Judecatorul Bogdan Nicolau (foto) de la Tribunalul Braila – presedinte al filialei din Braila a Asociatiei Magistratilor din Romania – desfiinteaza interviul acordat publicatiei Recorder de catre judecatoarea Raluca Morosanu de la Curtea de Apel Bucuresti, varf de lance in campania anti-Justitie prin care gruparea #rezist-USR urmareste sa puna mana pe ICCJ, DNA si DIICOT si sa restaureze Sistemul de teroare din perioada Binomului DNA-SRI.

Intr-un text intitulat “Justitie la televizor: intre perceptii si realitate”, publicat de site-ul juridice.ro, luni, 15 decembrie 2025, judecatorul Nicolau demonteaza punct cu punct toate sustinerile judecatoarei Morosanu. Iar in ceea ce priveste problema pensiilor de serviciu, Bogdan Nicolau marturiseste ca: “Nu stiu cine vorbea aici: doamna Morosanu sau domnul Bolojan”.

Concluzia judecatorului Bogdan Nicolau de la Tribunalul Braila in legatura cu interviul judecatoarei Morosanu este ca nu avem de-a face decat cu insinuari care folosesc doar celor care vor sa darame si cu o interventie care duce la decredibilizarea intregului sistem si a fiecarui magistrat in parte.

Redam articolul judecatorului Bogdan Nicolau de la Tribunalul Braila:

“Justitia la televizor: intre perceptii si realitate

Ma numesc Bogdan Nicolau, sunt judecator la Tribunalul Braila si am peste 22 de ani de vechime in functia de judecator…

Am urmarit interviul doamnei judecator de la C.A.B, Raluca Morosanu, asteptand – recunosc – „dezvaluiri” cu impact. Sa le luam pe rand.

1. Justitia – un „SRL”

Ni se spune ca la CAB, sau in justitie in general, ar functiona un fel de SRL, pentru ca presedintele numeste vicepresedintele si presedintii de sectie, iar in Colegiul de conducere mai sunt doar doi membri alesi dintre judecatorii fara functie.

Concluzia: presedintele poate influenta tot.

Bun. Dar aceasta este legea. Toate instantele functioneaza astfel.

Modificarile legislative din 2022, care au stabilit ca membrii de drept ai colegiului de conducere sunt presedintele, vicepresedintele si presedintii de sectie, nu au aparut din senin, ci au avut – si au – ratiuni institutionale clare.

intrebarea esentiala ramane insa fara raspuns: care este, in concret, abuzul?

Ca nu mai este ceruta opinia tuturor magistratilor? Ca se schimba planificari? Sa intelegem ca la CAB, si nu numai, ar trebui organizate adunari generale saptamanale pentru orice hotarare de colegiu?

Se invoca schimbarea componentei unor completuri. Desigur, aceasta este o situatie care trebuie evitata pe cat posibil, insa pot exista numeroase imprejurari obiective care sa impuna o asemenea masura. Iar daca, in mod real, in materia penala au existat modificari abuzive ale completurilor, atunci, ca orice alt magistrat din tara aceasta, imi doresc ca Inspectia Judiciara sa lamureasca rapid si fara echivoc situatia.

Ni se mai spune ca hotararile colegiului nu ar fi comunicate. Nu stiu cum este la C.A.B, dar la noi exista un folder dedicat, iar hotararile importante sunt transmise oricum pe mailul de serviciu.

Desigur, se poate discuta daca formula anterioara anului 2022 – care includea mai multi judecatori de executie alesi – era una mai potrivita. Totusi, chiar si atunci, reticenta fata de candidaturi era evidenta, dintr-un motiv cat se poate de simplu: exercitarea acestor atributii presupune un consum semnificativ de timp, iar pentru un judecator timpul este o resursa extrem de pretioasa.

2. Alegerea celor doi membri „impusi”

Ni se spune ca, la vot, pe buletin erau doar cei doi judecatori „pusi” sa candideze, iar optiunea era doar „DA”. Mesajul subtil ar fi fost ca nu exista alternativa. Serios? S-a interzis altora sa candideze? Nu cred. Sau daca este asa, astept judecatorii de la Curtea de Apel Bucuresti sa ma contrazica.

Redau art. 15 alin. (4) si (5) din Regulamentul de organizare a instantelor judecatoresti: (4) Pentru alegerea membrilor colegiului de conducere se intocmesc liste cu judecatorii instantei care vor sa faca parte din colegiul de conducere, cu exceptia presedintelui, vicepresedintelui sau vicepresedintilor, dupa caz, si a presedintilor de sectie. (5) Membrii colegiului de conducere se aleg prin vot secret, de regula din sectii sau, daca nu exista sectii, din materii diferite.

Deci, i-a interzis cineva d-nei judecator sau oricarui altui judecator sa candideze? Este important sa aflam si sa fie facute publice astfel de situatii.

in plus, votul este secret. A fost fortat cineva sa bifeze ceva? Nu putea lasa buletinul necompletat sau sa scrie „NU”?

Si, apropo, de regula, pe buletinele de vot sunt trecute numele candidatilor, iar noi bifam pe cel pe care dorim sa il alegem, nu optiuni DA/NU. Cine vrea voteaza, cine nu, nu. Simplu.

3. „Blandetea” fata de infractori

Initial, afirmatia a fost prezentata ca o sugestie pentru judecatori de a fi blanzi cu infractorii – deci o posibila influentare a judecatorilor. Apoi s-a nuantat: la un seminar, cu privire la infractiunea de evaziune fiscala, doamna Arsenie ar fi spus ca unele fapte ar trebui solutionate cu achitari, fiind mai degraba chestiuni de contencios.

