Judecătoarea Liana Arsenie (foto) – președinta Curții de Apel București – devoalează planul puterii politice de preluare a controlului asupra puterii judecătorești. 

Este vorba, mai exact, despre Guvernul României, care a acaparat deja Parlamentul, iar acum se pregătește să acapareze instanțele și parchetele, a afirmat șefa CAB în interviul acordat duminică, 11 decembrie 2026, jurnalistei Oana Zamfir de la Antena 3 CNN.

Liana Arsenie a subliniat că, ori de câte ori se schimbă puterea politică, „un grup restrâns și nereprezentativ” de judecători și procurori merg cu delațiuni la președintele României, solicitând „schimbări care să valideze eşecuri personale, prejudecăţi, care să acopere acele paliere ale personalităţii profesionale care nu sunt dezvoltate”. În acest sens, președinta CAB l-a nominalizat pe judecătorul Dragoș Călin de la Curtea de Apel București, despre care a spus că astfel îşi exprimă nemulţumirea că nu a fost ales membru în Consiliul Superior al Magistraturii.

Iar miza controlării Justiției o reprezintă întoarcerea la epoca Binomului DNA-SRI, în care judecătorii erau timorați cu dosare penale, astfel încât să pronunțe soluțiile dorite de Sistem, a avertizat Liana Arsenie.

În același interviu, președinta CAB a demontat liniile de propagandă USR-#rezist legate de schimbarea completurilor, achitări și prescripții.

Iată interviul oferit de judecătoarea Liana Arsenie (vezi video):

„Oana Zamfir: De ce aţi acceptat să răspundeţi acum? Vi s-a reproşat că n-aţi răspuns atunci când aţi fost întrebată, înainte ca acuzaţiile, aşa-zisele dezvăluiri să fie făcute publice.

Liana Arsenie: Din păcate, nu mi s-a cerut niciodată un punct de vedere în legătură cu aceste acuzaţii. În momentul în care au fost difuzate aceste… acel material de presă, atunci am aflat pentru prima dată care sunt acuzaţiile şi în acest sens pot să vă prezint şi dovada. Am primit din partea Recorder trei invitaţii: una pentru mine, una pentru doamna vicepreşedinte Adomniţei şi una pentru doamna vicepreşedinte Pencea, în care suntem, sunt rugată…

Oana Zamfir: Să acordaţi un interviu filmat, în care să răspundeţi la câteva întrebări punctuale despre unele decizii administrative luate de dumneavoastră din poziţia de preşedinte al Curţii de Apel. Adică niciodată n-aţi ştiut, nici nici ce s-au făcut interviurile cu, de exemplu, doamna judecător Moroşanu, domnul Beşu, n-a ştiut?

Liana Arsenie: Nu am ştiut niciodată despre acest interviu. Nu mi s-a cerut niciodată un interviu cu privire la aspectele care au fost semnalate în acest material.

Oana Zamfir: Cu atât mai mult cred că e important să auzim răspunsurile pe care preşedintele Curţii de Apel Bucureşti le de în legătură cu multe lucruri care se întâmplă în momentul de faţă, în neregulă, în justiţia din România. Dar v-aş întreba, înainte, aşa: Ce se întâmplă din punctul dumneavoastră de vedere? De ce această revoltă, de ce această listă cu doamna Kovesi în frunte sau ce sistem este acesta în care judecători au teama de a vorbi cu preşedintele ţării şi cer să fie adunaţi de prin benzinării în secret?

Liana Arsenie: Sunt foarte multe chestiuni de lămurit, ce se întâmplă. Se întâmplă că pare că se doreşte o preluare a controlului asupra puterii judecătoreşti. Și nu doar pare. Este un scenariu matematic, dar foarte cinic, prin care se încearcă o conservare a puterii prin controlul puterii judecătoreşti.

Oana Zamfir: A cui, doamna judecător? Că spuneţi ceva extrem de important? Un plan matematic?

Liana Arsenie: Un plan matematic, tehnic şi foarte cinic, de preluarea puterii, controlului, judecătoreşti…

Oana Zamfir: Noi acum, când vorbim de matematică, ne gândim la preşedintele ţării.

Liana Arsenie: Când vorbim de matematic, ne gândim la rigoare ştiinţifică. Şi pare că tot acest plan este unul foarte riguros organizat, foarte riguros pus la punct, în care folosim expresii care pot să creeze emoţii, folosim imagini care pot să creeze emoţii. Dar nevoia este reală, de preluare a puterii judecătoreşti. Este o nevoie în arhitectura statului, de fapt. Constituţia prevede trei puteri, trei piloni pe care funcţionează statul român. Sunt trei piloni: puterea executivă, puterea legislativă şi puterea judecătorească. Toţi aceşti piloni înseamnă împărţirea puterii şi înseamnă un echilibru. Toată puterea adusă într-o singură mână înseamnă dezechilibru, înseamnă dispariţia şi disoluţia statului de drept.

Oana Zamfir: Adică acest plan aparţine uneia dintre celelalte puteri? Acuzaţi politicul că vrea, în momentul acesta, să controleze judecătorii sau din interiorul sistemului de justiţie procurorii vor să aibă control asupra judecătorilor, aşa cum au avut în epoca Kovesi-Coldea? Însă, să ne aducem aminte, doamna judecător, doamna preşedinte, prin prezoane tăiate maşinilor unor judecătoare cunoscute, preşedinte de CSM, prin arestarea copilului, în unele cazuri, ducerea la DIICOT, pentru ca mama judecător să dea o sentinţă anume într-un dosar de interes pentru ‘binom’… La asta vă referiţi?

