Dacă locuiești la țară, mulți te invidiază: ai aer curat, te bucuri de frumusețile naturii, de greieri și de stele, de răcoarea nopților după zile caniculare…ce să mai, un tablou de vis! Păcat că-i doar o iluzie romantică. Adevărul? La țară „nu mai mori de urât și de-ntristare”, ci din alte cauze, mai… moderne. De exemplu, poți foarte bine să mori de nervi, din cauza poluării fonice. Pentru că nici la sat nu mai e liniștea de odinioară. A dispărut de mult tihna patriarhală pe care o evocau cu dor și metaforă, clasicii noștri. Satul de azi a ”evoluat!”. Se trăiește intens, cu manele „la maxim”, difuzate din boxe mari cât dulapul. Nu pentru suflet, ci pentru întreg cartierul!. Nu contează ce zi e sau ce oră – „se simte bine lumea! „Astfel ajungi să trăiești un Untold rural, în reluare zilnică.

Te întrebi ce-ai făcut să meriți asta. Doi din trei vecini au boxe – și o bucurie sinceră de a le folosi. Dacă îndrăznești să le spui că te deranjează, afli pe loc cât de creativ poate fi limbajul popular când vine vorba de replici usturătoare.

Cei care ar trebui să impună legea și ordinea? Inexistenți sau, și mai grav, prezenți doar cu vorba: ”Nu avem ce să le facem!”

Și uite-așa, lumea înjură ”pe primar, pe polițai”, pe vice, pe cine mai poate. Dar măsuri nu se iau.

După multe nopți de priveghi fonic, cu bass și strigături ca la nuntă, ajungi să te întrebi, precum poetul: „Pentru ce să mor așa?”

Opinie – Mihaela-Valentina Crăiță, Ștorobăneasa