Incorect Politic
Septembrie 22, 2024

LA O RĂSPÂNTIE ISTORICĂ…

După o întârziere de un an, care, prin mulțimea şi varietatea cutremurelor sociale și geologice, pare de o jumătate mileniu, venim cu acest volum de colectivă şi generală suferință. Oricine va înțelege că atunci când ne ardea casa, nouă mai puțin ca oricui ne ardea a poezie şi că oricare literatură beletristică am fi cuprins între scoarțele revistei, n’ar fi fost în măsură să se ‘nalțe până la marea tragedie a sfârtecării hotarelor noastre, a sfâșietoarelor bejenii dela răsărit, miază-zi şi miază-noapte. Şi cetitorul, şi omul de știință, şi prozatorul, şi poetul, în suferință pot doar suferi, iar peste ea se aştern liniştea şi tăcerea.

După cumplitele lupte dintre fraţii noştri de acelaşi sânge, care din nou a adăpat și înroşit pământul patriei noastre, timp de aproape două decenii, şi care s’a scurs din vinele celor mai viguroase şi nobile vieţi, ne găsim la o răspântie, care marchează un moment istoric, poate unicul moment din viața noastră ca popor, când ni se dă putință de a elimina din corpul nostru naţional, radical, definitiv, prin măsuri de stat şi printr’o solidară acțiune constructivă, românească — teribilul flagel al iudaismului, care ne-a măcinat energiile veacuri de-a-rândul, ne-a întârziat progresul, anihilând, direct sau prin unelte conştiente ori inconștiente, toate strădaniile noastre, şi a cărui putere înlăuntru, dirijată şi ajutată de suprastatul iudaic mondial, a pus în mișcare toate resorturile pentru a se ajunge la măcelurile istorice din 1907 ca și la acele infinit de lungi dintre anii 1923—1940.

Dacă Evreii nu sunt astăzi scoşi din toate domeniile vieții noastre spirituale și economice, nu se vor da duşi din Țară, iar mâine ne vor scoate ei din istorie.

Fără Evrei, România Mare o vom putea reînfăptui, cu ei o alta şi mai mare, tot se va prăbuşi, iar cea mai mică şi sdrenţuită de astăzi, va înceta să mai existe.

Cât pentru drama noastră lăuntrică, din mutismul durerii se topesc în fiinţa noastră și după firea noastră doar vorbele :

„Şi de lacrimi nu ţin sama Că le-oiu șterge cu năframa, Dar mi-i milă de obraz Că rămâne fript şi ars…

I. E. Torouţiu

Consultați articolul împreună cu alte scrieri AICI.