Tulcea: Abuz, nedreptate, nonșalanță birocratică, nepăsare față de persoanele cu dizabilități. Citiți și…judecați

Este un fapt regretabil, fără drept de apel (!) asupra căruia revenim (pentru a câta oară?) atunci când vedem că persoanele cu dizabilități sunt tratate cu nonșalanță birocratică, cu atitudine ostilă, cu lipsă de profesionalism, nepăsare, tocmai de către unii funționari care ar trebui să le apere interesele acestor oameni aflați în situații extreme. Nu pentru că și-ar fi dorit acest lucru.

Am citit mesajul lui Marian Ilie, un tânăr din Luncavița, țintuit în scaunul cu rotile de 24 de ani. Un om care își duce crucea cu speranță și încredere în Dumnezeu, în familie și în oameni. Un om cu handicap permanent pus pe drumuri pentru că statul a dispus niște măsuri.

Nu contest faptul că sunt persoane care au obținut cândva un certificat de handicap pe căi mai puțin ortodoxe. Cei mai mulți, însă, persoanele cu handicap permanent în mod special, au fost verificate din toate punctele de vedere. Sunt dosare groase care atestă starea lor. Și totuși, din timp în timp, vin niște funcționari care le taie drepturile și-i supun unor chinuri groaznice de reevaluare a handicapului permanent de parcă între timp s-ar fi putut întâmpla o minune.

Marian Ilie a terminat Facultate de Teologie și pe cea de Management, el muncește, scrie proiecte și obține finanțări europene pentru oameni, pentru comunități. Își iubește familia, este respectuos cu toată lumea și nu se plânge. Dar când nedreptatea își arată colții hidoși, vorbește. În numele lui și a tuturor celorlați oameni care suferă în tăcere pentru că nu sunt ascultați. Pentru că glasul lor se pierde în spectacolul cotidian. Zgomotos și hilar.   

“Este inadmisibil ca o persoană cu handicap permanent să fie tratată ca un caz nou doar pentru că instituțiile au declanșat o procedură din motive interne. Este inacceptabil ca drepturile legale ale unei persoane cu dizabilități să fie diminuate din cauza unor decizii administrative incoerente. Schimbările legislative îți pot modifica certificatul de handicap de pe o zi pe alta, dar statutul tău rămâne blocat în birocrație și interpretări”

spune unul dintre cititorii mesajului postat pe facebook de către Marian Ilie.

Un mesaj pe care-l publicăm integral și vă lăsăm pe dumneavoastră să judecați

Acesta este strigătul meu împotriva unui sistem care își bate joc de foarte mult timp de persoanele cu dizabilități

“Nu obișnuiesc să fac astfel de postări, dar de data aceasta este necesar. Semnalez o situație profund nedreaptă, care nu mă lovește doar pe mine, ci pe toți cei cu dizabilități ce depind de corectitudinea și responsabilitatea celor din instituțiile statului.

În luna iulie am primit o înștiințare că trebuie să fiu reevaluat pentru încadrarea în grad de handicap, doar pentru că dețin permis auto și că nu am cum (mă gândesc!). Culmea absurdului este că instituțiile statului știu de ani de zile că eu conduc doar un autoturism adaptat dizabilității mele, conform legii. Cu toate acestea, procedura a pornit ca și cum ar fi o descoperire nouă.

A urmat un circuit birocratic inutil: analize repetate, investigații costisitoare, un Angio CT care nu are legătură cu handicapul meu fizic, evaluări psihologice, drumuri la oraș și un stres enorm, în condițiile în care am fost somat că îmi pierd toate drepturile dacă nu mă supun procedurii.

Am făcut tot ce mi s-a cerut, deși sunt încadrat cu handicap grav PERMANENT și situația mea nu s-a schimbat în niciun fel. Instituțiile ar trebui să cunoască situația căci, mă gândesc că nu sunt sute de persoane cu handicap grav care au permis auto (la noi în județ).

Realitatea tristă este că statul încearcă să-și corecteze eventuale erori din trecut, însă o face într-un mod incorect: lovește în cei care au dizabilități reale și permanente, în loc să investigheze punctual cazurile suspecte. Este o abordare profund nedreaptă și lipsită de logică și responsabilitate.