Liana Arsenie: Constatăm. Eu pot doar să constat, nu pot să fac acuzaţii. Acuzaţiile trebuie să fie făcute în temeiul dispoziţiilor legii şi să fie evaluate de către instituţiile autorizate. Pot doar să constat că puterea executivă, practic, devorează puterea legislativă. Nu mai avem Parlament care să legifereze şi există această nevoie de control asupra puterii judecătoreşti prin orice mijloace. Şi în acest sens, constatăm că de fiecare dată când se schimbă puterea politică în România, există un grup restrâns şi nereprezentativ pentru judecători sau pentru procurori, un grup restrâns de judecători şi de procurori care merg şi acum la preşedintele Dan, aşa cum au mers şi la preşedintele Băsescu, cum au mers şi la preşedintele Iohannis şi, afirmând nevoia de schimbare şi de îmbunătăţire a sistemului de justiţie, practic, solicită schimbări care să valideze eşecuri personale, prejudecăţi, care să acopere acele paliere ale personalităţii profesionale care nu sunt dezvoltate.

Oana Zamfir: Daţi-mi un exemplu!

Liana Arsenie: Am văzut în materialele care s-au prezentat de-a lungul timpului în această perioadă şi prin care se acuză un management abuziv la nivelul Curţii de Apel Bucureşti că unii dintre colegi, care au pierdut competiţii de-a lungul timpului şi nu sunt, de fapt, capabili să-şi asume eşecul, susţin că şeful domniilor lor survine pe fondul unui abuz şi al unei presiuni exercitate de conducere asupra corpurilor de magistraţi.

Oana Zamfir: Puteţi să puneţi un nume acestui exemplu? Pentru că, atunci când daţi acest exemplu, eu mă pot gândi la domnul Dragoş Călin, de exemplu, Forumul Magistraţilor.

Liana Arsenie: Da, domnul Dragoş Călin este este unul dintre colegii noştri care acuză presiunea conducerii Curţii de Apel Bucureşti asupra judecătorilor, pentru că în acest fel justifică eşecul…

Oana Zamfir: De la CSM?

Liana Arsenie: De la CSM. Fiecare dintre noi avem capacitatea sau nu de a ne convinge colegii, fiecare dintre noi, că suntem judecători de scaun sau că exercităm funcţii de conducere, avem sau nu capacitatea de a ne convinge colegii să ne urmeze. Constat cu extrem de mare dezamăgire că tot ceea ce înseamnă management ştiinţific în sistemul judiciar, că tot ceea ce înseamnă leadership, adică această capacitate de a-ţi convinge colegii să te urmeze, este etichetată drept abuz, este etichetată drept presiune, este etichetată drept exercitare…

Oana Zamfir: Dumneavoastră sunteţi descrisă aşa: Ca un om care conduce prin teroare. Acesta cred că a şi fost cuvântul folosit la adresa dumneavoastră.

Liana Arsenie: Da. Citeam de curând, pentru că mi-am amintit unde am văzut aceste tipare. În Gustave Le Bon – ‘Psihologia mulţimilor’, în care creăm mase psihologice critice prin folosirea unor cuvinte extrem de puternice care creează emoţie. În ADN-ul poporului român, cuvinte cum sunt ‘teroarea’, ‘persecuţia’, ‘frica’, ‘abandonul’ trezesc nişte drame transgeneraţionale – acelea ale persecuţiei şi ale dramei. Numai că aceste afirmaţii ale persecuţiei şi are terorii nu sunt însoţite şi n-au fost însoţite de niciun fel de dovezi. Sunt aici în faţa dumneavoastră, astăzi, pentru că sunt capabilă şi doresc să răspund oricăror întrebări, oricât de incomode ar putea să fie acestea. Dar, pe de altă parte, aş dori ca toate aceste aspecte care trezesc emoţie să fie şi dovedite, să fie şi susţinute de dovezi.

Oana Zamfir: Apreciez şi am spus, încă o dată, demersul, acordul dumneavoastră de a veni şi a discuta public despre aceste acuzaţii care au fost aduse nu doar dumneavoastră personal, ci judecătorilor din România şi felului în care se face dreptate în România. Dar, pentru că vorbeam despre cei care s-au întâlnit cu preşedintele, dumneavoastră aţi cerut o astfel de discuţie cu preşedintele ţării?

Liana Arsenie: Am cerut o discuţie cu preşedintele ţării, am făcut şi o solicitare scrisă. Probabil că agenda domniei sale este încărcată. Urmează, mă gândesc, să fiu şi eu primită. Însă, dacă tot mi-a pus această…

Oana Zamfir: Ce i-aţi spune preşedintelui?

Liana Arsenie: În acest moment, l-aş ruga pe domnul preşedinte că atunci când susţine că sistemul de justiţie este condus prin teroare, când sistemul de justiţie este condus prin presiune, este condus prin persecuţie, să se gândească că răul care se face nu este la adresa acelor magistraţi, ci este răul care vizează sistemul de justiţie în ansamblul său. Este un rău care şubrezeşte, care erodează statul de drept, pentru că dacă cetăţenii nu mai au încredere că hotărârea judecătorească este rezultatul legii şi al aplicării legii şi al independenţei şi obiectivităţii judecătorului, atunci statul de drept este în pericol. Statul de drept nu este în pericol cu o justiţie independentă şi imparţială, nu este în pericol cu un corp al judecătorilor puternici, este în pericol cu un corp cu o putere judecătorească coordonată politic.

