(Acesta este un pamflet inspirat din realitate. Orice asemănare cu persoane sau instituții este… perfect adevărată)

În județul unde o plângere civilizată ajunge să fie tratată ca un afront personal, iar o solicitare justificată e văzută ca o obrăznicie crasă, administrația locală lucrează după un manual nescris. Mai precis, după înțelepciunea populară: ”surdul nu aude, dar le potrivește”.  Nu contează ce ai întrebat – contează să răspundă… cumva. Căci, ce să vezi, cetățeanul are prostul obicei de a trimite, din când în când, câte o solicitare în temeiul Legii nr. 544/2001, cu speranța că va avea acces la informațiile publice. Ce primește? Tăcere ori poezie administrativă. 

Așa s-a întâmplat și în cazul drumului de centură de la Ștorobăneasa: petiția a fost clară, problema reală, tonul civilizat. Rezultatul? Redirecționarea petiției de către Instituția Prefectului pe la alte instituții: ISU Teleorman, Consiliul Județean și Primăria Ștorobăneasa. Dar să vezi răspunsuri! Care mai de care mai stufoase, tehnice, cu multe trimiteri la tot felul de legi și OG-uri, republicate și actualizate de ți se aprind creierii în cap citindu-le. Toate , cu nicio legătură cu problema semnalată. ISU, în loc să stingă focuri, aprinde nervii prin răspunsul său evaziv în care se simte și o doză de mândrie birocratică, adică: semnătură frumoasă, limbaj tehnic, dar complet aiurea. Cred că la instituțiile astea teleormănene se practică un soi de horoscop instituțional: primești ce răspuns pică în ziua ta.

De la ISU la Cj, instituția care, în anii 2019 și 2020 a inclus drumul de centură din Ștorobăneasa în planurile de acțiuni județene, alocând pentru modernizarea acestuia o sumă importantă de 3. 800000 euro. (Datele sunt publice). Numai că… a uitat, căci ”și uitarea e scrisă-n legile omenești”. Drum? Care drum? Nu e în domeniul public al Consiliului Județean, deci nu se știe nimic!. Nici usturoi n-au mâncat, nici gura nu le miroase!.

Dar, în timp ce unele instituții mai mimează interesul și răspund cu teste standard, Primăria Ștorobăneasa reușește performanța absolută: să nu răspundă deloc, deși drumul de centură se află în domeniul său public, conform regimului juridic al drumurilor din județul nostru.

Un adevărat campion al tăcerii. Niciun rând, niciun semn, niciun ”vă mulțumim pentru sesizare”, pentru că în Teleorman, Primăria nu are program de relații cu publicul. Și, dacă ceilalți măcar ”potrivesc” răspunsurile, aici e liniște totală. Deviza? ”Mai bine ignorăm decât să răspundem prost”. Deși și răspunsul prost ar fi fost un bun progres.

Cu alte cuvinte, în România anului 2025, cetățeanul care cere explicații este tratat ca un intrus.

Proverbul ”surdul nu aude, dar le potrivește” nu mai e o simplă glumă, ci devine un principiu de funcționare al instituțiilor. Iar, dacă întrebi prea mult, devii dușman al progresului.

În calitate de cetățean ”dușman” al progresului, îndrăznesc să mă adresez deschis instituțiilor județului nostru, în registru sarcastic, să simtă și ele furia și deznădejdea noastră în așteptarea răspunsurilor care nu mai vin.

”Stimate instituții,

Vă mulțumim că existați. Chiar dacă sunteți mai greu de găsit decât un drum de centură în Teleorman. Vă apreciem efortul de a răspunde la întrebări imaginare în timp ce le ignorați complet pe cele reale. Nu e la îndemâna oricui să bată câmpii cu atâta profesionalism. Ați reușit să transformați răspunsul administrativ într-o formă de artă abstractă. Vă acoperiți de hârtii ”oficiale” fără valoare cu speranța că veți ascunde astfel incompetența, ignoranța și adevăratul motiv pentru care ocupați funcții atât de importante în acest județ. 

Dar nu suntem supărați. Suntem chiar bine informați și credem că va veni și ziua în care veți auzi ce am întrebat. 

Fără nicio considerație,

Un cetățean care aude, dar nu mai suportă!

M.V.Crăiță