{"id":880287,"date":"2024-12-18T21:24:12","date_gmt":"2024-12-18T18:24:12","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=880287"},"modified":"2024-12-18T21:24:12","modified_gmt":"2024-12-18T18:24:12","slug":"zambetul-de-joi-primiti-cu-colindul-r3media","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=880287","title":{"rendered":"Z\u00e2mbetul de joi \u2013 Primi\u021bi cu colindul? | R3media"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
OPINII<\/a><\/span>Z\u00e2mbetul de joi \u2013 Primi\u021bi cu colindul?<\/span><\/div>\n<\/div>\n
\n
OPINII<\/a>\u0218TIRI<\/a><\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Z\u00e2mbetul de joi \u2013 Primi\u021bi cu colindul?<\/h1>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Rucsandra B\u0103l\u0103\u0219oiu<\/a><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Deci (hmm, parc\u0103 nu se \u00eencepea cu \u201edeci\u201d?), drag\u0103 cititorule, unde \u00ee\u021bi vei face anul acesta datoria de gazd\u0103 sau de colind\u0103tor? La ora\u0219? La \u021bar\u0103? \u00cen vacan\u021b\u0103? De fapt, coordonatele geografice pu\u021bin import\u0103. Ceea ce este esen\u021bial e s\u0103 nu ne uit\u0103m func\u021bia, sensul: \u00eenainte de Cr\u0103ciun primim vestea Na\u0219terii Domnului (\u0219i omenim vestitorii) sau devenim noi \u00een\u0219ine unii dintre ace\u0219ti vestitorii.<\/strong><\/p>\n

Am \u00eendr\u0103znit s\u0103 vorbesc de \u201edatorie\u201d a colindatului \u2013 \u00eenainte era cumva ceva firesc, iner\u021bial. Ast\u0103zi este \u00eens\u0103 o datorie, adic\u0103 un proces de rezisten\u021b\u0103, de dorin\u021b\u0103 de a salva ceva. Da, poate uneori ne irit\u0103 un colind\u0103tor cu sorcova \u00een tramvai (mai nou, \u0219i \u00een metrou).<\/p>\n

Poate ne scap\u0103 un g\u00e2nd de judecat\u0103 sau de nemul\u021bumire auzind un c\u00e2ntec fals \u0219i prea strident, \u00eentre blocuri, cu un megafon. Un costum \u00eenjum\u0103t\u0103\u021bit sau made in China<\/em> este aruncat peste un trening cotidian. Un cap de urs se ive\u0219te \u0219i el izolat \u00eentr-un ansamblu care nu are leg\u0103tur\u0103 cu nimic \u0219i nu p\u0103streaz\u0103 aproape niciun pic de autenticitate etnografic\u0103. Adev\u0103rat. Dar am vrea s\u0103 dispar\u0103 de tot?<\/p>\n

C\u00e2t de ferici\u021bi am fi dac\u0103 s\u0103racii marilor ora\u0219e nu ar mai \u00eens\u0103ila astfel de cete ad-hoc, mai cur\u00e2nd jalnice dec\u00e2t vesele, cu care ies pe ploaie, pe burni\u021b\u0103, pe ger, ca s\u0103 fac\u0103 un ban strig\u00e2nd sub ferestre?<\/p>\n

Nu sunt singurii, din fericire, dar par a fi r\u0103mas ei baza: colind\u0103torii pe care po\u021bi conta c\u0103 vor duce mai departe obiceiul, din necesitate. Nu \u0219tiu c\u00e2t se g\u00e2ndesc la sens, dar nevoia e acel impuls care uneori devine mai acut dec\u00e2t orice reflec\u021bie. Nevoia asta face ca ei s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103, constant, colind\u0103torii pe care \u00eei auzim cel mai des. Iar lor li se adaug\u0103 ceilal\u021bi. Mai colind\u0103 \u0219i p\u0103rin\u021bii, de dragul copiilor, st\u00e2nd \u00een umbra celor mici. Mai colind\u0103 \u0219i profesioni\u0219tii, cu chitar\u0103 sau alte instrumente. Mai colind\u0103 \u0219i elevii, dorind s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 \u0219i s\u0103 fac\u0103 un ban de buzunar.<\/p>\n