Oana Zamfir: Dumneavoastră vorbiţi de judecători puternici. Cei care au iniţiat această mişcare vorbesc despre judecători corupţi, practic, care ar face să fie scăpaţi infractorii. Dar ajungem acolo. Vreau să vă întreb înainte ce este pentru dumneavoastră un inculpat. Pentru că vi s-a reproşat, de către doamna Moroşanu, inclusiv asta: că aţi cerut judecătorilor de la Curtea de Apel să fie oameni cu infractorii.

Liana Arsenie: Inculpatul este o persoană fizică sau juridică faţă de care s-a început, s-a pus în mişcare acţiunea penală şi care, într-un limbaj accesibil publicului larg, este suspectată că a săvârşit o infracţiune, cu forma de vinovăţie cerută de lege. Numai că acest inculpat, potrivit legii şi potrivit tuturor democraţiilor din această lume, beneficiază de prezumţia de nevinovăţie până la pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti definitive care să stabilească faptul că acesta se face vinovat de săvârşirea acelei infracţiuni. Vizavi de ceea ce îmi spuneţi dumneavoastră, şi am văzut şi eu cu surprindere şi neplăcut surprinsă, că iau apărare a inculpaţilor şi că cer să fim oameni…

Oana Zamfir: Nu aţi cerut?

Liana Arsenie: Nu, nu am cerut. Nu, n-am cerut niciodată acest lucru. Eu sunt un judecător care a fost preocupat de la începutul carierei de o abordare multidisciplinară a pregătirii. De ce? Pentru că am constatat încă de la începutul carierei că toate relaţiile interumane, inclusiv cele de conflict, cele penale, presupun întotdeauna interdependenţe între mai multe materii. Având în vedere specializarea mea de judecător de drept penal, dar şi de judecător de drept civil şi drept comercial (noţiunea pe care o cunoaşte toată lumea), am constatat că, în ceea ce priveşte infracţionalitatea de corupţie şi infracţionalitatea economică, aceasta este extrem de complexă şi nu are o abordare unidisciplinară, ci presupune o interdependenţă. Adică, atunci când tratăm infracţiuni de corupţie sau infracţiuni economice, trebuie să cunoaştem nu doar drept penal; trebuie să cunoaştem drept fiscal, trebuie să cunoaştem drept administrativ, trebuie să cunoaştem drept comercial, trebuie să cunoaştem drept civil, trebuie să cunoaştem contracte. De ce? Pentru că altfel există riscul de a nu putea să facem…

Oana Zamfir: Faţă, aş zice, felului în care s-au iscusit infractorii, în zilele noastre…

Liana Arsenie: Infractorii sunt extrem de elevaţi, procedeele infracţionale sunt extrem de elevate. Şi atunci, eu nu pot să vin şi să constat că am o infracţiune de evaziune fiscală dacă nu ştiu drept fiscal. În acest sens, am un obiectiv pe care eu mi l-am asumat public prin proiectul de management: acela al creşterii nivelului de competenţă al…

Oana Zamfir: Asta aţi spus şi de aici a rezultat că trebuie să fie oameni judecătorii?

Liana Arsenie: Asta am spus. În şedinţele de învăţământ profesional, am făcut această dezbatere cu colegii, am făcut demersuri pentru învăţământul profesional descentralizat, astfel astfel încât să creştem nivelul de competenţă profesională. Anume: să avem această abordare interdisciplinară a infracţionalităţii.

Oana Zamfir: E adevărat că doamna judecător Moroşanu v-a fost colegă de complet?

Liana Arsenie: Da, este adevărat, de aceea a şi părut… Pentru mine a fost extrem de… o surpriză extrem de neplăcută că doamna judecător Moroşanu a spus că este terorizată şi persecutată, în condiţiile în care noi am fost colege de complet o perioadă destul de lungă.

Oana Zamfir: Şi aţi avut o relaţie bună?

Liana Arsenie: Am avut o relaţie foarte bună cu doamna judecător Moroşanu, nu am avut nici măcar o divergenţă. Mai mult decât atât: doamna Moroşanu a acceptat să îmi fie locţiitor. Eram la acea vreme preşedintele Secţiei I Penale a Curţii de Apel Bucureşti şi doamna Moroşanu a acceptat să fie locţiitorul meu, în calitate de preşedinte de secţie.

Oana Zamfir: V-a reproşat vreodată: ‘Eşti cam blândă cu inculpaţii?’

Liana Arsenie: Absolut deloc. Și nu blândeţea mă caracterizează, ci mă caracterizează rigoarea şi aplicarea legii.

Oana Zamfir: Aţi făcut public, zilele trecute, un document stufos, cred că mai bine de zece pagini, privitor la dosarele judecate la Curtea de Apel Bucureşti în ultimii trei ani. Vreau să vă întreb câte dintre ele sunt prescrise, sunt cu fapte care s-au prescris şi ce puteţi face, ca preşedinte al Curţii de Apel, să urgentaţi un dosar care este în buza prescripţiei. Pentru că, într-adevăr, din această situaţie, descrisă de cei care au reclamat felul în care ar scăpa infractorii din cauza prescripţiei, dacă mai sunt cinci luni şi se prescrie şi în momentul acela se mai şi schimbă completul de trei ori în cele cinci luni, nu cred că e bine, nu?

