Dacă Franz Kafka ar fi avut cont de Facebook la Timișoara, probabil ar fi distribuit cu admirație ultima inovație administrativă a Primăriei: funcționarul public mutat strategic din fața calculatorului direct în cimitir, cu carnețelul pregătit și privirea pierdută între parcele. Nu este un performance artistic și nici un exercițiu de empatie urbană, ci o decizie administrativă asumată, semnată și pusă în aplicare.

Într-un oraș care se laudă cu digitalizare, transparență și „resetarea sistemului”, administrația locală a reușit să reinventeze munca de birou în aer liber. Nu cu tablete, nu cu baze de date integrate, ci cu oameni trimiși să inventarieze morminte, ca într-un recensământ de secol XIX, varianta postmodernă.

Paradoxul este aproape poetic: Timișoara are deja o societate însărcinată exact cu administrarea cimitirelor. Se numește Horticultura SA, se află în subordinea Consiliului Local și ar trebui, teoretic, să știe câte morminte există, unde sunt și în ce stare. Practic însă, în loc ca această companie să-și facă treaba cu propriii angajați, Primăria a apelat la soluția „hai să mai luăm niște oameni de prin sertare”.

Așa se face că funcționari din Poliția Locală, din zona de asistență socială sau din structuri legate de educație și sănătate au fost transformați temporar în contabili ai morții. Nu prin vreo procedură limpede, nu printr-o reorganizare explicată public, ci printr-o dispoziție care a lăsat mai multe semne de întrebare decât răspunsuri.

Situația a fost semnalată de consilierul local Roxana Iliescu, într-o postare care a produs mai multă claritate decât toate explicațiile oficiale la un loc. Redăm integral, fără a schimba o virgulă, mesajul acesteia:

“Citiți și vă cruciți!

Primarul Fritz a trimis funcționarii publici să numere crucile din cimitire, la propriu!

Demersul este unul abuziv, în contextul în care cei vizați nu au nicio atribuție în fișa postului în legătură cu acest tip de acțiune, iar modul în care au fost desemnați să execute Dispoziția primarului, rămâne o nebuloasă!

Astfel, peste 40 de funcționari publici din aparatul de specialitate al primăriei, din Poliția Locală, de la Direcția de Asistență Socială și de la Administrația pentru Sănătate și Educație, fără nicio atribuție în fișa postului raportat la acțiunea întreprinsă de primar, zilele astea numără crucile din cimitirele orașului.

Acțiunea se desfășoară în intervalul 04.12.2025- 31.03.2026, cu posibilitatea de prelungire.

Astfel, echipe de câte două persoane, se află în aceste zile în cimitirul din Șagului, Lipovei ( parțial- Calea Sever Bocu), Buziașului, Rusu Șirianu și Stuparilor.

Pe lângă număratul crucilor, funcționarii publici mai au o serie de atribuții, printre care: identificarea persoanei decedate, anul decesului, identificare parcela, starea locului de veci etc.”, a scris pe Facebook, consilierul local Roxana Iliescu, cea care a semnalat absurdul situației în care primarul Fritz îi pune pe angajați să facă activități pe care nu le au în fișa postului.

Tot acest tablou grotesc își are rădăcina într-un discurs anterior al primarului Dominic Fritz, care a vorbit apăsat despre existența unei presupuse „mafii a cimitirelor”. O sintagmă sonoră, cu priză la public, numai bună pentru a justifica măsuri radicale. Problema este că, până acum, această mafie a rămas o creatură mitologică: mult invocată, niciodată prinsă, fără dosare concrete, fără condamnări, fără rapoarte oficiale care să o cuantifice.

Pe baza acestei narațiuni, administrația a decis să elimine firmele private și să mute totul în ograda Horticultura SA. Doar că reforma s-a oprit la nivel de anunț. În teren, lucrurile par mai degrabă abandonate, iar golul operațional este astupat cu funcționari detașați ad-hoc, ca într-o gospodărie care repară o țeavă cu sârmă.

Iar aici apare întrebarea care plutește în aer, dar nu este rostită oficial: dacă Horticultura SA administrează cimitirele, de ce nu o face efectiv? Unde sunt oamenii, procedurile, evidențele? Sau poate că această activitate intensă de numărat cruci este, de fapt, un exercițiu de legitimare a unei societăți care avea nevoie disperată de un obiect de muncă vizibil?

Administrația vorbește despre viitor, dar funcționează cu metode din trecut. Promite sisteme moderne, dar trimite oameni cu pixul și hârtia. Denunță rețele obscure, dar nu prezintă probe, preferând gesturi teatrale care dau bine în video-uri și prost în realitate.

Și, inevitabil, apare gluma care circulă deja prin oraș, spusă pe jumătate în șoaptă, pe jumătate cu râs amar: sigur este vorba doar despre un inventar administrativ? Sau asistăm, preventiv, la un recensământ al votanților fictivi pentru următoarele alegeri? Că, dacă tot numărăm morții cu atâta sârg, măcar să știm de ce.

În Timișoara anului 2025, reforma nu mai miroase a progres. Miroase a tămâie, a improvizație și a ironie administrativă.

Iar funcționarul public, prins între Excel și lumânare, continuă să-și facă datoria. Chiar și atunci când aceasta nu are nicio legătură cu fișa postului.

Comentarii

comentarii