ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!

O spun pentru nu știu a câta suta oară: cea mai valoroasă
scriere în proză în limba română, atât de valoroasă că atinge
supranaturalul, este Harap Alb.

Harap Alb nu e o „bucată” din manual pe care să o analizăm
în clasă ca apoi să o uităm. Harap Alb este horoscopul nostru ca neam,
destinul nostru proiectat sub forma unui roman parabolic în perspectivă
istorică. Scris de un învățător nu cu prea multă învățătură. Cu geniu.

Și pe noi ne-au povățuit părinții să ne ferim de omul roș,
iară mai ales de cel spân, dar noi, ca și Harap Alb, dintr-o
cumsecădenie rău înțeleasă și catastrofal aplicată nu i-am ascultat:
i-am primit în casă unde ei s-au făcut stăpâni și pe noi robii lor, și
așa am dus-o sute de ani și o mai ducem și acum, slugi în propria
bătătură.

Un singur exemplu din chiar acest moment, caz care nu că
frizează absurdul dar trece mult dincolo de absurd. Gazele din Marea
Neagră sunt ale noastre. Noi însă suntem obligați – nu știm niciodată
precis de către cine și nici în virtutea căror norme – să le dăm lor,
care n-au nici strop de mare nici gură de gaz, ca apoi noi să le
cumpărăm de la ei foarte scump.

Harap Alb îi ia cu el pe Flămânzilă, Setilă, Gerilă,
simțindu-i ca alter-ego-uri ale sale. Tot așa, în realitate acestea sunt
ipostaze al noastre. Noi avem de la Dumnezeu condiții că putem hrăni
întregul continent dar suntem aduși în stare de a urla de foame, avem
cea mai pură și abundentă apă dar suferim de sete și câmpurile ni se
uscă de secetă, avem lemne din belșug, cărbuni, petrol, gaze dar degerăm
de frig.

Cea mai odioasă crimă care se comite asupra noastră și pe
care noi n-o sesizăm în toată infernala sa alcătuire e însă ștergerea
identității. Pentru că uzurparea identității este de fapt tema romanului
simbolic al lui Creangă. Să nu mai știm cine suntem, să ajungem să
declarăm că noi n-avem nici o legătură cu Craiul, că nu noi ci
asupritorii noștri sunt descendenții lui, drept care tot ce e al nostru e
normal să le fie „retrocedat” lor.

Harap Alb, cu naivitatea lui, cu suferințele lui, cu
umilințele lui, cu toate adversitățile pe care e pus să le înfrunte,
toate având rostul de a-l suprima, e poporul român.

Dar și cu ce se întâmplă în final.

In Memoriam Miron Scorobete