Liana Arsenie: Da, este tot aşa, o retorică manipulatoare, care are capacitatea… ‘Prea scapă inculpaţii’. Este o sintagmă, un laitmotiv: ‘Scapă inculpaţii, scapă infractorii. La Curtea de Apel Bucureşti se întâmplă nereguli, în acest scop’. Aşa cum a arătat şi raportul pe care l-am dat publicităţii, este un număr de 22 de cauze în care a intervenit prescripţia, dar nu din culpa Curţii de Apel Bucureşti. Prescripţia este o instituţie care poate să survină în momentul în care statul, prin organele sale, nu a intervenit, într-un termen dat, prevăzut de lege, în vederea sancţionării inculpaţilor. În ceea ce priveşte posibilităţile pe care orice preşedinte de instanţă le are cu privire la soluţionarea dosarelor astfel încât să nu intervină prescripţia în termen de trei luni de la înregistrarea dosarului (spre exemplu, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti), nu are ce să facă, pentru că prescripţia nu poate să anuleze obligaţia judecătorului de a judeca, nu poate să anuleze dreptul la un proces echitabil, nu poate să anuleze dreptul la apărare, nu poate să anuleze dreptul la administrarea probatoriilor în condiţii de contradictorialitate. Judecătorul nu trebuie să salveze dosarele procurorilor. Am avut situaţii, în raportul pe care l-am dat publicităţii, în care am arătat foarte clar că sunt dosare care au stat la parchet 7 sau 8 ani de zile. De ce judecătorul nu salvează dosarele procurorului? Pentru că judecătorul şi procurorul nu formează o echipă mixtă, operativă.

Oana Zamfir: ‘Nu mai’ vreţi să spuneţi. Să ne aducem aminte că doamna Stanciu declara, ca preşedinte al Înaltei Curţi, exact asta, că ea este partenerul DNA-ului.

Liana Arsenie: Problema aceasta este: că se doreşte, aşa cum am văzut în spaţiul public afirmaţiile unora dintre procurori, de a se reveni la aceste echipe mixte operative între judecător şi procuror. Trebuie să înţelegem că, potrivit legii, judecătorul şi procurorul nu-s prieteni. Trebuie să înţelegem că procurorul nu înfăptuieşte justiţia. Justiţia este înfăptuită, conform Constituţiei, doar de judecători. Procurorul nu participă la deliberare şi nici nu trebuie să se mai întâmple vreodată ca procurorul să dispună, alături de judecător, să participe la procesul de deliberare sau să ceară soluţii. Deşi am văzut cu stupoare că de la înălţimea funcţiei de, spre exemplu, membru CSM şi nu numai, şi de pe poziţia de procuror de scaun, s-au făcut afirmaţii care sunt în afara cadrului legal şi constituţional, contrare arhitecturii statale a României, pe care o declarăm ca stat democratic – şi anume: aceea că judecătorii distrug dosare sau că judecătorii trebuie responsabilizaţi în aşa fel încât să nu mai pronunţe soluţii de achitare.

Oana Zamfir: Este o solicitare făcută chiar la Palatul Cotroceni. Am notat şi eu acest lucru şocant pentru mine şi întrebarea era, doamna preşedinte, dacă judecătorii trebuie responsabilizaţi sau speriaţi, ca pe vremea Binomului, să nu mai dea achitări.

Liana Arsenie: Din păcate, vedem că după atâta timp, şi la oameni tineri, există aceste manifestări atavice, le-aş spune eu, aceste nevoi de represiune. Nu pot să spun: ‘justiţie represivă’ (că justiţia nu poate să fie represivă într-un stat democratic), dar există aceste nevoi, afirmate tot mai clar în spaţiul public de o parte dintre procurori, care nu sunt reprezentativi pentru corpul procurorilor, de a controla justiţia şi de a controla judecătorii, de a spune judecătorilor ce soluţie să dea. Este foarte grav că în România anului 2025-2026 am ajuns să impunem, să pretindem public să impunem soluţii judecătorilor.

Oana Zamfir: Dumneavoastră aţi mărturisit public că aţi trecut prin asta. A venit procurorul DNA Elena Grecu la dumneavoastră în birou să vă spună ce soluţie să daţi. Era epoca plicului galben adus de Dumbravă. În cazul dumneavoastră, a venit doamna Grecu direct. De ce nu au vorbit atunci judecătorii? De ce nu s-au revoltat atunci, de ce n-au spus: ‘Noi nu suntem echipă operativă cu DNA-ul’?

