{"id":869559,"date":"2025-01-29T20:32:27","date_gmt":"2025-01-29T17:32:27","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=869559"},"modified":"2025-01-29T20:32:27","modified_gmt":"2025-01-29T17:32:27","slug":"nicolae-iorga-sau-omul-document-r3media","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=869559","title":{"rendered":"Nicolae Iorga sau omul-document | R3media"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
OPINII<\/a><\/span>Nicolae Iorga sau omul-document<\/span><\/div>\n<\/div>\n
\n
OPINII<\/a>\u0218TIRI<\/a><\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Nicolae Iorga sau omul-document<\/h1>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Rucsandra B\u0103l\u0103\u0219oiu<\/a><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Memoriile lui Iorga \u2013 \u201eO via\u021b\u0103 de om \u2013 a\u0219a cum a fost\u201d \u2013 pot constitui o carte plin\u0103 de surprize, care face dreptate unei imagini ce ne parvine uneori distorsionat despre marele istoric.<\/strong><\/p>\n

\u00cen cazul meu, cel pu\u021bin, a zguduit \u0219i anulat unele prejudec\u0103\u021bi. De pild\u0103, \u0219tiind c\u0103 a scris peste zece mii de articole de pres\u0103 \u0219i peste o mie de studii \u0219i c\u0103r\u021bi, aveam impresia c\u0103 acest volum uria\u0219 de publica\u021bii este imposibil de atins dac\u0103 nu dovede\u0219ti pu\u021bin\u0103 superficialitate \u0219i chiar capacitate de a tri\u0219a, recicl\u00e2nd vechi texte proprii \u0219i aranj\u00e2ndu-le altfel, sau scriind monstruos, din grafomanie, idei confuze, indistincte, izvor\u00e2te majoritar din specula\u021bii \u0219i impresii.<\/p>\n

Ei bine, nu. Nicolae Iorga chiar a fost numit \u00een epoc\u0103 \u201eomul-document\u201d. Anual mergea \u00een str\u0103in\u0103tate, \u00ee\u0219i lua odaie cu chirie \u0219i cerceta bibliotecile \u0219i arhivele. A\u0219a a f\u0103cut \u00een Italia, \u00een Germania (Danzig \u2013 Gdansk), Austro-Ungaria (Viena, Liov), sau \u00een \u021bar\u0103 la Bra\u0219ov \u0219i Bucure\u0219ti.<\/p>\n

El este cel care a descoperit la Viena celebrul testament al lui Mihai Viteazul, cu \u201epohta ce-am pohtit\u201d. Deci nu putem vorbi \u00een cazul lui Iorga de o istorie bazat\u0103 \u00een special pe intui\u021bie sau p\u0103reri \u0219i frivolit\u0103\u021bi. Desigur, ca orice istoric, a trebuit s\u0103 recompun\u0103 \u0219i \u00a0perioade cu spa\u021bii libere sau \u00eence\u021bo\u0219ate. Dar cel mai adesea a p\u0103strat recursul la document, la izvoarele istorice.<\/p>\n

O alt\u0103 prejudecat\u0103 proprie se referea la \u00eens\u0103\u0219i imaginea omului Iorga, ca ins mizantrop, de o sobrietate scor\u021boas\u0103, arogant \u0219i resentimentar. Fals. A avut adeseori dorin\u021ba de a se izola pentru studiu \u0219i scris, dar aceste perioade erau urmate de cultivare de prietenii \u0219i rela\u021bii, de deschidere c\u0103tre ceilal\u021bi. Dovedind spirit generos \u0219i cu ad\u00e2nc\u0103 \u00een\u021belegere a neputin\u021belor omene\u0219ti, memoriile sale sunt dominate de iertare, de trecere cu vederea a unor grave calomnii \u0219i ostilit\u0103\u021bi, fiind atacat \u0219i nedrept\u0103\u021bit nu de pu\u021bine ori. Iar lentila prin care \u00eei vede pe ceilal\u021bi st\u0103 sub semnul nu doar al dragostei de oameni, ci \u0219i al unui umor bonom, al unei ironii amestecate totu\u0219i cu \u00een\u021belegere \u0219i afabilitate.<\/p>\n

C\u00e2teva portrete schi\u021bate de el sunt gr\u0103itoare: \u201eun G\u00e2urescu, rece \u0219i chibzuitor, un Caraca\u0219, plin de foc \u0219i de verv\u0103, un Munteanu-R\u00e2mnic, numai av\u00e2nt \u0219i voie bun\u0103, Henri Stahl, spirit fin \u0219i foarte delicat, un Vasile Mih\u0103ilescu, argintul viu personificat, \u00eentreb\u00e2nd, discut\u00e2nd, pl\u0103nuind \u0219i pufnind, (\u2026) negriciosul, plinul de nervi Colescu Vartic, elevul meu Sadi Ionescu, m\u0103runt ca un \u0219oricel, cu ochii vii sub ochelari de entomologist\u201d.<\/p>\n

