I-am  văzut în faţa Partidului Democrat şi apoi la UDMR. Nemotivaţi, neserioşi, cu zâmbetul pe buze uneori,vorbind la telefoane scumpe. Cu aceleaşi pancarte antisistem, din care sistem chiar ei fac parte, încercând să dea un semnal cum că nu le e bine. Eu sunt de părere că e bine. Am văzut zilele trecute o umbră de om, angajat la stat, care a încetat de mult să mai existe ca profesionist, deşi are o meserie foarte frumoasă, într-un loc de invidiat.

Apăraţi de sindicate şi de tot felul de legi tembel făcute, foarte mulţi dintre cei care astăzi protestează îşi merită soarta cu vârf şi îndesat. Au încetat de mult să-şi mai pună problema performanţei şi a lucrului bine făcut. Sper la ziua în care ca fotograf să văd şi să pot să nu ascund realitatea printre nişte dâre pe asfalt. Îmi doresc şi în România proteste similare cu cele ale celor minţiţi la Budapesta, Belgrad, Atena sau Paris. Ca semn al intrării în normalitate a relaţiei sindicate -guvern. Până atunci, spor la sporuri!