Liana Arsenie: Pentru acelaşi motiv pentru care dacă acum Secţia pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie va trece la DNA, nu vor face nici acum acest lucru. În cazul meu, spre exemplu, am auzit critici de ce n-am făcut nimic. Întrebarea este simplă şi pentru mine este retorică: unde trebuia să mă duc? La acel moment, investigarea infracţiunilor din justiţie se dispunea de aceeaşi structură de parchet care mi-a trimis procurorul în birou să-mi spună ce soluţie să dau (n.r. DNA). Cine urma să verifice sesizarea mea? Aceeaşi structură? Acesta este pericolul pentru care Secţia de Investigare a Infracţiunilor din Justiţie trebuie să fie făcută de o structură de parchet care nu are niciun interes în cauză. Din păcate, DNA, atâta timp cât este interesat de soluţia din dosare, putem să ne întoarcem la acea eră în care, aşa cum arată raportul Inspecţiei Judiciare (dar nu ştiu dacă asta ne dorim), au fost supravegheaţi şi au avut dosare penale 1.900 de judecători.

Oana Zamfir: Din câţi? Haideţi să spunem, ca să înţeleagă oamenii cât de important este acest număr.

Liana Arsenie: La Înalta Curte, au avut dosare şi cu durate îndelungate de supraveghere 75 de judecători din aproximativ 100. La Curtea de Apel Bucureşti, 100 de judecători din circa 250. Deci nu doar cei care judecau în cauzele penale, pentru că în cauzele penale sunt 40-45-50 maxim. La Curtea de Apel Oradea 35 de judecători, la Curtea de Apel Ploieşti 30. Şi exemplele pot să continue.

Oana Zamfir: Şi câte dosare pentru soluţie, doamna preşedinte? Că probabil aici ar trebui să acordăm o atenţie, apropo de soluţia care trebuia dată cum vrea procurorul. E foarte grav pentru mine că dumneavoastră spuneţi că asta se vrea în momentul ăsta, să se ajungă din nou… Nu mi-aţi spus cine exact este înfăptuitorul acestui plan.

Liana Arsenie: Este decidentul politic, care are o nevoie de capitalizare politică, are o nevoie de consolidare a puterii politice. Și, din păcate, dacă recurgem la aceeaşi formulă, vom folosi acest instrument al legii pentru a ne înlătura adversarii politici, pentru a înlătura competiţia.

Oana Zamfir: Este şi o bătălie între grupări, să le spunem aşa? Că a fost folosit şi asta în spaţiul public: gruparea #reziştilor, gruparea Kovei versus gruparea Savonea?

Liana Arsenie: Nu există astfel de grupări decât tot în acelaşi narativ al nevoii de manipulare publice. Justiţia trebuie să fie independentă. Justiţia nu poate să aibă grupări; justiţia îşi dezbate în interiorul ei problemele.

Oana Zamfir: V-am întrebat dacă există această poziţionare pentru că eu nu auzisem de doamna judecător Moroşanu niciodată până la apariţia ei la conferinţa dumneavoastră de presă. Numai că, imediat după, colegii de la Adevărul, deşi cred că a apărut în mai multe locuri în presă: întâmplător, doamna Moroşanu este judecătorul care a respins anul trecut percheziţiile în dosarul Coldea şi subliniază cei de la Adevărul că este singurul refuz întâmpinat de DNA pe o asemenea solicitare în 2025. Şi atunci vă întreb: e doar percepţia noastră, a unora dintre ziarişti, că aici este o bătălie a grupării Kovesi pentru a pune mâna din nou pe butoane?

Liana Arsenie: Este o bătălie pentru preluarea controlului asupra puterii judecătoreşti. Dacă doamna are un astfel de rol, eu nu pot să fac o astfel de afirmaţie, dar este cu certitudine o nevoie de preluare a controlului asupra puterii judecătoreşti, care nu se doreşte a fi independentă.

Oana Zamfir: Doamna preşedinte, poate părea aşa: au ieşit nişte judecători care, spun ei, şi-au făcut curaj să spună: nu funcţionează asta, preşedinta CAB Arsenie schimbă oamenii din complet astfel încât să iasă cu achitare dosarul respectiv şi să scape inculpatul. Şi dumneavoastră spuneţi: ‘E un asalt asupra judecătorilor’. Poate părea că încercaţi dumneavoastră să încadraţi într-o astfel de acţiune.

Liana Arsenie: Eu nu vă cer să mă credeţi pe cuvânt, aşa cum a cerut doamna Moroşanu, care a abordat discursul mai degrabă într-o cheie politicianistă decât într-una a unui judecător. Judecătorul niciodată nu crede pe cuvânt. Şi de ce vă spun că este un asalt? Pentru că am văzut un interes deosebit exclusiv pentru aceste cauze de la Curtea de Apel Bucureşti, în care au intervenit prescripţiile.

Oana Zamfir: 22. Cât înseamnă acestea în procente?

Liana Arsenie: 0,067% din 0,8% cauzele de corupţie, ponderea în materia penală. Ponderea cauzelor non-penale este de 80% din volumul de activitate înregistrat la Curtea de Apel Bucureşti. 20% cauze penale. Cele de corupţie au o pondere de 0,8%. Dacă tot suntem la momentul bilanţului şi dacă tot dorim să facem aceste evaluări, aş dori să nu avem dublă măsură şi să avem în vedere dosarele cu care se defila în epoca în care justiţia pe faza de urmărire penală era mediatizată. Şi mă gândesc acum la dosare în care un Procuror General a fost urmărit pentru fapte de corupţie pentru că ar fi folosit girofar (Tiberiu Niţiu), în condiţiile în care şi un alt procuror folosea girofarul. Achitat definitiv. M-aş gândi la un premier al României, domnul Ponta, care în 2015 a avut dosar pentru fapte de corupţie, cred că erau fapte de corupţie pentru activitatea în care fusese avocat, undeva cu 7 ani înainte de momentul în care dumnealui exercita funcţia de premier. De asemenea a fost achitat definitiv de instanţele din România. M-aş gândi la primari care pentru activitatea pe care au depus-o în slujba cetăţenilor au avut dosare de corupţie.

