(Video) Povestea lui Marian Ilie de la Luncavița: „Cred că a trebuit să-mi rup coloana ca să prețuiesc mai mult viața”. Cum face ca visurile oamenilor să devină realitate

Adăugat de Geta Negrisanu pe 8 martie 2024.

Marian este un tânăr care te privește cu prietenie în ochi, are o voce blândă, melodioasă și este extraordinar de optimist. După ce vorbești cu el, tânărul bărbat țintuit de 22 de ani într-un scaun cu rotile, așadar, după ce vorbești cu el… simți o jenă interioară pentru smiorcăielile tale cotidiene, pentru micile răutăți ale vieții.

Pe Marian Ilie l-am cunoscut la puțin timp după accident. Avea puterea să zâmbescă și nu înceta să creadă. În Dumnezeu, în familia lui extraordinară, în prieteni, în oamenii care nu i-au plâns de milă și l-au învățat că-n viață faptele sunt cele care contează. Și binele făcut.

Marian era un băiat vesel, iubea viața, iubea oamenii și credea în Dumnezeu cu liniștea și curățenia unui suflet crescut de o familie obișnuită dintr-un sat nord-dobrogean – Luncavița. Era student în anul II la Facultatea de Teologie când a avut oribilul accident: s-a aruncat în apă, într-o clipă a crezut că va muri și un gând a rămas suspendat: viața a fost frumoasă, Doamne. Își rupsese coloana în zona cervicală.

A fost salvat de la înec de prietenii care nu realizau ce se întâmplă, nu-și mai simțea corpul, îi era frică. A paralizat. A început o lungă cursă pentru viață, cu dureri, cu suferință, cu speranță și încrederea că Dumnezeu are un plan cu el. Și-a continuat studiile cu orice preț convins fiind că doar educația, cunoașterea, îl pot aduce pe făgașul unei normalități.

A reușit să treacă peste cele mai crunte clipe, lucruri pe care nu le poate povesti….se oprește, își înghite lacrimile și cu ochii strălucind continuă să povestească. Molcom, zâmbind cu sinceritate, fericit cu minunile lui, Dana, cea mai bună soție și mamă, Ilinca cea cu personalitate și gemenii Petru și Tinca, doi piticei cu ochi albaștri care privesc uimiți lumea. Universul lui din pădurea Valea Fagilor. Din care face parte fratele lui, Ștefan, cel care a respirat fiecare clipă de suferință sau de bucurie cu Marian, familia, amintirea părinților care s-au stins din viață când băieții erau deja mari, pe drumul lor, prietenii, oamenii satului, oameni de peste tot din lume care l-au cunoscut pe Marian și uimiți de forța dinlăuntrul acestui tânăr care lucrează din scaunul lui cu rotile pentru oameni. El aduce banii pentru ca visurile oamenilor să devină realitate.

El scrie proiectele europene care au adus comuna Luncavița în topul comunelor cu cele mai multe proiecte aprobate spre finanțare. El și echipa lui îi fac pe oameni să înțeleagă că doar aceasta este calea mai binelui: dezvoltarea prin proiecte cu finanțare externă. Și pentru primărie. Și pentru fermieri, pentru apicultori, pentru meșteșugari, pentru educație, cultură, sport. Pentru mediu și turism într-unul dintre cele mai binecuvântate locuri – cu păduri nesfârșite, cu izvoare și ape limpezi, cu obiceiuri, tradiții și bucate cum rar mai găsești într-o lume tot mai ocupată cu supraviețuirea.

Marian a terminat și a doua facultate (de Management), face un masterat și este de neoprit. Sigur că îl supără micile răutăți cotidiene din partea oamenilor de rea credință care n-au înțeles încă Taina. Dar nu este supărat pe nimeni. El merge mai departe cu credința lui în Dumnezeu și în oameni, cu iubirea lui pentru frumoasa lui familie, convins fiind că Luncavița mai are multe de făcut și le va face. Pentru că sunt mulți copii și tineri care au nevoie ca acest loc să le deschidă căi ocupaționale temeinice și profitabile, acasă, la Luncavița.

Urmăriţi Ştirile Dobrogeanews şi pe Google News