ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

Să ți se spună că vei muri e
devastator. Să ți se spună că tu și familia ta veți muri e îngrozitor. Să ți se
spună că toată lumea va muri este… paralizant. Creează o stare de neajutorare
totală, o stare în care ești mult mai docil.
Un editorial de Thomas
Buckley, publicat de Institutul Brownstone, pe care l-am tradus pentru
cititorii ActiveNews.
*
Schimbarea climatică este o
amenințare existențială.
Dezinformarea este o amenințare
existențială.
Inegalitatea este o
amenințare existențială.
Următoarea pandemie este o
amenințare existențială.
Democrația noastră se
confruntă cu o amenințare existențială.
Și toată lumea trebuie să
fie pregătită pentru fiecare dintre ele și gata să facă orice pentru a le opri.
Aceasta este, cel puțin,
linia actuală – linia care conduce societatea globală la toate nivelurile, până
la limita sănătății mintale și a coeziunii.
Și asta, în mod intenționat,
deoarece este mult mai ușor să împingi pe cineva în prăpastie, atunci când se
află pe buza ei.
Toate aceste false
amenințări sunt amorsate cu bună știință, devenind comorbidități ale unui corp
politic deja slăbit, făcându-l și mai vulnerabil la distrugerea și eventual
moartea sa.
Să ți se spună că vei muri e
devastator. Să ți se spună că tu și familia ta veți muri e îngrozitor. Să ți se
spună că toată lumea va muri este… paralizant. Creează o stare de neajutorare
totală, o stare în care ești mult mai docil.
Gradul de conștientizare se
diminuează, simțul de conservare sau de luptă se estompează, iar tu doar stai
și te holbezi până când cineva te cuprinde pe după umeri și te conduce mai
departe.
Iar cei care invocă această
teroare așteaptă prin preajmă pentru a face exact acest lucru – să ia
societatea pe după umeri, să îi ofere confort sub formă de divertisment,
medicamente, hrană de bază și să o conducă mai departe.
Toate aceste amenințări
vizează direct primul principiu al societății occidentale – primatul individului.
Toate amenințările, tot
comunitarismul care este impus culturii – inclusiv afirmația că cea mai
importantă caracteristică umană definitorie este grupul din care o persoană
face parte, nu persoana în sine – au același mesaj de bază: abolirea ideii că
societatea este alcătuită din indivizi distincți, cu personalitate proprie.
Și de la nerecunoașterea
personalității individuale la interzicerea ei nu este decât un pas.
Aceasta este adevărata
amenințare existențială a falselor amenințări existențiale care sunt prezente
acum pe tot globul, afectând oameni, familii, societăți, culturi și provocând în
mod intenționat atât de mult haos și perturbări, încât simplul fapt de a sta într-un
singur loc nu este neapărat o decizie irațională.
Evident, nici una dintre
catastrofele anunțate nu reprezintă o amenințare existențială – ele nu sunt de
fapt amenințări, dar avangarda elitelor globaliste s-a asigurat că opinia publică
crede că sunt – sub pedeapsa ostracizării, a pierderii locului de muncă și a
cenzurii.
Pe lângă faptul că nu sunt
amenințări reale, ele nu pot fi descrise nici pe departe ca amenințări
existențiale.
O amenințare existențială
este definită – în parte – ca o amenințare la adresa existenței înseși a unui
lucru sau sistem.
Este terminală, globală și
transgenerațională.
Nu este trecătoare, nu este
politică și nu este determinată de persoanele care fac afirmația: pentru a fi o
amenințare existențială, ceva trebuie să fie real, fără precedent și permanent.
Dar termenul „amenințare
existențială” – care pare să sune important pentru că așa și este – poate fi
folosit abuziv de persoane și grupuri pentru a spori impactul discursului lor,
indiferent care ar fi acesta, deoarece definiția reală fie nu este cunoscută pe
scară largă, fie este ignorată intenționat de persoanele care o folosesc și de
mass-media care relatează ce susțin acestea.
Ceea ce deschide ușa la
orice poate fi descris ca o astfel de amenințare.
Mai este și problema
originii termenului – filosofii existențiali s-au concentrat asupra ideilor subiective
de gândire, emoție și acțiune în ceea ce privește existența, în timp ce „amenințările”
mai concrete, descrise atunci când se utilizează termenul, sunt putativ reale
și specifice.
Acesta este un element
înșelător suplimentar al utilizării termenului.
Cu alte cuvinte, termenul
este folosit pentru a aplica un strat subțire de certitudine intelectuală
amenințării despre care se afirmă că există cu adevărat.
În ciuda protestelor
ecologiștilor, adevărata amenințare existențială globală nu este reprezentată
de combustibilul fosil sau de hrana adecvată, de mobilitatea umană elementară
sau de toate celelalte aspecte ale economiei materiale.
Adevărata amenințare vine
din partea economiei discrete a agențiilor guvernamentale, a actorilor societății
civile, a organizațiilor neguvernamentale, a fundațiilor și a mediului
academic, toate sprijinite de cabala informațională.
Împreună, acestea au de
fapt, în prezent, puterea de a impune civilizației ceva care este cu adevărat
transgenerațional, global și terminal.
Iar nesfârșitul pretext al
urgenței este un instrument puternic în realizarea acestui obiectiv:
Ce se întâmplă atunci când
teribila decizie de a sări la dreapta sau la stânga, din fața unei mașini care
vine din sens opus, nu este o decizie luată o dată sau de două ori în viață, ci
o problemă zilnică?
Această stare constantă de
neliniște, care îi macină pe oameni, îi pune în situația de a lua majoritatea
deciziilor – dacă nu chiar pe toate – din panică în loc de rațiune.
Și tocmai profitând această
constantă stare de epuizare nervoasă – stare fără nici un suport, fabricată artificial
de beneficiarii săi reali – cei care doresc să exercite puterea în societate
lovesc.
Ni se oferă o societate în
care nimeni nu poate eșua. Dar o societate în care nimeni nu poate eșua este și
o societate în care nimeni nu poate reuși. În special până la punctul în care să
poată amenința structura de putere existentă.
Și tocmai această amenințare
– care ESTE o amenințare existențială la adresa acestei pânze de păianjen a
tiraniei profitabile – este vizată de zgomotul fricii globale.
Democrația care este
amenințată este democrația „lor”, nu democrația „noastră”.
Climatul amenințat este de
fapt mediul lor poleit.
Informațiile amenințate sunt
minciunile pe care ni le spun pentru a promova transformarea societății.
Egalitatea amenințată este
dreptul lor de a fi mai egali ca alții.
Iar amenințarea pandemiei
este dreptul de a declara o pandemie după bunul plac, îngrozind opinia publică
și determinând-o să cedeze drepturi fundamentale în numele siguranței.
Mijloacele și scopurile sunt
interschimbabile, creând o fâșie Moebius a dezumanizării pe care se pot ascunde
toate tacticile degradante – doar dacă nu știi exact unde se află, ele sunt
vizibile doar cu vederea periferică, o incertitudine piezișă, și pot fi ușor
respinse ca invenții, ca teorii ale conspirației.
Nu se poate ști cu
certitudine care va fi următoarea amenințare existențială care va fi scoasă la
rampă.
Dar se știe de pe acum cine
va beneficia de ea.
NOTĂ: Poate părea ciudat și
nu prea, dar ar fi bine ca noi toți să urmăm sfatul lui Hannibal Lecter atunci
când ne gândim la ce urmăresc criminalii în serie:
Source URL: https://www.activenews.ro/opinii/De-ce-traim-in-Epoca-Groazei-196729