întrebarea pe ce criterii au fost selectate asociațiile, de ce unele sunt chemate, altele chiar au făcut cerere în mod expres să fie prezente, dar n-au fost chemate. Și de asta vorbeam despre lipsa de transparență. Asta se încadrează tot la lipsă de transparență. Într-adevăr: este invitată și Asociația Forumul Judecătorilor. (…)

(n.r. Despre faptul că FJR a făcut cerere de intervenție în procesul în care este contestată înființarea comitetului, iar secretarul general al FJR, judecătorul Alinel Bodnar, este căsătorit cu fosta jurnalistă Bianca-Teodora Firezar, fostă consilieră a lui Ilie Bolojan:)

Dacă ai avea un dosar pe rol și ai fi, ca judecător, căsătorit cu consiliera uneia dintre părți, ar fi un caz, în mod evident, de incompatibilitate. Poate lucrurile nu stau chiar așa și în materia legiferării, dar cel puțin, în analiza mea, sunt niște suspiciuni că unele dintre propunerile respective sunt interesate. Și aș vrea să dau doar un exemplu, pentru că unele dintre propunerile de care vorbeam din acest comitet sunt asumate și unele dintre ele sunt asumate de asociația la care faceți referire (n.r FJR). Una dintre propunerile de modificare a legilor constă în schimbarea modalității de alegere a membrilor CSM. Noi suntem aleși fiecare pe palierul său: judecătorii de la judecătorii aleg reprezentanții de la judecătorii, cei de la tribunale aleg la tribunale șamd. Schimbarea pe care o propune asociația este ca toată lumea să aleagă la toate palierele. Poate m-ar avantaja schimbarea asta (fiind reprezentant de la judecătorii, poate aș avea un cuvânt mai mare de spus în zona asta), dar este nefiresc, pentru că la judecătorii sunt judecători la început de carieră, stagiari, care au puțini ani de experiență și care, practic, vor ajunge în poziția de a determina componența viitorului Consiliu (n.r. CSM), inclusiv la Înalta Curte. (…)

Noi, în cadrul acestui comitet, părăsim sfera logicii – suntem într-o zonă de emoție, unde se pot pune propune și astfel de inițiative. (…)

M-aș feri să evaluez legalitatea (n.r. comitetului), pentru că e un proces pe rol, dar aș putea să vorbesc din perspectiva legitimității: în ce măsură un astfel de comitet poate fi instituit la nivelul primului-ministru, în vederea evaluării cadrului legal, normativ, administrativ din domeniul justiției? Și aici părerea pe care eu, personal, o am este că nu e un demers legitim. El n-a identificat niște probleme în materie de justiție pe care să le discutăm în mod onest, cu calm, instituțional și cu specialiști. Și insist asupra acestui lucru: modificările de acest tip trebuie făcute cu specialiști.

Și dacă vreți o paralelă care vine în sprijinul ideii lipsei de legitimitate a acestui comitet: dacă noi considerăm justiția ca un domeniu important și prioritar pentru România, la fel de importantă e și materia fiscală. Și noi știm că recent s-au făcut tot felul de modificări fiscale și acolo n-am văzut înființate astfel de comitete, n-am văzut chemată societatea civilă în primă fază să propună taxe și impozite, ci ele au venit de undeva, au fost identificate de specialiști, a intrat, probabil, proiectul de act normativ într-un proces firesc de consultare cu specialiștii și a rezultat ce a rezultat. Dar n-a existat un comitet de acest tip. (…) De asta spun: procesul de legiferare trebuie făcut cu specialiști la Ministerul Justiției care identifică o problemă și după aceea sunt consultări, inclusiv cu membri ai societății civile care sunt interesați.

