Front comun între impostori, demagogi şi semidocţi

Episodul demascării plagiatului din teza de doctorat a ministrului Justiţiei, Radu Marinescu, a atras nu doar o firească reacţie de indignare din partea unei mari părţi a societăţii, ci și reacţii absurde şi din partea ministrului, şi a PSD, şi a taberei politico-mediatice fals auto-intitulate „suveraniste”: justificări ridicole, acuzaţii nefondate, atacuri la persoană la adresa jurnalistei Emilia Șercan şi paralelisme strâmbe pentru deturnarea atenției publice.

În locul unei reacţii responsabile, raţionale, de gestionare corectă şi instituţională a crizei de imagine în care se află după ce jurnalista Emilia Şercan a scris că şi-a obţinut diploma de doctor în Drept în baza unei teze plagiate, ministrul Justiţiei, Radu Marinescu, se consideră o victimă a unor „alegaţii mediatice”, aduce argumente care îl aruncă în penibil, de tipul „am respectat îndrumările şi standardele de etică şi calitate ştiinţifică, în conformitate cu legislaţia din acel moment”, de parcă citarea în ghilimele nu ar fi o veche cutumă academică… – şi chiar recurge la intimidări, anunâând că ia în calcul un proces pentru calomnie. Or, dacă în realitate ar fi prevalat corectitudinea tezei de doctorat şi buna sa credinţă, pe care le invocă, prima măsură era o solicitare de verificare instituţională a lucrării.

De pe margine îi ţine isonul PSD. Care nu e la primul caz de demnitar dovedit impostor academic. Lista e chiar lungă, fiind deschisă de fostul preşedinte al partidului, Victor Ponta care a rămas cu titlul de doctor nu pentru că nu ar fi plagiat în teza sa de doctorat, ci graţie unei decizii absurde, sfidătoare a CCR, din 2022, potrivit căreia dacă titularul s-a folosit de această diplomă de doctorat, ea nu mai poate fi retrasă. PSD face zid în jurul lui Radu Marinescu şi o acuză, pe mai multe voci pe jurnalista Emilia Şercan că face jocuri politice, insinuând că a scris la comanda USR care, astfel, vrea să forţeze o demisie / o demitere  a ministrului Justiţiei şi să blocheze procedura de numire a procurorilor de la vârful Ministerului Public, aflată pe masa de lucru a ministrului Justiţiei. Argumentul nu ţine. Îl explică lipmpede fostul judecător Cristi Danileţ: „Potrivit Legii nr. 303/2022, ministrul Justiției conduce comisia de interviu (art. 146), apoi face selecția și propunerea candidatului ales (art. 147), care se trimite la CSM pentru aviz consultativ și, în final, la Președintele României pentru numirea efectivă. Or, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Justiţiei, procedura de interviu al candidaților va avea loc tocmai în perioada 23-26 februarie 2026. Până atunci este timp să se numească un nou ministru. Oricum, dacă lipsește, un ministru este înlocuit, potrivit art. 59 din Codul Administrativ, de un secretar de stat. Deci, procedura de numire a înalților procurori nu este niciun moment blocată. Odată lansată pe data de 8 ianuarie 2026 ea va continua, cu sau fără Marinescu la MJ.”

Surprinzător – sau nu, dacă luăm în calcul zvonul că a fost luată în calcul o guvenare AUR-PSD – tabăra fals auto-intitulată „suveranistă”, cu AUR vârf de lance, nu doar că nu cere demisii după ce unui om al „sistemului” – aşa cum AUR, SOS, POT şi „sateliţii suveranişti” numesc zona politic-instituţională din care fac parte toţi ceilalţi actori politici – îi este devoalat public plagiatul din teza de doctorat, dar face front comun cu PSD, un partid al „sistemului” deci, colportând minciuni şi trecând la atacuri la persoană la adresa Emiliei Şercan. Acuzată fără dovezi, cum spuenam, că face jocurile politice ale USR, pentru a influenţa numirea conducerilor DNA, Parchetului General şi DIICOTşi că a tratat cu dublă măsură cazul lui Ionuţ Moşteanu şi licenţa preşedintelui Nicuşor Dan. Două subiecte aduse în mod fals în discuţie, în încercarea de a muta atenţia publică de la problema în sine, plagiatul lui Radu Marinescu, spre non-subiecte de pe propria agendă.

Cazul Moşteanu. Fostul ministru al Apărării, Ionuț Moșteanu, nu are doctorat. Acesta a fost acuzat din cauza unor bâlbe în privința inadvertențelor din CV. O bilă neagră și pentru cariera lui, și – prin ricoșeu – pentru imaginea USR, care l-a propus pentru funcția de la Apărare și care, în discursul public, pledează pentru competență, rigurozitate. Lui Ionuț Moșteanu i s-a putut imputa şi o pregătire universitară nealiniată cerințelor funcției, dar nu poate fi numit impostor pentru că nu și-a construit cariera pe falsuri (o inadvertență nu e neapărat un fals, poate fi o greșeală), nici în baza unui doctorat plagiat, nici a unor concursuri măsluite și nici nu a declarat în fals că este autor al unor cărți care de fapt nu există. În plus, Ionuţ Moşteanu a demisionat, ceea ce Radu Marinescu a spus că nu va face, fără ca această atitudine de frondă să deranjeze pe cineva din PSD şi din tabăra „suveranistă”, unde se urla pe multe voci „demisia, Moşteanu”.

Cazul Nicuşor Dan. În perioada Crăciunului, a fost aruncată, din nou, în spațiul public – și molfăită pe rețelele de socializare, în grupuri frecventate, în majoritate, de indivizi care abia leagă trei cuvinte în formă corectă în limba maternă – informaţia-fumigenă că președintele Nicușor Dan, cu doctorat în Matematică obţinut la Universitatea Sorbona, nu are licență. Iureşul pornise de la declaraţiile unui fost profesor de la Universitatea din București, acuzat de mai multe studente de hărțuire sexuală şi aflat câțiva ani în concediu fara plată. În mintea unor agramați, aşa cum se dovedesc mulţi, (sau a unor semidocţi care se cred brilianți formatori de opinie) care rostogolesc pe rețelele de socializare această informație, hăhăind tâmp, Nicușor Dan a absolvit École Normale Supérieure, apoi și-a luat doctoratul la Sorbona, cu dosarul incomplet, fără diplomă de licență. Adică, e un impostor care a păcălit un șir lung de somități academice. Şi le păcăleşte în continuarea, dacă ne gândim că, în mai anul trecut, după alegerile prezidențiale, universitatea îl felicita pe Nicușor Dan, într-un mesaj în public.

De pe margine, publicul fanatizat, radicalizat de ani de zile prin mesajele din zona politico-mediatică „suveranistă”, trimite în cascadă spre Emilia Şercan şi spre oricine vorbeşte despre plagiatul ministrului Radu Marinescu mesaje al căror conţinut nu poate fi reprodus în spaţiul public.

Aşadar, AUR, partid auto-intitulat „anti-sistem”, şi sateliţii lui politico-mediatici fac front comun „sistemul” însuşi, reprezentat de PSD, pentru a apăra impostura academică, furtul adică. Iar asta, în aplauzele unui public fanatizat care pare că nu înţelege prea bine nici ce se întâmplă în jurul său, cu atât mai puţin noul episod de indubitabilă demagogie.

Articol publicat şi în Puterea a Cincea.