Am primit din nou certificatul de încadrare cu handicap grav PERMANENT, așa cum era evident.

Dar abuzul nu s-a oprit aici.

La depunerea documentelor pentru decontarea carburantului pentru transport pe anul 2025, un drept anual al persoanelor cu dizabilități prevăzut de Legea 448/2006, mi s-a comunicat că voi primi decont doar din luna august pana în decembrie, ca și cum handicapul meu ar fi apărut din august, căci atunci am obtinut certificatul nou de handicap. Cum să consideri că nu am dreptul doar pentru că tu mi-ai schimbat un certificat printr-un abuz moral. Și culmea, îți poate da decont pentru lunile viitoare de până la finalul anului când nu se știe ce va fi cu fiecare dintre noi.

Statul decide (funcționarii fără analiză) dar răspunderea și consecințele le porți tot tu.

Nu eu am schimbat certificatul, ci instituțiile statului. Nu eu am cerut reevaluarea, ci instituțiile statului. Nu eu am greșit, dar eu sunt sancționat.

Este inadmisibil ca o persoană cu handicap permanent să fie tratată ca un caz nou doar pentru că instituțiile au declanșat o procedură din motive interne. Este inacceptabil ca drepturile legale ale unei persoane cu dizabilități să fie diminuate din cauza unor decizii administrative incoerente. Schimbările legislative îți pot modifica certificatul de handicap de pe o zi pe alta, dar statutul tău rămâne blocat în birocrație și interpretări.

Eu muncesc. Nu stau cu mâna întinsă, nu trăiesc din “mila statului” și nu cer favoruri. Aduc plus-valoare în ceea ce fac, îmi asum responsabilități și îmi câștig existența prin munca mea. Totuși, sistemul reușește mereu să mă pedepsească pentru faptul că încerc să fiu independent.

M-am săturat de nepăsare, de incoerență, de tratarea cu superficialitate a persoanelor cu dizabilități.

Dacă vrei să studiezi nu ți se oferă nici măcar acces în clădire, ca să nu mai vorbim de săli la etaj, de mese sau bănci sub care nu poti intra cu căruțul.

Cum să evoluezi și să vezi în noi, cei cu dizabilități, o resursă neexploatată (cum ar putea fi!) cănd tu vrei doar masa de manevră …și te întrebi cum să nu crezi că poți primi casă de 35.000 euro, și că sunt cipuri în suc, prin campanii electorale. Crezi, clar!

Aceleași instituții nu îți spun clar ce să faci și cum să faci, ce drepturi ai…o incompetență la nivel de artă a nepăsării.

Se acordă în schimb ajutoare sociale și diverse facilități celor care nu au venituri fiscalizate dar care în fapt muncesc zi de zi ”la negru” și ei au și conduc mașini scumpe.

Acesta este strigătul meu împotriva unui sistem care își bate joc de foarte mult timp de persoanele cu dizabilități, un stat cu funcționari și instituții care ne pune să demonstrăm continuu ceea ce este evident și care ne împinge, prin condiții imposibile, pe noi persanele cu dizabilități spre izolare – exact cum se întâmpla în vremuri pe care nu vreau să le mai evocăm (căci sunt unii, mai nou, care cred că era bine atunci!).

Nu cer tratament special. Cer normalitate, respect, accesabilitate reală, și interes dat legii.

Vă rog un singur lucru:

O zi. O zi să stați în scaunul în care noi trăim ” de o viață. O zi vă cer să stați ca mine. O singură zi. Atât!”

Poate atunci veți înțelege ce înseamnă să primești hârtia prin care statul îți spune că “nu mai ești persoană cu handicap” dacă nu faci analize inutile, deși handicapul este de ani de zile, când tu ar trebui să știi și chiar să mă cunoști în detaliu pentru a mă proteja de abuzuri.

Până atunci, voi continua să lupt, să muncesc și să vorbesc pentru cei cu dizabilități care nu au posibilitatea să o facă.

Urmăriţi Ştirile Dobrogeanews şi pe Google News