“Mai sunt nişte elemente tehnice care trebuiesc stabilite. Urmează să se întrunească comisia, care va da avizul pozitiv. Se semnează apoi contractul, iar in luna mai îi dăm drumul la lucrare. În şase luni ar trebui să fie gata, bineînţeles, în funcţie de vremea frumoasă”.  Este o declaraţie a unui şef din primărie dată unei colege de la un ziar local. Nu ştiu de ce am zâmbit când am citit povestea asta. Nu ştiu de ce am senzaţia că e doar un răspuns aşa, pentru că trebuie să justificăm tristeţea pe care o administrăm.

Dacă vremea va fi bună, dacă se va întruni comisia, dacă avizul va fi pozitiv, dacă se va semna contractul, dacă nu vor fi contestaţii, dacă se vor găsi cauciucuri de iarnă pentru trenuleţul care nu mai putea fi reabilitat, dacă vor fi destule elemente de groază în acel tunel prin care va trece trenuleţul cu roţi de cauciuc şi dacă se va găsi o foarfecă destul de strălucitoare pentru Întâiul Bunic al urbei atunci, sunt sigur că în luna decembrie vom avea ocazia să ne întâlnim cu renii. Aduşi acolo în parc spre deliciul copiilor cu bunici de mânuţă şi al câinilor comunitari care vor pândi un moment prielnic pentru  a se împrietenii cu ei. Dacă cumva, din cauzele enumerate mai sus, trenuleţul nu va avea parte şi de celebrul tunel al groazei, comisia poate da o aprobare mecanicului de pe locomotivă să facă un tur al oraşului. Sigur nimeni nu va fi dezămagit.