ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

Publicația economică face o analiză devastatoare a situației
în care se află acum Uniunea Europeană și mai ales a perspectivelor sale sumbre.
Totul pe un ton de un dramatism fără precedent.

https://www.bloomberg.com/news/articles/2024-10-13/europe-faces-unstoppable-decline-economic-malaise-and-mounting-external-threats

„Un amestec de paralizie politică, amenințări externe și
stagnare economică riscă să pună capăt ambițiilor Uniunii Europene de a deveni
o forță globală de sine stătătoare – determinând statele membre să își apere
mai degrabă propriile interese.”

Așa începe materialul publicat duminică de Bloomberg despre
criza UE și care seamănă mai degrabă cu un ferpar.

Prestigioasa platformă cu specific economic citează aproape
la întâmplare câteva dintre simptomele maladiei europene:

–       
eurofilul Macron este la mâna formațiunii
eurosceptice a lui Le Pen;

–       
cel mai mare producător de automobile din Germania
(Volkswagen) vorbește pentru prima oară în istoria sa de închiderea fabricilor
din țară;

–       
coloșii tehnologici americani întorc spatele UE din
cauza restricțiilor recente privind inteligența artificială…

Toate acestea fac incapabilă Uniunea să răspundă la o gamă
largă de amenințări și provocări, cum ar fi „politica industrială chineză”,
„agresiunea militară rusă” sau o posibilă „administrație potrivnică” în Statele
Unite.

Evident, este vorba de Trump.

UE pare incapabilă să mai lupte, scrie Bloomberg:

„Recenta apatie sau chiar respingere din partea guvernelor,
după apelul fostului premier italian Mario Draghi de a majora investițiile și împrumuturile
comune pentru a combate creșterea mică a productivității, demonstrează faptul
că regiunea aproape că a renunțat să mai încerce.”

Luna trecută, Draghi, care a fost și director al Băncii
Centrale Europene până în 2019, a prezentat un amplu raport de 400 de pagini
despre starea Uniunii Europene, el însuși un sever avertisment privind
împotmolirea UE.

Propunerile de ieșire din criză, conținute de document, au
fost primite însă cu mai puțin entuziasm decât o lingură de untură de pește.

Guntram Wolff, profesor la Universitatea Liberă din
Bruxelles, afirmă și el ceea ce știe tot satul:

„Dacă vrei să fii o putere geopolitică, atunci puterea
economică este principalul factor.”

Și adaugă:

„Creșterea productivității a fost pur și simplu un
dezastru. Europa este încă bogată, dar scăderea constantă (a productivității)
din ultimii 20 de ani are implicații serioase.”

Bloomberg deplânge faptul că alegătorii europeni sunt prea
conservatori și nu acceptă soluții adecvate pentru combaterea schimbării
climatice și a declinului demografic și trecerea la un model de economie
post-industrială.

Cu alte cuvinte, europenii sunt și eurosceptici și
antiglobaliști.

Mai mult, unele țări din UE profită de aceste slăbiciuni și
trag foloase de pe urma unor acorduri comerciale cu SUA, China și Rusia. Lucru
care nu face decât să submineze puterea și coeziunea blocului.

La o conferință recentă care a avut loc la Berlin, Emmanuel
Macron a declarat patetic:

„Cred cu toată convingerea că suntem în pericol. În
următorii doi-trei ani, dacă ne urmăm agenda tradițională, vom fi scoși de pe
piață. Nu am nici o îndoială.”

Macron afirmă că renunțarea la combustibilii fosili din
Rusia (ca urmare a sinucigașelor sancțiuni economice occidentale) și „politica
industrială agresivă a președintelui american Joe Biden, bazată pe subvenții”
marchează o ruptură față de modelul economic european prosper – bazat pe export
– de până acum câțiva ani.

Bloomberg amintește aici și dependența tot mai mare a UE de
importurile din China.

Dezindustrializarea galopantă și înlocuirea producției
autohtone cu importuri – din SUA sau China – reprezintă un pericol uriaș.

David Galbraith, cunoscut antreprenor britanic din domeniul
tehnologic, care cunoaște bine realitățile economice de pe ambele maluri ale
Atlanticului, declară sec:

„Europa este în primejdie. Priviți ce s-a întâmplat cu
țările care nu au reușit să se industrializeze. Nu le-a mers prea bine.”

Mai grav, constată Bloomberg, este că tot mai multe țări
europene încep să perceapă UE ca pe un „obstacol”, pe care doresc să îl
ocolească.

Și nu e vorba aici de „eternul ghimpe în coastă”, Viktor
Orban. Ci de alții, care nu ratează nici o ocazie să se prezinte drept
campionii europenismului.

Scrie Bloomberg:

„Oficialii francezi vorbesc despre o integrare mai profundă
cu un grup mai restrâns de țări din afara blocului, ca urmare a opoziției de
lungă durată a Germaniei. Oficialii polonezi menționează inițiative similare în
domeniul apărării. Premierul Spaniei – în mod tradițional unul dintre cele mai
pro-UE state – își subminează propria politică comercială pentru a curta investițiile
chineze.”

Într-un interviu din 24 septembrie, ministrul grec de
Finanțe, Kostas Hatzidakis, trăgea un semnal disperat de alarmă:

„Este evident că Europa rămâne în urma principalilor săi
parteneri comerciali, SUA și China. Dacă nu ia măsuri imediate, declinul va
deveni ireversibil.”

*

Niciodată nu am citit în presa zisă „mainstream”,
controlată de Sistem, o analiză atât de dramatică despre starea Uniunii Europene.

Mai ales în ceea ce privește lipsa perspectivelor de
salvare și tendințele centrifuge.

Din întregul text răzbate un singur mesaj: „Scapă cine
poate!”.

Emfaticele mesaje eurofile care continuă să curgă de la
Bruxelles și din capitalele europene seamănă cu orchestra care cânta foxtrot pe
Titanic.