Incorect Politic
Iulie 22, 2024

Totu-n lume se scumpește…doar Omul se ieftinește…

Totu-n lume se scumpește,
Doar Omul se ieftinește…
Cu cât banu-i mai voinic,
Cu atât, omu’ e mai mic…

Fost-au vremuri grele-odată,
Când creștea pâinea-n covată
Și-ncăpeau oamenii-roată,
La măsuța din ogradă…

Dintr-o măliguță – șapte,
Și bătrâni, și cei de lapte,
Poate, n-aveau și de pâine,
Dartoți mai hrăneau și un câine.

Azi, mâncăm până plesnim
Și-ntrebăm cum să slăbim,
Tot ce-i place omului,
Numai fericire nu-i…

N-avea ce pune pe-un dinte,
Dar glumea lumea–nainte…
N-aveau timp, nicicând, de “stres”,
C-aveau câmpuri de cules.

Dar, azi, mândri și fălcoși,
Toți botoși și mânioși,
Nu vezi om cântând în drum,
Poate, doar dacă-i nebun…

Azi, noi, ăștia cu orgolii,
Din mașini drept în fotolii,
Venim seara obosiți,
Horopsiți și necăjiți,

C-am muncit, cât într-un an,
Tot cu ochii la ecran
Și nu mai putem de picioare
Prin atâtea ascensoare…

Fost-au vremuri de pomină,
Mândra era gospodină,
Bărbatul era bărbat,
Chiar și-un pic neepilat.

Știa coasă, știa plug,
Cântece, pe deal, la rug,
Știa paloș, demnitate,
Nu știa de bănci furate…

Nici de euro-n offshor,
Dar știa omul de dor,
Și de doine, de rușine,
De ce-i rău și ce e bine…

La o clacă zgomotoasă,
Într-o zi, făceau o casă,
Poate, mai din sărăcie,
Dar era cu bucurie.

Iar de când, cu “masa mare”,
Tot mai singur fiecare,
Burtă plină, suflet gol,
Aur mult și mult nămol…

Totu-i scump, dar ieftin-foc,
Alergăm toți stând pe loc
Așa-s vremurile aici,
Conturi mari, dar oameni mici…
Toate-n lume s-au scumpit,,
Doar Omul s-a ieftinit…

Alexandru Cazacu Dor