Din scaunul cu rotile lumea se vede altfel. Pentru obligații egale, persoanele cu dizabilități vor drepturi egale. Șanse egale. Mai aude cineva aceste întrebări?!

Începând cu data de 1 Ianuarie 2026, persoanele cu dizabilități nu mai sunt scutite de sprijin pentru plata impozitului pe clădiri, pe teren sau pentru mijloacele de transport pe care le dețin.

În fapt, Persoanele cu handicap, scutite până acum de impozite, au aflat peste noapte că statul le ia mai mult decât le dă. În timp ce indemnizația de handicap este de numai 720 de lei pe lună, impozitele sunt chiar duble – 1.500 de lei. Legea spune clar că cei care nu își plătesc taxele la stat, vor fi executați silit.

Acces, utilități și măsuri de integrare, nu scutiri

“Sunt de acord că anumite taxe pot fi egale pentru toată lumea. Dar egalitatea reală nu înseamnă doar obligații egale, ci și drepturi egale” spune Ilie Marian, un tânăr care muncește foarte mult pentru ca familia sa să trăiască decent și care și-a dorit întotdeauna să fie privit ca un om normal. Doar că din scaunul său cu rotile, lumea se vede altfel. Iar acest fapt ar trebui judecat de legiuitori conform situației de facto. Pentru obligații egale, drepturi egale. Șanse egale.

Susținem punctul de vedere expus de Marian Ilie, tânărul din Luncavița care aduce bani europeni comunității muncind la întocmirea de proiecte europene și care vorbește întotdeauna în numele tuturor persoanelor cu dizabilități. Oameni care în general nu sunt auziți. Și nici nu prea sunt ascultați.

Redăm mai jos textul integral scris de Marian Ilie din care răzbate acel gust amar pe care-l ai când constați că …este tot mai trist în lume.

Știți când ați „vedea” ce simțim? Atunci când peste tot ați avea în față doar garduri înalte!

Sunt mâhnit de noile modificări legislative care afectează direct persoanele cu dizabilități și familiile acestora.

Reducerile fiscale pentru persoanele cu dizabilități care existau au fost eliminate, iar acum plătim impozite pe clădiri, mașini, locuințe, habitat – la fel ca oricine altcineva. Și poate că, la prima vedere, asta pare „corect”.

Vreau să fie foarte clar, nu cerem favoruri și, personal, susțin multe dintre  măsurile statului de austeritate, căci nu poți oferi 5 lei dacă tu incasezi 2 lei.

Sunt de acord că anumite taxe pot fi egale pentru toată lumea. Dar egalitatea reală nu înseamnă doar obligații egale, ci și drepturi egale.

Permiteți-mi să întreb: NOI CEI CU DIZABILITĂȚI plătim pentru… ce din firescul altora?

Dacă plătim la fel, atunci de ce:

• nu există rampe și există borduri pe care nu le putem trece?

• nu sunt peste tot semafoare sonore și alei cu placaje speciale pentru persoanele cu deficiențe de auz și de vedere?

• de ce nu există lift pentru orice etaj, orinunde, nu numai în instituții ci și la alte construcții autorizate de stat?

• nu avem acces firesc, sigur și demn în instituțiile statului?

• nu există controale reale pentru accesibilitate în magazine, parcări, cinematografe, acces la munte, acces la plajă la mare, în spații publice?

• nu sunt grădinițe, școli, universități cu acces banal la ușa de acces, cu mobilier adaptat, acces la baie, cadre educaționale perfecționate?

Pentru majoritatea oamenilor, accesul este invizibil. EXISTĂ PUR ȘI SIMPLU.

Pentru noi, cei cu dizabilități, accesul este o grijă constantă, la fiecare pas, în fiecare zi, la fiecare ieșire din casă.

Dacă ar exista acces real, peste tot, așa cum îl are oricine fără să fie nevoit să se gândească la el, atunci da – poate ar fi firesc să plătim la fel căci s-ar ține cont și de noi la asigurarea utilităților.

Dar în acest moment, statul ne cere aceleași obligații fiscale fără să ne ofere aceleași condiții de trai.

Nu cerem privilegii. Cerem dreptul pe care îl are toată lumea – ACCES! Eu cer acces, utilități și măsuri de integrare, nu scutiri.

S-a făcut ca unii dintre cei fără probleme să nu ne suporte și să se bucure pentru aceste tăieri la facilitățile pe care le aveam. Nu e vina lor că nu sunt în cunoștință de cauză ci a incompetenților din instituții care nu explică, a decidenților și a celor din parlament care, pe interese, decid în defavoarea acestor scutiri sau a altora, tot de acolo, care visează cai verzi pe pereți și apă cu cipuri.

Accesul nu este un bonus. Accesul este un drept.

Știți când ați ”vedea” ce simțim? Atunci când peste tot ați avea în față doar garduri înalte!

text scris și postat de Marian ILIE

Urmăriţi Ştirile Dobrogeanews şi pe Google News