Domnule Prim Ministru,

Pentru că nu mai scap de amărăciunea provocată de imaginea băieţelului cu carneţelul, singur printre nămeţi, simt nevoia unei mici spovedanii.

M-am împăcat cu ideea că urâţi visceral judecătorii.

Nu magistraţii, doar judecătorii.

Că pe unii procurori îi iubiţi pătimaş, e neîndoielnic.

Am înţeles că urâţi dascălii, probabil aţi avut parte de profesori nepricepuţi.

Şi pe medici îi urâţi, din motive pe care eu nu le înţeleg, dar sunt sigură că sunt întemeiate.

Am crezut, totuşi, că sunteţi plin de empatie şi iubiţi oamenii simpli, aşa cum Dumnezeu, în viziunea unora, iubeşte spaţiile mici.

Că vă înţelegeţi misiunea mesianică şi veţi proteja bătrânii şi bolnavii de sărăcia ce urmează, determinată, desigur, de menţinerea pensiei mele nesimţite şi a salariilor criminalilor în alb, nicidecum de banii aruncaţi în Ucraina şi gazele trimise gratis în Moldova.

Acum m-am liniştit.

Dvs, Domnule Prim Ministru, urâţi visceral poporul român.

Impreună cu susţinătorii dvs doriţi ca oamenii simpli să devină sclavi ai unui sistem care le poate decide destinul cu un simplu click, bazat pe IA, desigur.

Munca dvs şi a clicii care vă susţine şi protejează dă roade.

După ce luni de zile aţi luptat să transformaţi juzii în duşmanii poporului, acum aţi tras lozul câştigător şi aţi pus cireaşa pe colivă: sunteţi pe cale să scăpaţi şi de popor.

Mai de frig, mai de foame, mai fără de pastile, românii vor muri.

Iar dacă va mai trece unuia prin gând să dea statul ăsta mizer în judecată, surpriză: nu va mai fi cine să judece.

Sau, dacă se va mai găsi un complet, va fi unul profund rezistent care va da singura soluţie acceptabilă în viitoarea lume nouă şi bună şi luminoasă: reclamantul va fi condamnat pentru că a îndrăznit să atace statul şi să pună la îndoială narativul oficial (Doamneee, ce îmi place expresia asta).

Acum, că CEDO ne dă voie să vorbim, vă spun că nu am de gând să plec curând.

Deşi pot.

Deşi, mi se toooot transmite că ar fi bine.

Şi nu plec nu pentru că mor de dragul ideii de justiţie modernă, aşa cum o gândiţi dvs şi asociaţiile de protecţie a gândacilor, pe care le ascultaţi şi consultaţi (nu mă îndoiesc de expertiza lor).

Ci pentru că, privind la zbaterile colegilor mei din CSM, mă gândesc că nu e corect să fie lăsaţi de izbelişte.

Singuri în faţa haitei de mincinoşi şi hoţi.

Mă gândesc că ar trebui să ştiţi că sunt susţinuţi de foarte mulţi dintre noi.

Mă gândesc că ar trebui să ştiţi că mizeriile cu care defilaţi, numite modificări la legile justiţiei, ne vor face mai fermi şi mai decişi să vorbim şi să spunem ADEVĂRUL.

Mă gândesc că ar trebui să fiţi conştient că, la un moment dat, oamenii de bună credinţă nu se vor mai lăsa manipulaţi de hăituţa de căţei în roz şi vor înţelege că noi nu suntem duşmanii ci singurii care îi pot apăra de toate nedreptăţile care vin peste ei.

Sper că veţi pricepe că atunci când spui adevărul nu eşti pro rus şi antieuropean, ci eşti doar normal şi onest.

Teama de urletele cercopitecilor se va risipi, căci oamenii vor înţelege că în spatele lor nu este nimeni.

Doar minciuna care, aşa cum spunea un poet comunist, “stă cu regele la masă”.

Dar regele e gol, Domnule Premier.

Nu, nu ne puteţi opri pe toţi.

Desigur, puteţi să daţi drumul la robinetul cu arestări şi minciuni, cu dosare inventate pentru juzii incomozi, cu morţi suspecte şi accidente bizare.

Să adoptaţi legi, noaptea ca hoţii, pentru a justifica minciunile şi furtişagurile şi corupţia.

Dar Adevărul va găsi, întotdeauna, o cale să iasă la lumină.

Poate când vă întoarceţi la pastorul care v-a binecuvântat, îl întrebaţi şi despre LUMINĂ.

Nu doar despre putere.

Semnează, un jude obosit