Bun. La astfel de intalniri (eu le numesc Seminarii) se discuta probleme de drept, se exprima opinii. Care era problema concreta de drept? Sau afirmatia a fost generala? De cand opiniile exprimate la seminarii au devenit izvor de drept sau instrumente de presiune? Am fost si eu la seminarii si pot fi de acord sau nu cu anumite puncte de vedere ale participantilor sau ale formatorilor. A sugera ca simpla exprimare a unei opinii juridice reprezinta influentare este, sincer, o absurditate.

4. Coruptia din justitie

Doamna Morosanu afirma ca a existat coruptie, apoi a disparut, iar acum „ii este teama” ca a reaparut. O afirmatie extrem de grava.
Daca stie ceva, de ce nu spune clar? De ce nu sesizeaza Parchetul?

Ulterior, explica faptul ca eventualele interceptari ar trebui avizate de presedintii instantelor competente (curtile de apel sau ICCJ, dupa caz) si sugereaza ca, daca acestia nu sunt de buna-credinta, nimic nu se va intampla. Mai mult, afirma ca magistratii ar fi avertizati daca sunt vizati, motiv pentru care nu mai exista dosare de coruptie in sistem.

Practic, sunt aruncate suspiciuni asupra tuturor presedintilor de curti de apel si asupra presedintelui ICCJ. Asta depaseste sfera opiniilor si intra in zona acuzatiilor. Daca exista fapte, ele trebuie explicate si asumate. Daca nu, vorbim de insinuari extrem de periculoase.

5. Pensii

Desigur, subiectul devine brusc neimportant. Ar trebui sa renuntam acum „cu eleganta”, pentru ca statul nu va mai avea bani. Nu stiu cine vorbea aici: doamna Morosanu sau domnul Bolojan.

Uneori tonul si pozitionarea se schimba atunci cand vorbesti de la adapostul si siguranta conferite de o decizie de pensionare. Insa, daca m-as fi aflat in locul doamnei Morosanu, in Adunarea Generala in care s-a exprimat un punct de vedere asupra proiectului privind conditiile de pensionare ale magistratilor, as fi procedat exact cum au procedat colegii mei aflati in aceeasi situatie juridica. Mai precis, as fi votat in acelasi sens cu cei direct afectati de aceste modificari sau, cel putin, m-as fi abtinut, dintr-un minim respect fata de ei.

Eu doresc sa adresez o intrebare d-nei Morosanu: Dumneavoastra renuntati la pensia de serviciu inscrisa in decizia ce v-a fost emisa de Casa de Pensii?

6. Despre protestul magistratilor

In ceea ce priveste protestul magistratilor, nu voi insista excesiv, dar este esential de subliniat un aspect fundamental: la baza acestuia au stat hotararile Adunarilor Generale ale judecatorilor de la fiecare instanta, nu decizii ale colegiilor de conducere si, cu atat mai putin, ale presedintilor de instante. Fiecare judecator a votat potrivit propriei constiinte, iar hotararile au fost adoptate, in cele mai multe cazuri, in unanimitate sau cu o cvasimajoritate clara.

Tot fiecare Adunare Generala a stabilit forma concreta a protestului: fie suspendarea activitatii, fie acordarea de termene in cauze, cu judecarea in continuare a cauzelor urgente. De asemenea, fiecare colectiv a apreciat, in mod autonom, care sunt categoriile de cauze ce se incadreaza in aceasta notiune.

In concluzie, inteleg ca doamna Morosanu contesta astazi hotararile adoptate de toti colegii sai. Mai mult, forme similare de protest au fost adoptate si de parchete. Asadar, ii contesta pe toti?

Nu stiu daca, din cauza duratei limitate a protestului, s-a prescris vreo fapta penala. Daca insa acest lucru s-a intamplat, rog presa, pe doamna Morosanu sau pe oricine sustine o asemenea teza sa indice concret dosarele in cauza.

Daca acestea sunt „marile dezvaluiri”, atunci problema nu este tacerea din sistem, ci zgomotul. Mult zgomot, putine fapte si foarte multe sugestii aruncate strategic, cu grija sa nu poata fi nici confirmate, nici infirmate.

In lipsa unor fapte concrete, a unor explicatii asumate si a unor delimitari clare, tot acest discurs nu produce clarificare, ci confuzie si suspiciune. Iar intr-un sistem deja fragilizat, insinuarea tine loc de proba doar pentru cei interesati sa darame, nu sa repare.

Discursul public al unui magistrat nu este un exercitiu de storytelling si nici o forma de terapie personala. Cand acuzatiile sunt lansate fara probe, iar temerile tin loc de dovezi, efectul nu este reforma, ci decredibilizarea intregului sistem.

Daca „mi-e teama ca” a devenit standard de proba, atunci am simplificat mult munca tuturor. Din pacate, justitia nu functioneaza pe impresii, iar responsabilitatea nu se exercita prin aluzii.

Astfel de interventii nu slabesc „sistemul” abstract, ci lovesc direct in credibilitatea fiecaruia dintre noi, indiferent daca avem sau nu vreo vina. Iar asta nu mai este opinie, ci efect previzibil.

In final eu nu voi spune: Daca nu o credeti pe ea, sa ma credeti pe mine! Nu solicit adeziuni si nu propun verdicte prestabilite, ci doar o evaluare onesta a argumentelor si formarea unei opinii proprii”.