Judecătorul Ionel-Laurențiu Beșu (foto) de la Curtea de Apel București stă pe un butoi cu pulbere. 

Eroul Recorder – care încă așteaptă decretul prezidențial de numire în funcția de procuror, după ce CSM i-a aprobat schimbarea de robă– are o uriașă problemă în CV, care i-ar putea arunca în aer întreaga carieră de magistrat.

Jurnalistul Victor Ciutacu de la România TV a dezvăluit joi seară, 15 ianuarie 2026, în emisiunea „Punctul culminant”, că Beșu a devenit judecător deși nu îndeplinea condițiile de accedere în sistem. Mai exact, Ionel Beșu a intrat în magistratură în 2011 chiar dacă nu avea vechimea de 5 ani ca polițist judiciar cerută de art. 33 alin. 1 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor: „Pot fi numiți în magistratură, pe bază de concurs, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 14 alin. (2), foștii judecători și procurori care și-au încetat activitatea din motive neimputabile, personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1), avocații, notarii, asistenții judiciari, consilierii juridici, executorii judecătorești cu studii superioare juridice, personalul de probațiune cu studii superioare juridice, ofițerii de poliție judiciară cu studii superioare juridice, grefierii cu studii superioare juridice, persoanele care au îndeplinit funcții de specialitate juridică în aparatul Parlamentului, Administrației Prezidențiale, Guvernului, Curții Constituționale, Avocatului Poporului, Curții de Conturi sau al Consiliului Legislativ, în Institutul de Cercetări Juridice al Academiei Române și Institutul Român pentru Drepturile Omului, cadrele didactice din învățământul juridic superior acreditat, precum și magistrații-asistenți, cu o vechime în specialitate de cel puțin 5 ani”.

Potrivit răspunsului primit de Ciutacu de la Consiliul Superior al Magistraturii, Ionel Beșu a activat ca ofițer operativ la IPJ Giurgiu între 25 iulie 2001 și 15 august 2006, după care a plecat la Direcția Generală de Informații și Protecție Internă (DGIPI – urmașa UM 0215, cunoscută ca „Doi și un sfert”).

Problema este că din acea perioadă de cinci ani (2001-2006), Beșu a activat un singur an (2005-2006) ca polițist judiciar, căci doar pentru un an a obținut avizul Procurorului General impus de Legea poliției judiciare nr. 364/2004, mai arată CSM. Mai precis, conform răspunsului trimis de PICCJ lui Victor Ciutacu, Beșu a primit avizul de poliție judiciară nr. 1030/C/2005 din data de 8 aprilie 2005 (vezi facsimil 1).

Din 15 august 2006, așa cum ați citit mai sus, Beșu a plecat la DGIPI, unde a activat până în 31 martie 2011, însă fără a mai deține aviz de poliție judiciară, după cum a transmis DGIPI la solicitarea jurnalistei RTV Laura Duță (vezi facsimil 2).

În aceste condiții, este cert că Laurențiu Beșu a deținut doar un an calitatea de polițist judiciar. Or, după cum ați văzut mai sus, art. 33 alin. 1 din Legea 303/2004 permite intrarea în magistratură prin concurs doar a polițiștilor judiciari – nu a oricărui fel de lucrător de poliție.

Iată ce prevede art. 2 alin. 1 din Legea nr. 364/2004 privind organizarea și funcționarea poliției judiciare: „Poliția judiciară este constituită din ofițeri și agenți de poliție, care au dobândit statutul de polițist în condițiile Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, desemnați prin act administrativ de către persoana care are competența de numire în funcție a acestora, după obținerea avizului de desemnare în poliția judiciară prevăzut de art. 55 alin. (4) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, cu modificările și completările ulterioare, sau sunt desemnați și funcționează în alt mod, potrivit unor legi speciale”.

De asemenea, art. 55 alin. 4 CPP stipulează următoarele: „Atribuțiile organelor de cercetare penală ale poliției judiciare sunt îndeplinite de lucrători specializați din Ministerul Administrației și Internelor anume desemnați în condițiile legii speciale, care au primit avizul conform al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori avizul procurorului desemnat în acest sens”.

În plus, la intrarea în magistratură, Beșu a depus o declarație pe propria răspundere că îndeplinea condiția de vechime de cinci ani. 

Ce se va întâmpla cu hotărârile pronunțate de Beșu?

În aceste condiţii, apar următoarele întrebări, în cazul în care se va dovedi definitiv că Ionel Beșu a intrat în magistratură cu încălcarea legii:

– ce se va întâmpla cu hotărârile pe care le-a pronunțat din 2011 (de când este judecător definitiv) până în prezent?

– ce sancțiune disciplinară riscă judecătorul #rezist?

– va fi Ionel Beșu pasibil de răspundere penală în conformitate cu art. 348 din Codul penal (exercitarea fără drept a unei profesii sau activități)? Aceeași întrebare o punem și cu privire la eventualele fapte de fals în înscrisuri sub semnătură privată (art. 322 Cod penal) și uz de fals (art. 323 CP), în condițiile în care, la intrarea în magistratură, Beșu a dat o declarație pe proprie răspundere că îndeplinește condiția de vechime de minimum 5 ani.

Conform răspunsului oferit de CSM lui Victor Ciutacu, această declaraţie este cerută de art. 4 alin. 1 lit. g din Regulamentul concursului de admitere în magistratură:

„La cererea de înscriere se anexează următoarele acte:

a) certificatul de naştere;

b) actul de identitate;

c) diploma de licenţă;

d) chitanţa de plată a taxei de înscriere;

e) certificatul de cazier judiciar;

f) certificatul de cazier fiscal;

g) declaraţia pe propria răspundere că nu a avut întreruperi în activitate;

h) curriculum vitae;

i) carnetul de muncă sau alte acte doveditoare ale vechimii în specialitate;

j) adeverinţa din care rezultă că persoana este aptă din punct de vedere psihologic pentru exercitarea funcţiei, eliberată de orice instituţie sau persoană autorizată”.

Iată răspunsul CSM (vezi facsimil 3 și video):

„Documentele oficiale care au stat la baza verificării condiţiei prevăzute de art. 33 din Legea nr. 303/2004, în cazul domnului judecător, au fost adeverinţele de vechime, coroborate cu declaraţia pe proprie răspundere dată de candidat în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (10) lit. g) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr. 152/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările şi completările ulterioare, în condiţiile prevăzute de legea penală.

Potrivit declaraţiei pe propria răspundere, domnul judecător a activat ca ofiţer operativ în perioada 25.07.2001 – 15.08.2006 în cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Giurgiu, iar începând cu data de 15.08.2006 a activat în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie Internă.

De asemenea, potrivit evidenţelor, a fost desemnat organ de cercetare al poliţiei judiciare, prin Dispoziţia nr. 4140/11.04.2005 a inspectorului general al IGPR, conform avizului procurorului general al PÎCCJ nr. 1030/C/2005, iar Legea nr. 364/2004 care impunea obţinerea avizului procurorului general al PÎCCJ a intrat în vigoare la data de 26 septembrie 2004.

Incepând cu anul 2006, după numirea în cadrul DGIPI, din evidenţele Consiliului nu rezultă date sau informaţii în legătură cu activităţile desfăşurate de către domnul Beşu lonel Laurenţiu în cadrul Direcţiei Generale de Informaţii şi Protecţie internă”.