Oana Zamfir: Celebrul dosar al doamnei [Olguţa] Vasilescu pentru faţade. Cineva în ţara asta se poate gândi şi la: cine răspunde? Pentru că eu mă pot gândi şi la vieţile pierdute de oameni care n-au apucat să mai afle că sunt achitaţi, oameni care au stat în închisoare, ca ulterior să fie achitaţi definitiv, la banii grei cheltuiţi pentru instrumentarea pe 8 ani de zile a unor astfel de dosare. Răspunde cineva, doamna preşedinte?

Liana Arsenie: Despre asta este problema. Dacă tot suntem la momentul bilanţului, haideţi să stabilim cine răspunde pentru vieţile distruse!

Oana Zamfir: Asta aşteptaţi să facă politicul în momentul de faţă sau grupul de lucru sau să facă preşedintele o astfel de discuţie cu cei chemaţi la Cotroceni?

Liana Arsenie: Cred că este un moment de reflecţie. Dacă tot formulăm acuzaţii de presiune asupra justiţiei, dacă tot formulăm acuzaţii de persecuţie, cred că este un moment de reflecţie în care să analizăm toate aceste contexte – şi eu nu vin cu nişte cuvinte; eu vin cu nişte dovezi, cu dosare concrete de mare corupţie, aşa-zis de mare corupţie la acel moment, care s-au finalizat cu soluţii de achitare.

Oana Zamfir: Cât de des sunt schimbări în completele de la Curtea de Apel Bucureşti?

Liana Arsenie: Schimbările în completurile de la Curtea de Apel Bucureşti survin exclusiv în considerarea legii şi a regulamentului ori de câte ori survin motive obiective, care înseamnă pensionări, degrevări pentru notificarea intenţiei de pensionare. N-aş putea să vă spun cu ce frecvenţă. Cert este că această curte de apel, Curtea de Apel Bucureşti, este cea mai mare din ţară şi care înregistrează cea mai mare fluctuaţie şi cea mai mare dinamică a personalului, pentru că pe de o parte este cea mai mare din ţară, dar pe de altă parte este poziţionată în capitala ţării, în Bucureşti, unde există şi alte instituţii importante ale autorităţii judecătoreşti, unde se fac nu neapărat detaşări; unde pot să fie încadraţi judecători, tocmai datorită nivelului de pregătire pe care aceştia îl au şi datorită nevoii acestor instituţii din sistemul judiciar de a funcţiona. Dar nu sunt exclusiv aceste detaşări, nu acestea reprezintă ponderea, ci reprezintă pensionări, reprezintă degrevări pentru complexitate de activitate, reprezintă promovări.

Oana Zamfir: Dacă un dosar este în buza prescripţiei, cum am zis mai devreme, sigur că nu putem să-i spunem judecătorului din complet: ‘Nu te pensiona, stai să-ţi termini dosarul!’, dar puteţi să-l refuzaţi când vrea să se detaşeze, să plece din acel complet? Puteţi să-i spuneţi dumneavoastră: ‘Ştiţi că se prescrie fapta?’ şi să-i spuneţi: ‘Nu pleca, pentru că…’ ?

Liana Arsenie: Am văzut această abordare şi această perspectivă, numai că este imposibil de făcut. Un judecător, aşa cum am spus şi în material, nu are doar un dosar; are un complet pe care sunt dosare. Și dacă am dori să blocăm promovarea judecătorului în oricare dintre modalităţi, ar fi imposibil, n-ar mai pleca niciodată, pentru că pe acel complet se încarcă permanent dosare. Permanent va avea un dosar pe continuitate, permanent va avea ceva de soluţionat înainte de a pleca.

Oana Zamfir: Aşadar, am trecut prin chestiunea legată de dosarele care se prescriu, de detaşări. Ajungem la diurne. Cred că şi asta era o acuzaţie. CSM a făcut un sondaj pe 2.000 de judecători, din care a rezultat că problemele principale ale sistemului sunt instabilitatea legislativă, practica neunitară, numărul mic de judecători. Chiar mi-am notat un exemplu: la Tribunalul Teleorman, mi s-a părut absolut uluitor că sunt şase judecători de împărţit la cele trei secţii: penal, civil, contencios. Sunt foarte curioasă cum se pot împărţi, să fie doi judecători pe secţie şi să facă…

Liana Arsenie: Cu ajutorul acelor delegări mult-blamate. Fără ele nu ştiu cum s-ar face.

Oana Zamfir: Un judecător român face munca la doi judecători şi jumătate din media statelor UE. Deci nu Inspecţia mutată la MJ, nu comisie, nu diurne, nu delegări. Care este răspunsul dumneavoastră în legătură cu acuzaţia că mituiţi, practic, judecătorii acordându-le diurne?

Liana Arsenie: Da, am văzut. În primul rând, nu le acordă preşedintele Curţii diurnele, ci acestea derivă din lege. Şi în al doilea rând (pentru că iarăşi este un narativ manipulator), la nivelul Curţii de Apel Bucureşti există doar şase diurne. Celelalte diurne care se plătesc sunt pentru…

Oana Zamfir: Cât spuneaţi din 250 de judecători?

