ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

Schimbările operate
– sub pretextul Pandemiei – de conducătorii lumii asupra vieții oamenilor sunt
uriașe. Și continuă în cascadă, după un plan. Planul datează de la începutul
secolului XIX.

Un editorial
sclipitor al lui Jeffrey Tucker în The Daily Reckoning pe care l-am tradus pentru
cititorii ActiveNews.

*

Atacul din ultimii
ani asupra afacerilor– nu marile companii cu relații politice, ci cele mici, care
dinamizează viața comercială – a luat forme dintre cele mai bizare.

De când New York
Times a scris că singura cale de urmat este „trecerea la medievalism”, păturile
conducătoare exact asta încearcă să facă.

Însă acest
medievalism nu afectează Big Data, Big Pharma, Big Ag (marile ferme) sau Big
Media.

Afectează în
special produsele și serviciile care au un impact asupra libertății noastre de
a cumpăra, de a face comerț, de a călători și de a ne duce viața după bunul
plac.

Restricțiile introduse
în timpul pandemiei s-au înmulțit, s-au diversificat și au ajuns să aibă mii de
forme. Și altele noi se adaugă zilnic.

Nu poate fi vorba
de o întâmplare.

De la bun început
nu a fost vorba despre îngrijirea sănătății. A fost vorba despre exercitarea
puterii asupra întregii populații de către o pătură conducătoare infimă, în
numele științei.

Guvernul a zăvorât
societatea, apoi a încercat să ne vaccineze prin orice mijloace cu un
medicament experimental de care nu aveam nevoie și care s-a dovedit că nu este
nici sigur, nici eficient.

De atunci, alte
chestii stranii au fost dezlănțuite împotriva oamenilor:

– campania „mâncați
gândaci”,

– eliminarea
combustibililor fosili,

– eliminarea
cuptoarelor de pizza cu lemne,

– obligativitatea
cuptoarelor și mașinilor electrice,  

– interzicerea
aerului condiționat,

– să nu deții nimic
și să fii fericit cu consumul tău digital,

– și chiar blocarea
soarelui.

În același timp,
sunt lansate pe piața publică o sumedenie de farse, ca de exemplu că bărbații
pot rămâne însărcinați.

Multe orașe sunt
lăsate în paragină, abandonate de locuitorii lor înstăriți, și devin adevărate
jungle ale crimei organizate.

Lumea pare că a
luat-o razna… Și, totuși, poate că există o logică.

„Trebuie să transformăm societatea!”

În august 2020,
Anthony Fauci și un vechi colaborator al său au publicat un articol în revista Cell,
care făcea apel la „schimbări radicale care ar putea dura decenii:
reconstruirea infrastructurilor existenței umane, de la orașe la case și locuri
de muncă, de la apă și canalizare până la locuri de agrement și de adunare”.

Autorii își doreau
o distanțare perpetuă, dar acesta nu era decât începutul. Ei și-au imaginat
desființarea orașelor, eliminarea evenimentelor de masă, sfârșitul călătoriilor
internaționale și practic al oricăror călătorii, interzicerea animalelor de
companie, interzicerea tuturor animalelor domestice și în general o foarte
bizară lume non-patogenă despre care își imaginau că a existat acum 12.000 de
ani.

Nu ne putem
întoarce înapoi, au spus ei, dar putem „cel puțin folosi lecțiile acestei
perioade pentru a orienta modernitatea într-o direcție mai sigură”.

Iat-o! O avem!

Păstrați serviciile
(și persoanele) „esențiale” și debarasați-vă de restul!

Lockdown-urile nu
au fost decât primul pas pentru toate celelalte.

Nu este Capitalism.
Nu este Socialism. Cel puțin nu așa cum le înțelegeam noi.

Pare mai degrabă
corporatism, dar cu o particularitate. Marile companii care devin tot mai
populare nu sunt din domeniul industriei grele ci din cel digital, concepute
pentru a culege informații și a alimenta lumea cu raze de soare și cu brize.

Știm că nimic nu
este nou sub soare. Așadar, de unde provine această nouă și bizară utopie?

Contra-revoluția Științei

Acum trei ani, Matt
Kibbe și cu mine am amintit că, în 1952, F.A. Hayek a scris The
Counter-Revolution of Science (Contra-revoluția Științei).

Ideea este că, la
sfârșitul secolului al XVIII-lea, s-a născut un nou concept de știință, care
răsturna filosofia anterioară.

Știința nu mai era
privită ca un proces de descoperire prin cercetare, ci un stadiu final
codificat, cunoscut și înțeles exclusiv de o elită.

Această elită
trebuie să își impună punctul său de vedere la toată lumea.

Hayek a numit asta„abuzul rațiunii” pentru că adevărata rațiune se bazează pe incertitudine și pe
descoperire, în vreme ce Scientismul, ca ideologie, este arogant și își
imaginează că știe ceea ce este necunoscut.

Nu am avut răgazul
să recitesc cartea, dar Kibbe a făcut-o. L-am întrebat dacă Hayek a spus ceva
care are legătură cu problemele noastre actuale.

Răspunsul său a
fost: „Această carte explică totul.”

Nu se putea imagina
o recomandare mai bună. Așa că am început să studiez cartea cu atenție.

Da, o citisem cu
ani în urmă, dar fiecare carte veche capătă azi un sens și un mesaj nou.