\u00cen localitatea Ocnele Mari (V\u00e2lcea), satul Sl\u0103tioarele, pe 23 decembrie, seara, se formeaz\u0103 o ceat\u0103 de adul\u021bi \u0219i copii, care poate fi \u0219i de 50-60 de persoane. Au un v\u0103taf de ceat\u0103 \u0219i merg din cas\u0103 \u00een cas\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 c\u00e2nte, ci strig\u00e2nd o urare scurt\u0103: \u201ebun\u0103 diminea\u021ba la Mo\u0219 Ajun! Cu noi \u00een cas\u0103 \u0219i cu Dumnezeu pe mas\u0103!\u201d V\u0103taful cetei \u021bine \u00een m\u00e2n\u0103 un toiag gros pe care \u00eel izbe\u0219te de mai multe ori \u00een curtea gazdei. R\u0103splata este mai cur\u00e2nd modest\u0103 \u0219i traista se umple de mere, nuci, covrigi \u0219i dulciuri ieftine ambalate colorat. Dar lumea e voioas\u0103 \u0219i a\u0219teapt\u0103 colind\u0103torii, iar unele gazde se al\u0103tur\u0103 apoi \u0219i ele cetei.<\/p>\n

\u00cen alte sate, obiceiul supravie\u021buie\u0219te anemic, l\u0103sat doar \u00een seama c\u00e2torva familii cu copii, care colind\u0103 \u00eentr-un spa\u021biu mic, de imediat\u0103 vecin\u0103tate. \u00cen satul arge\u0219ean al bunicilor mei, R\u00c2CA, ATUNCI c\u00e2nd eram copil, ceata era numeroas\u0103.<\/p>\n

De \u201ecolinde\u021be\u201d, pe 23 decembrie, nu se d\u0103deau bani, ci alimente: covrigi, mere \u0219i colinde\u021be, adic\u0103 ni\u0219te p\u00e2inici calde r\u0103sucite \u00een dou\u0103, sub form\u0103 de fund\u0103. Uneori mai primeam gogo\u0219i calde \u0219i asta era o mare bucurie, mai ales pe o noapte friguroas\u0103. Totul era prilej de bucurie, de reuniune \u0219i de explorare \u0219i nu ne leneveam, ci aveam un perimetru clar: toate familiile din c\u0103tun trebuiau colindate. Nici mai pu\u021bin, dar nici mai mult, pentru c\u0103 nu trebuia s\u0103 intr\u0103m nici \u00een jurisdic\u021bia altei cete. Fiecare cu \u201eparohia\u201d s\u0103.<\/p>\n

Pe 23 colindatul \u00eencepea la c\u0103derea serii \u0219i se termina devreme, dup\u0103 vreo trei ore de c\u00e2ntat \u0219i urat. \u00cen noaptea de Cr\u0103ciun se mergea cu Steaua. Aici bunica (mamarea) nu ne l\u0103sa s\u0103 mergem, pentru c\u0103 vremea de colind era alta: la 3-4 diminea\u021ba. Dar \u00eei a\u0219teptam cu nespus\u0103 ner\u0103bdare \u0219i sete pe colind\u0103tori care acum veneau \u00een grupuri mici (2-3), nemaiform\u00e2nd acea unic\u0103 ceat\u0103 de la \u201ecolinde\u021be\u201d, de cu o zi \u00eenainte. La Stea se d\u0103deau numai bani (nu alimente) \u0219i nu mai veneau \u0219i copii mai mici, ci mai ales adolescen\u021bi.<\/p>\n

Mamarea ne trezea c\u00e2nd \u00eei auzea intr\u00e2nd \u00een curte (c\u00e2inele era musai legat \u00een acea noapte). Ne sculam imediat, \u0219i ie\u0219eam pe prisp\u0103, \u00een c\u0103ma\u0219\u0103 de noapte \u0219i \u00een picioarele goale. Am \u0219i azi amintirile extrem de proaspete, poate tocmai datorit\u0103 acelui frig din noapte, pe cimentul rece al prispei (pe sal\u0103, cum \u00eei spuneam). Cerul era \u00eenc\u0103 \u00eennoptat (nu mijeau zorile), dar luminat sticlos de o lun\u0103 mare \u0219i geroas\u0103.<\/p>\n