Liana Arsenie: Şase diurne. Din cei delegaţi, se plătesc la nivelul Curţii de Apel Bucureşti doar şase diurne. Acuma întreb şi eu tot retoric: mituiesc judecătorii care merg la Judecătoria Cornetu, arsă într-un incendiu? Mituiesc judecătorii care merg la Tribunalul Ilfov, cel mai complicat şi cel mai încărcat tribunal din ţară? Mituiesc judecătorii când aceştia merg la Tribunalul Teleorman, care fără activitatea delegaţilor nu şi-ar putea desfăşura activitatea? Aşa cum aţi spus şi dumneavoastră, sunt şase judecători de împărţit pe trei secţii…

Oana Zamfir: Dar pentru că vorbim de dubla măsură, doamna preşedinte, îmi aduc aminte cazul, a fost în presă, cu ani în urmă, al domnului Danileţ, care ceruse diurnă şi pentru zilele de concediu, şi pentru weekend-uri, şi pentru delegaţiile externe, pentru toate. Pe domnia sa cine l-o fi mituit? A mai fost şi domnul Bologa, parcă.

Liana Arsenie: Şi aici este o problemă, pentru că dacă întrebările ar veni din afara sistemului judiciar, pentru că oamenii nu ştiu legislaţia şi în ce context intervin aceste delegări şi plata acestor diurne este de înţeles. Dar în momentul în care îţi vin de la judecători care au beneficiat, critica îţi vine de la judecători care au beneficiat ani de zile de diurnă şi mă refer la domnul Danileţ, cred că şi doamna Chiş a beneficiat. Şi n-au avut niciun fel de probleme, când foloseşti acest instrument pe care legea ţi-l pune la dispoziţie pentru… De ce se plăteşte această diurnă? Pentru că judecătorul face un efort suplimentar să plece din Bucureşti la Tribunalul Teleorman pentru a susţine activitatea Tribunalului Teleorman, pentru că este o complexitate decurgând dintr-un volum mare de activitate, cu posturi puţine, presupune deplasare zilnică la tribunal.

Oana Zamfir: Îi favorizaţi pe cei care pleacă la Cornetu sau la Teleorman?

Liana Arsenie: Şi aici este o altă problemă care rezultă ori din ignorarea dispoziţiilor legale, pentru că legea prevede în mod expres că delegarea este instrumentul şi instituţia care se foloseşte exclusiv, dar exclusiv în interesul instanţei. N-am auzit niciun fel de critici că acolo unde au operat delegări, instanţele nu funcţionează. Am auzit critici legate de lipsa criteriilor obiective pentru delegare. Nu; este criteriu prevăzut în lege: interesul exclusiv al instanţei. Instanţele funcţionează. Delegările survin de-a lungul timpului, pentru că nevoile apar în cascadă, nu toate dintr-odată.

Oana Zamfir: Conflictul acesta, doamna preşedinte, a scos la iveală situaţii cu care justiţiabilii din România s-au confruntat. Avocaţii din România le ştiu foarte bine, au ajuns de multe ori şi la urechile noastre, ale jurnaliştilor, dar tot este foarte greu să-ţi imaginezi că într-o sală de judecată se petrece aşa. Colegii de la Gândul au publicat o înregistrare, o serie de fapt, de înregistrări, cu doamna judecător Panioglu. O să venim şi noi imediat după, cu o înregistrare pe care o facem publică în această seară. Înregistrarea o arată pe doamna judecător nu doar ţipând – ceea ce este vizibil. Ce mi s-a părut mie fantastic este că o arată respingând de pe scaun o cerere de recuzare formulată împotriva domniei sale. Practic, şi-o judecă singură. Iată momentul! (n.r. Urmează una dintre înregistrările audio pe care Lumea Justiției le-a prezentat în premieră luna trecută – click aici pentru a citi.)

Oana Zamfir: După ce am anunţat prezenţa dumneavoastră în emisiune prin promo-ul pe care l-am difuzat, a venit o nouă înregistrare cu colega doamnei Panioglu, cu doamna judecător Alina Guluţanu. Practic, în aceiaşi termeni, amândouă exclusă de CSM din magistratură de patru-cinci ori pentru exercitarea funcţiei cu rea-credinţă, iertate succesiv în toate aceste speţe de Înalta Curte. Iată şi această înregistrare. (n.r. Urmează înregistrarea în care Guluțanu zbiară în sala de judecată, pe care Luju a publicat-o în exclusivitate – click aici pentru a citi.)

Oana Zamfir: Sunteţi liderul, conducătorul acestei instituţii, doamna preşedinte. Aşa se face dreptate la Curtea de Apel Bucureşti?

Liana Arsenie: Doamna Panioglu şi doamna Guluţanu intră în categoria acelor judecători aşa-zis persecutaţi. Judecătorul, dincolo de a fi inteligent, trebuie să fie înţelept, înţelepciune însemnând o capacitate superioară de înţelegere, de analiză prin prisma experienţelor teoretice, raportat la împrejurări concrete, cu bun-simţ, cu intuiţie, astfel încât să soluţionăm cauze complicate, să luăm decizii cu moderaţie şi cu decenţă.

