Manastirea Poiana Marului, data cu pacura

Valentin Muscă

3 dec 200717321 vizualizări

Asezamintul religios de la Poiana Marului a fost cel mai important centru monahal din Tarile Romane in secolul XVIII, avind in subordine aproape 15 schituri u biserica “Duminica Tuturor Sfintilor” este singurul lacas de cult din lemn pictat la exterior si una din cele mai mari constructii religioase din lemn u din inconstienta probabil, calugarii au uns biserica pictata in exterior cu ulei negru pentru a o proteja de intemperii

Saracia, nestiinta si abandonarea comunitatii de la Manastirea Poiana Marului de catre Episcopia Buzaului si Vrancei au facut ca sarmanii monahi sa gaseasca o solutie in extremis pentru a proteja biserica cu hramul “Duminica Tuturor Sfintilor” impotriva intemperiilor naturii. Din disperare, monahii au dat lacasul de cult cu ulei ars de masina. Aceasta pentru ca din partea Episcopiei nu au primit nici un ajutor pentru biserica monument, la fel cum nu au primit nici de la Oficiul National al Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii si Cultelor. Asezamintul monahal de la Poiana Marului este monument istoric si este trecut in toate enciclopediile religioase, gratie vietuirii pe aceste locuri intre 1630-1667 a Cuviosului Vasile de la Poiana Marului, iar biserica de lemn “Duminica Tuturor Sfintilor”, ctitorita in anul 1812, este o raritate in peisajul arhitectonic romanesc, fiind printre putinele biserici de lemn pictate la exterior. Cu toate acestea, nimeni nu pare interesat de acest patrimoniu unic. Guvernul sprijina constructia “catedralei electorale” la Focsani, Epifanie Norocel, Episcopul Buzaului si Vrancei, ridica doua catedrale semete linga catedrala episcopala construita de Matei Basarab la Buzau, lasind pe cei 5 monahi prada saraciei si obscurantismului. “Parintele Macarie nu a cerut aprobarea Prea Sfintitului Epifanie Norocel pentru a da lacasul cu ulei ars. Nu putea sa primeasca aprobare pentru asa ceva! Daca avea nevoie de facut vreo reparatie trebuia sa consulte Episcopia, cel putin pe parintele Negoita, care are in subordine toate obiectivele bisericesti”, ne-a declarat parintele Costica Panaite, consilierul pe probleme de cultura si invatamint al Episcopiei.

In acte la Buzau, administrativ la Vrancea

Deoarece am dorit sa avem si opinia parintelui Macarie Besleaga, staretul manastirii, acesta a refuzat sa vorbeasca. “Parintele este obosit, a fost la Schit, la Montioru si nu mai poate sa vorbeasca. Nu se simte prea bine”, ne-a spus unul din fratii de la manastire, care a avut amabilitatea sa ne deschida poarta asezamintului, dar si usile celor doua biserici monument istoric. De asemenea, am incercat sa vorbim si cu seful Directiei pentru Cultura, Culte si Patrimoniu Cultural Nationala Buzau, arheologul Marius Constantinescu, dar acesta nu este in tara si la sediul institutiei bate vintul, ca si pe site-ul Directiei din Buzau, unde nici macar nu este postat asezamintul de la Poiana Marului, la capitolul monumente. De altfel, asa se explica de ce acest asezamint monahal de o importanta deosebita a putut ajunge in acest hal. Mai mult ca sigur seful Directiei nici nu stie ca Poiana Marului apartine de Buzau. Din cauza aceleiasi ignorante, de aceasta data a autoritatilor din comuna Jitia, a Consiliului Judetean si a Institutiei Prefectului, la cererea calugarilor care aveau probleme cu retrocedarea paminturilor, in 2003 acestia au trecut la comuna Bisoca din judetul Buzau. In “Vrancea. Provincie Europeana”, administrativ, Manastirea Poiana Marului se afla pe teritoriul judetului nostru, si apartine de comuna Jitia, ca si catunul din jurul asezamintului, dar in acte tine de comuna Bisoca, din judetul Buzau. Am vazut Comisia Centrala din Focsani in 2005, demolata si carata la prund, Cimitirul Evreiesc din strada Nicolae Balcescu, in acelasi an, transformat in cartier de lux, ca si pamintul parohiei “Sfintul Gheorghe” preotului Dumbrava, iata ca am trait sa vedem si o biserica neagra, data cu pacura. (Valentin MUSCA)

Macarie Besleaga, fondatorul Schitului Muntioru

Parintele Macarie este ctitorul unuia din cele mai recente asezaminte monahale din Vrancea. Ridicat acolo unde se intilnesc cele trei provincii romanesti si de unde izvoraste Milcovul, Schitul Muntioru a fost construit prin rivna parintelui Macarie, are hramul “Schimbarea la Fata” si a fost sfintit in anul 2001. In mijlocul unui peisaj rupt din basme, schitul adaposteste trei monahi care tin neincetat flacara rugaciunii si aminteste de timpurile cind in Muntii Vrancei si ai Buzaului, sub conducerea spirituala a Cuviosului Vasile de la Poiana Marului, traiau prin schituri si sihastrii calugaresti sute de monahi. (V. M.)

Vasile de la Poiana Marului

Sfintul Vasile de la Poiana Marului este un monah de origine slava, indrumator al vietii monahale din acest colt de tara. Nascut in anul 1700, acesta a murit pe 25 aprilie 1767, la schitul Poiana Marului. Staret la manastirea Dalhauti vreo 20 de ani, apoi s-a asezat la Poiana Marului, unde a ridicat o biserica si chilii. De asemenea, acesta a introdus rinduieli monahale noi, de inalta viata duhovniceasca – dupa Sf. Vasile cel Mare, Nil de la Sorska, Dimitrie al Rostovului, – la Poiana Marului si unele schituri invecinate (Dalhauti, Trestieni si Cirnu); indrumator duhovnicesc al viitorului staret Paisie de la Neamt, pe care I-a calugarit. A copiat o serie de manuscrise in limba slavona si a scris citeva Iucrari originale in slavona bisericeasca printre care “Cuvint inainte la cartea fericitului Nil de la Soesca”, “Adaugire sau cuvint pre urma la cartea Sfantului Nil de la Soesca”, “Inchipuire cum sa cade noua celor ce sintem patimiri si calcam poruncile … sa ne indreptam prin pocainta si sa ne invatam Iucrarii cei cu mintea vietuind intru supunere”. Opera sa a fost de indata tradusa in limba romana si copiata in zeci de manuscrise. (V. M.)