Apar noi informații despre judecătorul Laurențiu-Ionel Beșu foto) de la Curtea de Apel București, în legătură cu condițiile pe care acesta trebuia să le îndeplinească pentru a accede în magistratură. După cum deja se cunoaște, Beșu a ajuns judecător după ce anterior a activat ca polițist, însă dezvăluirile România TV au arătat că acesta nu ar fi avut vechimea obligatorie de cinci ani ca polițist judiciar pentru a intra în magistratură în baza art. 33 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (admitere în magistratură prin examen pentru cei cu cinci ani vechime în profesii juridice).

Concret, Ionel Beșu a activat ca ofițer operativ la IPJ Giurgiu între 25 iulie 2001 și 15 august 2006, după care a plecat la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI – urmașa UM 0215, cunoscută ca „Doi și un sfert”).

Problema este că din acea perioadă de cinci ani (2001-2006), Beșu a activat un singur an (2005-2006) ca polițist judiciar, căci doar pentru un an a obținut avizul Procurorului General impus de Legea poliției judiciare nr. 364/2004, mai arată CSM. Mai precis, conform PICCJ, Beșu a primit avizul de poliție judiciară nr. 1030/C/2005 din data de 8 aprilie 2005 (click aici pentru a citi).

Mai nou, DGPI confirmă faptul că judecătorul Laurențiu-Ionel Beșu nu a desfășurat activități de poliție judiciară în cei cinci ani – 2006-2011 – în care a activat la acest serviciu secret. 

Informația apare în răspunsul pe care DGPI l-a trimis vineri, 16 ianuarie 2026, ca răspuns la o solicitare formulată de către jurnalistul Victor Ciutacu de la România TV.

De altfel, eroul Recorder nici n-ar fi putut activa ca polițist judiciar la DIPI, pentru simplul motiv că legislația de la acea vreme nu permite așa ceva, adaugă instituția, menționând în schimb că DGIPI derula, în anii 2000, „activități de informații, contrainformații și securitate”. Deci nu de poliție judiciară.

De aceea, Beşu nici n-a avut nevoie de aviz de poliţie judiciară pentru numirea în funcția de ofițer al DIPI / DGIPI / DGPI, mai arată direcția.

Astfel, în cazul în care se va dovedi definitiv că Ionel Beșu a intrat în magistratură cu încălcarea legii, fără să aibă vechimea minimă de cinci ani în funcția de polițist judiciar, cerută de vechiul statut al judecătorilor și procurorilor – Legea nr. 303/2004:

– ce se va întâmpla cu hotărârile pe care Laurenţiu-Ionel Beşu le-a pronunțat din 2011 (de când este judecător definitiv) până în prezent?

– ce sancțiune disciplinară riscă judecătorul #rezist?

– va fi Beșu pasibil de răspundere penală în conformitate cu art. 348 din Codul penal (exercitarea fără drept a unei profesii sau activități)? Aceeași întrebare o punem și cu privire la eventualele fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 Cod penal) și uz de fals (art. 323 CP), în condițiile în care, la intrarea în magistratură, Beșu a dat o declarație pe proprie răspundere că îndeplinește condiția de vechime de minimum 5 ani.

Iată răspunsul DGPI pentru Victor Ciutacu (vezi facsimil):

„1. În perioada 15.08.2006 – 31.03.2011, domnul lonel Laurențiu Beşu și-a desfăşurat activitatea în cadrul Direcției Generale de Informații și Protecție Internă (DGIPI), instituție predecesoare a Direcției Generale de Protecție Internă (DGPI), având calitatea de funcţionar public cu statut special (polițist). (În prezent, [DGPI este] organizată în conformitate cu prevederile OUG nr. 76/2016 privind înființarea, organizarea şi funcţionarea Direcției Generale de Protecție Internă a Ministerului Afacerilor Interne, aprobată cu modificări prin Legea nr. 194/2017.)

Potrivit art. 11 alin. (2) din OUG nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor și art. 10 alin. (3) din OUG nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Internelor și Reformei Administrative, acte normative în vigoare în perioada de referință, DGIPI era structura specializată a ministerului care desfăşura activități de informații, contrainformații și securitate, în vederea asigurării ordinii publice, prevenirii și combaterii amenințărilor la adresa securității naţionale, privind misiunile, personalul, patrimoniul și informațiile clasificate ale ministerului.

Menționăm că, în conformitate cu prevederile art. 4 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare, forma în vigoare în perioada de referință 2005-2011, ‘Organele de cercetare ale poliției judiciare sunt organizate și funcționează în structura aparatului central al Ministerului Administrației și Internelor, în structura Inspectoratului General al Poliției Române, Inspectoratului General al Poliției de Frontieră Române şi a unităților teritoriale ale acestora’.

Prin urmare, cadrele DGIPI nu puteau dobândi calitatea de organ de cercetare penală al poliției judiciare și nici exercita atribuții în calitate de ofiţer de poliție judiciară.

2. În vederea numirii în funcție în cadrul DGIPI și a îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, nu a fost necesară deținerea de către domnul lonel Laurențiu Beşu a unui aviz de poliție judiciară.

3. În ceea ce privește comunicarea unor date sau informații despre perioada în care domnul Ionel Laurențiu BEŞU a exercitat activități specifice poliției judiciare, precizăm că solicitarea excedează competența unității noastre, având în vedere răspunsurile formulate la primele două întrebări.

Totodată, precizăm că instituţia ‘poliției judiciare’ nu datează odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 364/2004, fiind recunoscută anterior din punct de vedere normativ atât de prevederile art. 201 ale Codului de procedură penală din 12 noiembrie 1969, cât și de prevederile art. 27 alin. (1) din Legea nr. 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române, formele actelor normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 364/2004.

Vă asigurăm de întreaga deschidere pentru o corectă informare publică, în limitele competențelor stabilite DGPI și în conformitate cu prevederile legale”.