Iar această carte
este cu adevărat premonitorie. Hayek îi analizează în amănunțime pe gânditorii
de la începutul secolului al XIX-lea, continuatori ai Iluminismului Francez –
și originea lor aflată în scrierile și influența lui Henri Saint-Simon (1760-1825).

Pe scurt, Saint-Simon
a visat o lume fără privilegii acordate de naștere sau averi moștenite. Din
punctul lui de vedere, aristocrația trebuia să se ducă la dracul.

Își imagina o lume
a ceea ce el numea Merit. Dar nu un merit dobândit prin trudă și printr-o
întreprindere ca atare.

Ci o lume condusă
de genii sau de savanți cu haruri intelectuale neobișnuite. Aceștia trebuie să
formeze elita managerială și conducătoare a societății

Consiliul celor 21

Sistemul său de
guvernare ideal era alcătuit din 21 de oameni: „trei matematicieni, trei
medici, trei chimiști, trei fiziologi, trei literați, trei pictori, trei
muzicieni”.

Consiliul celor 21!
Sunt convins că s-ar înțelege foarte bine între ei și nu ar fi deloc corupți.
Și, mai ales, ar avea numai gânduri binevoitoare cu privire la restul omenirii.

Am desemna aceste
persoane punând voturile pe mormântul lui Isaac Newton (zeul opțiunilor în
viziunea lui Saint-Simon) și în cele din urmă ar apărea consensul în privința
aleșilor.

Aceștia nu ar forma
un guvern adevărat, cel puțin nu unul în sens tradițional. În schimb, ar fi
niște planificatori de elită care și-ar folosi inteligența pentru a modela
ansamblul societății umane de aceeași manieră în care oamenii de știință
înțeleg și modelează lumea înconjurătoare.

El crede că este
mult mai rațional să ai o asemenea conducere decât o aristocrație ereditară.

Iar Cei 21 și-ar
pune întreaga gândire în slujba societății, pentru care ar constitui o uriașă
sursă de inspirație, așa cum MSNBC se entuziasmeaze de Anthony Fauci și amicii
lui.

Saint-Simon scrie:

„Oamenii de geniu
se vor bucura atunci de o recunoaștere demnă de ei și de voi: această recunoaștere
îi va plasa în singura poziție care le poate acorda mijloacele de a vă oferi
toate serviciile de care sunt capabili; aceasta va deveni ambiția spiritelor
celor mai energice; aceasta îi va deturna de la lucrurile care dăunează
liniștii voastre.

„În fine, prin
această măsură, veți da lideri celor ce lucrează la iluminarea voastră
continuă, veți învesti acești lideri cu o imensă considerație și veți pune o
mare putere bănească la dispoziția lor.”

Așa, deci! Elita
primește puteri nelimitate și bani nelimitați și toată lumea va visa să fie și
să acționeze ca acești oameni, iar această aspirație va îmbunătăți întreaga
societate.

Asta îmi amintește
de sistemul din China pre-modernă, în care doar studenții cei mai buni puteau
accede în casta mandarinilor, care avea nouă niveluri de oficiali de rang înalt
în guvenul Chinei Imperiale.

Guvernatorii Minții

Într-adevăr,
Saint-Simon i-a invitat pe adepții săi: „considerați-vă ca niște guvernatori ai
funcționării minții umane!”.

El considera că„puterea spirituală” trebuie să se afle „în mâinile savanților, puterea
temporară în mâinile proprietarilor, puterea de a-i numi pe cei chemați să
îndeplinească funcțiile de mari șefi ai umanității în mâinile tuturor”.

Saint-Simon a avut
o viață care a oscilat între bogăție și sărăcie și regreta că acest lucru se
poate întâmpla unui om cu geniul său.

Prin urmare, a
plăsmuit mijloacele politice care să îl protejeze pe el și pe cei asemenea lui
de vicisitudinile pieței.

Își dorea o clasă
permanentă de birocrați care să fie complet izolată de lumea liberală, elogiată
abia un sfert de secol mai târziu de Adam Smith și alții asemenea.

Aceasta este esența
a ceea ce Hayek a numit Contra-revoluția Științei. Nu era vorba de știință, ci
de scientism, în care libertatea pentru fiecare individ era considerată un infern,
geniile care preiau controlul asupra lumii reprezentau tranziția, iar domnia
permanentă a savanților pentru a modela spiritul uman era Raiul pe Pământ.

Cea mai bună carte
pe care am citit-o și care surprinde esența acestei viziuni este The Treason
of The Experts (Trădarea Experților) de Thomas Harrington.

Aceștia se dovedesc
a nu fi niște altruiști sau supervizori competenți ai societății, ci niște
sadici lași care guvernează cu o cruzime motivată de cariera lor și care refuză
să recunoască atunci când „știința” lor produce contrariul obiectivului lor
declarat.

„Scientismul” ca ideologie
este inversul științei, așa cum o înțelegem în mod tradițional.

Știința nu ar
trebui să însemne crearea și înrădăcinarea unei pături elitiste de gestionari
sociali, ci mai degrabă o explorare smerită a tuturor realităților fascinante
care constituie lumea ce ne înconjoară.

Nu ar trebui să fie
vorba de impunere, ci de curiozitate, nu de norme și de coerciție, ci de fapte
și de o invitație de a privi mai în profunzime.

Saint-Simon a
preamărit știința dar a devenit un anti-Voltaire.

În loc să elibereze
mintea umană, el și adepții săi s-au imaginat guvernatorii ei.

Pe această cale a
mers Anthony Fauci.

Scopul lor este să
devină „guvernatorii funcționării minții umane”.