Miercuri, 7 ianuarie 2026, este prăznuit Soborul Sfântului Ioan Botezătorul, ocazie cu care mulţi români îşi sărbătoresc ziua de nume, onomastica.

Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în Cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Conform crestinortodox.ro, Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron.

Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său.

Sfântul Ioan Botezătorul a avut menirea de a pregăti poporul pentru primirea lui Mesia şi de a-L descoperi şi a-L face cunoscut lui Israel. Rolul Sfântului Ioan Botezătorul a fost acela de a trezi pe Israel din idolatrizarea Legii, de a naşte în ei credinţa în Hristos. El îşi începe predica cu aceleaşi cuvinte ca şi Mântuitorul: “Pocăiţi-vă, că s-a apropiat Împăraţia cerurilor” (Mt. 3, 2) şi le atrage atenţia că nu este de ajuns să faci parte din poporul ales de Dumnezeu pentru a primi mântuirea, în acest sens spunându-le că: “Dumnezeu poate şi din pietrele acestea să ridice fii lui Avraam” (Matei 3, 9; Luca 3, 8), descoperind că toate neamurile sunt chemate la mântuire.

Convertirea propovăduită de Ioan presupunea recunoaşterea stării de păcat în care se află omenirea şi înlăturarea certitudinilor oferite de doctrina fariseică. Actul care consfinţeşte convertirea este “botezul lui Ioan”. Acest botez, numit şi al pocăinţei, nu dăruia iertarea păcatelor, dar presupunea căinţa pentru păcatele săvârşite şi, astfel, pregătea sufletul pentru primirea iertării.

Misiunea principală a Sfântului Ioan Botezătorul era să pună înaintea ochilor minţii realitatea păcatului şi să trezească dorinţa de ispăşire, urmând ca Mântuitorul care avea să vină, să le descopere celor convertiţi calea pe care să o urmeze.

Din Evanghelie cunoaştem că Irod, la un ospăţ prilejuit de sărbătorirea zilei de naştere, a tăiat capul Sfântului Ioan Botezătorul, la cererea Irodiadei. În acea vreme, Sfântul Ioan era întemniţat în castelul lui Irod de la Maherus. Ioan îl mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era soţia fratelui său. În ura ei de moarte, Irodiada a sfătuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase şi plăcuse oaspeţilor şi îndeosebi lui Irod, să ceară de la acesta capul Botezătorului ca răsplată.

Ziua de Sfântul Ioan este încărcată de obiceiuri populare, diferite de la o regiune la alta. În multe zone, oamenii se stropesc cu agheasmă în dimineața zilei de 7 ianuarie, crezând că astfel vor fi feriți de boli tot anul.

În tradiția populară se spune că „după Sfântul Ioan se botează gerul”, adică frigul începe să se îmblânzească, iar zilele devin mai blânde.

Un obicei cunoscut este „Udatul Ionilor”. În Bucovina, de pildă, cei care purtau numele Ion erau sărbătoriți cu brazi împodobiți la poartă și cu petreceri organizate în cinstea lor. În Transilvania, aceștia erau purtați prin sat și stropiți sau chiar duși până la râu, într-un ritual simbolic al purificării.

Se mai spune că Sfântul Ioan trebuie să fie o zi de veselie, iar cei care nu se bucură în această zi riscă să fie triști tot anul.

În satele din nordul țării se păstra, odinioară, obiceiul numit „Iordănitul femeilor”. Femeile se adunau în grupuri, petreceau împreună peste noapte, iar dimineața ieșeau pe ulițe și îi „răpeau” simbolic pe bărbații întâlniți, amenințându-i cu aruncatul în apă. În unele zone, acest ritual marca și integrarea tinerelor neveste în comunitatea femeilor căsătorite.

De Sfântul Ioan Botezătorul, își sărbătoresc onomastica toți cei care poartă nume derivate din Ioan: Ioan, Ion, Ionuț, Ionel, Ionică, Ioniță, Ivan, Jean, Jan, Nelu, precum și variantele feminine Ioana, Ionela, Ionuța, Oana, Nela, Ionica, Jana sau Onuța.

Comentarii

comentarii