Alteori, colind\u0103torii ne prindeau \u00eenc\u0103 \u00een pat \u0219i c\u00e2ntau chiar sub fereastr\u0103. Ne ridicam repede \u0219i noi, copiii, voiam s\u0103 fim cei care le d\u0103m banii, ca s\u0103 \u00eei putem vedea. Ghiocel (c\u00e2inele nostru alb) era legat \u0219i se auzea l\u0103tr\u00e2nd \u00een lan\u021b, r\u0103spunz\u00e2nd celorlal\u021bi de pe uli\u021b\u0103.<\/p>\n

Ast\u0103zi Ghiocel nu mai este. Nici mamarea care i-a dat acest nume \u0219i care ne trezea s\u0103 auzim Steaua. \u00cen lan\u021b e acum Azorel \u0219i latr\u0103 \u0219i el la copiii veni\u021bi s\u0103 colinde, din ce \u00een ce mai pu\u021bini, an de an. \u00cen gospod\u0103ria bunicilor locuie\u0219te acum m\u0103tu\u0219a mea, iar gospod\u0103ria ei este \u00eenconjurat\u0103 de case pustii: \u0219i la st\u00e2nga, \u0219i la dreapta.<\/p>\n

Din fericire, casa de peste drum nu e pustie, ci acolo tr\u0103ie\u0219te un t\u00e2n\u0103r fermier local, un fel de Ion care simte \u0219i s\u0103rut\u0103 p\u0103m\u00e2ntul, dar un Ion fericit \u00een c\u0103snicie, cu o nevast\u0103 vesel\u0103 \u0219i frumoas\u0103 \u0219i cu doi copii. Curtea lor e plin\u0103 de tractoare, combine, grape, sem\u0103n\u0103toare, cu care lucreaz\u0103 p\u0103m\u00e2ntul propriu sau str\u0103in, arendat de la b\u0103tr\u00e2nii din sat care nu \u00eel mai pot munci.<\/p>\n

\u0218i acest \u021b\u0103ran, de\u0219i mult mai bogat dec\u00e2t mul\u021bi oameni pe care am ajuns s\u0103 \u00eei cunosc \u00een drumurile mele de ora\u0219, tr\u0103ie\u0219te simplu, arhaic chiar, cu c\u00e2te un concediu pe an la mare. \u00cen rest, se bucur\u0103 de sat \u0219i de oamenii lui, \u00eenc\u0103 acolo.<\/p>\n

Ai zice c\u0103 munce\u0219te \u0219i tr\u0103ie\u0219te doar ca s\u0103 aib\u0103 prilejul ca spiritul lui guraliv \u0219i h\u00e2tru s\u0103 spun\u0103 o glum\u0103, s\u0103 dea un sfat, s\u0103 pun\u0103 o \u00eentrebare \u00eencuietoare. Pentru c\u0103, a\u0219a cum simte \u0219i cunoa\u0219te p\u0103m\u00e2ntul, a\u0219a pare s\u0103 simt\u0103 \u0219i omul, arunc\u00e2nd un cuv\u00e2nt direct, morome\u021bian, nu \u00eentotdeauna comod, dar nici mali\u021bios.<\/p>\n

Ne vedem cu el \u0219i cu al\u021bi tineri \u021b\u0103rani de cele mai multe ori la mesele de parastase. Dar c\u00e2teodat\u0103 \u0219i la biseric\u0103 sau la vreo nunt\u0103 ori botez. Simt \u0219i ei cumva, din ce \u00een ce mai clar, c\u0103 au r\u0103mas ni\u0219te eroi pe redute, ni\u0219te eroi ai unei lumi ce se clatin\u0103. O lume frumoas\u0103, care \u00eenc\u0103 \u00ee\u0219i poart\u0103 frumuse\u021bea ei \u0219i \u00een care supravie\u021buiesc, ca \u00eentr-un muzeu \u00een aer liber, \u0219i colindele \u0219i tradi\u021biile de s\u0103rb\u0103tori.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

\n
\n