În timp ce societatea și o parte dintre guvernanți se încăpățânează să discute despre reforma pensiilor speciale, acea reformă pe care toată lumea o vrea, dar aproape nimeni din sistem nu pare dispus să o accepte, judiciarii găsesc noi argumente pentru a explica de ce nu se poate. Uneori cifre, alteori principii, iar din când în când… nevoi de viață socială.

Președinta Curții de Apel București, Liana Nicoleta Arsenie, a oferit astăzi un exemplu savuros despre cât de dramatic e destinul magistratului în România: Tribunalul Teleorman, acea instituție strategică pentru apărarea statului de drept, are șase judecători. Dintr-o schemă de 20. Restul până la 18? Oameni delegați, plătiți cu diurnă. Adică exact acel tip de „compensație” care, dacă ar fi eliminată, ar transforma justiția română într-o prăbușire instantanee a universului, după cum ne asigură doamna președinte.

„Dau exemplu: Tribunalul Teleorman are șase judecători din schema de 20. Până la 18 sunt judecători cu delegare și diurnă. Dacă puterea executivă va decide să ia aceste diurne, la începutul anului mi-e teamă că vom rămâne cu patru”, a spus Liana Arsenie, într-o conferință extraordinară de presă, organizată ca urmare a dezvăluirilor jurnaliștilor Recorder.

„Sunt organizate concursuri, însă, din păcate, Tribunalul Teleorman, Tribunalul Călărași, Tribunalul Ialomița nu răspund nevoilor de viață socială ale candidaților”, a afirmat Arsenie și pare că știe ce spune pentru că, potrivit surselor noastre, e teleormăneancă.

Și aici, brusc, totul devine limpede. Cum să te aștepți ca un tânăr magistrat obișnuit cu cafenele de terasă, evenimente urbane, coworking spaces și frumoasele pensii de serviciu ale viitorului să meargă să judece dosare între câteva sate și o ieșire spre Alexandria? E nerealist. Aproape inuman.

Reforma pensiilor de serviciu? Sigur, poate mai târziu. Întâi trebuie rezolvate problemele majore: lipsa mall-urilor, a restaurantelor cu specific fusion și a unei vieți sociale compatibile cu standardele unui magistrat care, la 45 de ani, visează la pensie specială. Reformele au timp. Privilegiile, însă, nu.