Aici e un pic inversat tot acest proces și de acolo și toate nelămuririle și suspiciunile noastre. E vorba de faptul că sunt deja niște texte scrise și ăsta e doar un proces de consultare nereal, fără substanță, dar care să confirme cumva că s-a bifat procedura de consultare cu sistemul judiciar și asta a fost. (…)

La început, mandatul a fost să avem o abordare preliminară: să vedem de ce s-a înființat, cum sunt aleși membrii, care sunt propunerile legislative șamd. Și n-am primit răspuns la aceste lucruri. Au fost două întâlniri. La prima nu am participat deloc. Prima a fost tot în grila neseriozității. Comitetul a fost înființat astăzi și ședința a fost la o zi-două după. Adică fără o posibilitate de pregătire prealabilă. A fost doar un anunț. (…)

Apropo de procesul legislativ firesc: noi am mai trecut prin astfel de propuneri de modificare a legilor justiției și de fiecare dată toate aceste tipuri de întâlniri se făceau la nivel tehnic, cu specialiști care stăteau la masă și agreau niște texte, după care intervenea nivelul de decizie politică (în sens de politica justiției). Și noi, ca reprezentanți și membri în Consiliu, noi cu asta ne ocupăm: avem nivelul de decizie politică. Or, noi suntem invitați într-un comitet tehnic unde se dezbat niște lucruri pe care nu știm cine le-a trimis, de ce și care e scopul. Și atunci evident că asta adaugă la caracterul neserios.

Noi am fost la ultima întâlnire. N-am fi participat la o astfel de discuție (pentru că vă spuneam motivele mai devreme), dar în presă s-a sugerat că o să se discute pe niște texte de lege – mai ales că și noi le primiserăm, ne fuseseră înaintate mai mult de 100 de amendamente din partea nu știu cui. Însă acolo când am ajuns, toată discuția a fost una absolut administrativă: despre câți judecători avem nevoie, care sunt minusurile în schema de personal, câți grefieri avem nevoie… lucruri pe care noi le cunoaștem mai bine decât oricine și pe care le comunicăm ministerului cred că o dată la două luni.

Adică problema noastră nu e că nu știm câte posturi avem libere și de câte posturi avem nevoie. Problema noastră e că, de exemplu, de doi ani sunt blocate posibilitățile de recrutare a magistraților și noi de doi ani nu facem examen de recrutare pentru cei care au cinci ani vechime. Facem doar pentru INM, dar INM înseamnă că îl primești astăzi în sistem și el va ajuta sistemul efectiv peste trei ani sau poate chiar peste patru ani. (…) Deci nu e o soluție că noi organizăm examene de admitere în INM acum. Ne-ar ajuta dacă am putea organiza celălalt tip de examene. Au făcut derogări, au fost permise medicilor să le facă, au fost permise profesorilor, dar n-au fost permise judecătorilor. (…)

În loc să avem o discuție așa cum se prezentase în spațiul public sau măcar să înțelegem despre ce e vorba, discuția a fost deturnată într o zonă legată de ECRIS V, când o să intre în instanțe… adică chestiuni absolut administrative pe care noi le știm. Am și spus lucrul ăsta la comitet: nu era nevoie de prezența membrilor. Sunt lucruri absolut tehnice, cunoscute și la nivelul Ministerului Justiției și la nivelul nostru. (…)

Chiar mă gândeam: dacă s-ar propune modificarea legilor siguranței naționale, tot așa s-ar proceda (adică s-ar cere informații de la ONG-uri în felul ăsta) sau procesul ar fi unul firesc, cu specialiști și cu toată lumea la masă? (…)

N-aș vrea să se înțeleagă că noi suntem împotriva unor discuții legate de îmbunătățirea legilor justiției. Noi am avut o consultare la sfârșitul lunii decembrie cu colegii noștri din instanțe și am întrebat care sunt nemulțumirile. Noi le știam, că le-am mai colectat de-a lungul timpului, dar acum au fost subliniate mult mai clar de către colegii noștri. Şi sunt lucruri care în mod evident se pot discuta și pot îmbunătăți cadrul în care funcționează justiția. Şi mă refer aici în mod concret, spre exemplu, la posibilitatea ca vicepreședinții în instanțe să fie desemnați pe bază de concurs. Acum procedura presupune că sunt aleși la nivelul instanței, sunt propuși CSM-ului și CSM, în urma unui interviu, îi validează sau nu. Se poate merge. Au fost niște nemulțumiri exprimate din instanță, că ar fi mai bine ca vicepreședintele să fie desemnat în urma unui concurs. La fel: componența Colegiului de conducere se poate discuta. Dar sunt lucruri de bucătărie internă, lucruri de organizare pe care și noi le știm și le primim și de la colegii noștri în materie de transferuri, delegări… Se poate discuta, dar nu în grila care ne este oferită în cadrul acestui comitet”.