Oana Zamfir: Ştiaţi că aşa se desfăşoară în săli de judecată? Nu cred că sunt domniile lor singurele exemple – nu doar de la Curtea de Apel Bucureşti; din ţară, în general. Întrebarea era: ce puteţi să faceţi ca preşedinte? Puteţi să le cereţi să nu mai aibă acest stil, să nu mai ţipe, să nu mai dea amenzi, să nu-şi mai judece singure cererile de recuzare? Există pârghii împotriva unor astfel de abuzuri?

Liana Arsenie: Ca preşedinte, nu poţi să intervii, nu ai nicio pârghie sancţionatoare. Sancţiunea revine Secţiei de judecători (n.r. a CSM) şi apoi instanţei de judecată (n.r. Înaltei Curți, în recurs). Dar, ca manager, poţi să iei măsuri care să preîntâmpine astfel de situaţii în care rezistenţa la frustrare să se manifeste scăzută, să se manifeste aşa. De altfel, în cazul doamnei Panioglu este o recidivă, pentru că, aşa cum ştim cu toţii, a mai fost şi o altă situaţie cunoscută: aceea a lovirii colegului de complet cu dosarul în cap (n.r. judecătorul CAB Florin Purigiu). Or, în contextul în care, ca manager, ai astfel de situaţii, ai obligaţia legală faţă de justiţiabili, faţă de societate, faţă de actul de justiţie, să întreprinzi măsuri care să evite astfel de situaţii.

Oana Zamfir: Veţi mai lua măsuri, doamna preşedinte, după aceste acuzaţii care apar în spaţiul public, veţi mai acorda diurnele invocate, veţi mai face detaşările din complete, veţi mai lua măsuri împotriva unor astfel de manifestări?

Liana Arsenie: Toate acţiunile mele şi toate măsurile pe care le voi întreprinde se vor desfăşura ca şi până acum şi vor interveni, ca şi până acum, strict în condiţiile legii, pentru că un judecător trebuie să aibă ca unic deziderat nu satisfacerea unui actor, a unui decident politic, ci respectarea legii. Şi voi face întotdeauna, voi lua întotdeauna acele măsuri pe care, din punct de vedere managerial, mi le permite legea pentru a îmbunătăţi activitatea Curţii de Apel Bucureşti, pentru a asigura pentru justiţiabil accesul la un act de justiţie de calitate. (…)

Oana Zamfir: Cine vrea în acest moment în România să-i scape pe corupţi?

Liana Arsenie: Nimeni nu vrea să-i scape pe corupţi. Corupţia este o realitate, fără doar şi poate, nu s-a inventat în România. Atâta timp cât vom avea bani, vom avea corupţie. Doar că discursul de la nivel public, al decidentului politic, este este unul strict politicianist, care n-are nicio legătură, în realitate, cu lupta împotriva corupţiei.

Oana Zamfir: Dar dumneavoastră simţiţi că au lăsat-o mai moale, să spunem, parchetele sau DNA-ul? Aşa cum reproşează chiar preşedintele, nu mai sunt luaţi, iată, spuneau, miniştrii din funcţie, deşi pe ăia pe care i-a luat DNA-ul în vremea de tristă amintire, mai mult de jumătate sunt achitaţi.

Liana Arsenie: Ceea ce pot să constat şi poate să constate întreaga lume, întreaga ţară, este că a dispărut acest spectacol mediatic, a dispărut spectacolul cătuşelor, ceea ce înseamnă o normalizare a activităţii DNA-ului, a acestei structuri de parchet. De ce? Pentru că este foarte clar specificat în Codul de procedură penală că urmărirea penală este nepublică, aşa încât nu pot să fac aprecieri cu privire la eficienţa activităţii DNA, dar pot cu certitudine să afirm că suntem într-o stare în actuala situaţie, în actuala conjunctură, suntem într-o stare de normalitate, într-o stare de normalitate juridică în care nu putem să confundăm dreptul cetăţeanului la a fi informat cu încălcarea normelor de procedură şi cu mediatizarea.

Oana Zamfir: Întâmplător, DNA-ul a făcut dosare grele în această perioadă (poate află şi preşedintele României între timp): nu doar dosarul Coldea; a luat baroni grei din politică şi aşa mai departe. Trebuie schimbate, doamna preşedinte, legile justiţiei?

Liana Arsenie: Cu certitudine, legile justiţiei, aşa cum ele au fost adoptate în anul 2022, nu trebuie schimbate. Dacă putem să îmbunătăţim, da, dar nu schimbate în maniera în care se pretinde de un grup restrâns de judecători şi procurori.

Oana Zamfir: Daţi-mi un exemplu ce ar trebui îmbunătăţit din punctul dumneavoastră de vedere!

Liana Arsenie: Ce ar putea să fie îmbunătăţit la legile justiţiei? Mă gândesc, din perspectiva promovării în funcţiile de conducere, spre exemplu, vicepreşedinţii să promoveze pe bază de concurs, pe bază de examen.

Oana Zamfir: Face asta viaţa mai bună în periplul său prin justiţie justiţiabilului din România?

Liana Arsenie: Face mai bună managerierea activităţii în instanţe, pentru că managementul de instanţă este unul dintre cele mai dificile activităţi de management. Şi atunci este obligatoriu ca cei care exercită management-ul la nivelul de vârf al instanţelor, pe oricare dintre paliere, gradele de jurisdicţie, să o facă în în mod profesionist”.