Cu vocea lui de tribun tun\u0103tor (exist\u0103 \u0219i o \u00eenregistrare radio), cu \u00eenf\u0103\u021bi\u0219area impozant\u0103 dat\u0103 de barb\u0103, ochi p\u0103trunz\u0103tori \u0219i statur\u0103, \u00eel credeam capabil a ie\u0219i necru\u021b\u0103tor la baionet\u0103 \u00een tot felul de r\u0103zbun\u0103ri personale. O alt\u0103 prejudecat\u0103. Nu de pu\u021bine ori, Iorga se dovede\u0219te afabil \u0219i se retrage din aceste lupte, pe care iat\u0103 cum le descrie: \u201ecei \u0219ase ani de activitate ca profesor la Universitate, \u00een care n-am curtenit pe nimeni, n-am \u00eengrijit pe nimeni, n-am c\u0103utat nici c\u00e2rd\u0103\u0219ie, nici \u00eenc\u0103ierare \u00een locul unde fierbeau at\u00e2tea pasiuni, \u0219i a\u0219a de cumplite, p\u0103tate de o politic\u0103 \u00eenc\u0103 de atunci amestecat\u0103, din nenorocire, \u00een toate domeniile activit\u0103\u021bii intelectuale.\u201d<\/p>\n

A\u0219adar, mediul universitar bucure\u0219tean \u00eei apare nu de pu\u021bine ori ca un cuib de viespi. Colegul Grigore Tocilescu, de pild\u0103, \u00ee\u0219i \u00eensu\u0219ise mai multe documente istorice, o \u00eentreag\u0103 arhiv\u0103, \u0219i refuza s\u0103 le mai pun\u0103 la dispozi\u021bia altora, spre a fi cercetate. De asemenea, muzeul na\u021bional de antichit\u0103\u021bi, al c\u0103rui director fusese numit, era \u00eenchis altor cercet\u0103tori. Abia cu cerere expres\u0103 la minister \u00eenaintat\u0103 de Iorga, Tocilescu este silit s\u0103 \u00eei predea documentele.<\/p>\n

Descoperim un Iorga ferm, care nu se d\u0103 \u00eenapoi atunci c\u00e2nd ambi\u021bia \u0219i crezul profesional \u00eei cereau un anumit drum. \u201eDescurajarea nu intra \u00een obiceiurile mele\u201d, scrie el cu un aplomb de deviz\u0103 motiva\u021bional\u0103, de ag\u0103\u021bat deasupra patului. E o m\u0103rturisire pe care o face atunci c\u00e2nd profesorul s\u0103u de la Ia\u0219i, istoricul Xenopol, \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00eel descurajeze, pe timpul studen\u021biei, a mai cerceta arhivele str\u0103ine \u00een c\u0103utare de acte \u0219i scrisori despre rom\u00e2ni. Iat\u0103 ce \u00eei scria Xenopol: \u201eIstoria rom\u00e2nilor am scris-o eu; nu e nevoie s\u0103 se revin\u0103 asupra ei; caut\u0103-\u021bi de istoria universal\u0103, unde te a\u0219teapt\u0103, la Ia\u0219i, catedra lui Nicolae Ionescu.\u201d<\/p>\n

Desigur, Iorga era la studii pentru o licen\u021b\u0103 \u0219i mai apoi un doctorat \u00een istorie universal\u0103 \u2013 luat la Lipsca (Leipzig). Totu\u0219i, asta nu \u00eel \u00eempiedica s\u0103 \u00ee\u0219i abat\u0103 aten\u021bia \u0219i spre istoria rom\u00e2nilor. Singurul lucru de la care \u00eencerca s\u0103 nu se abat\u0103 era doar studiul, pentru care ignora frumuse\u021bea \u0219i atrac\u021biile locului: \u201eErau fire\u0219te \u0219i teatre, \u0219i at\u00e2ta muzic\u0103 pretutindeni, pentru cine avea mai pu\u021bin\u0103 munc\u0103 \u0219i mai multe mijloace dec\u00e2t mine, gr\u0103bit s\u0103 m\u00e2ntui c\u00e2t mai repede cu doctoratul\u201d.<\/p>\n

Astfel de m\u0103rturisiri, nu pu\u021bine \u00een carte, par \u00eens\u0103 pu\u021bine \u00een peisajul social \u0219i intelectual rom\u00e2nesc, unde at\u00e2tea proiecte r\u0103m\u00e2n neterminate, unde talentul nu face mereu cas\u0103 bun\u0103 cu perseveren\u021ba. Pentru c\u0103 iat\u0103 cum ne vede Iorga \u00eensu\u0219i, pe noi, rom\u00e2nii, vorbind despre rivalul Tocilescu: \u201e p\u0103cat c\u0103 o astfel de energie, l\u0103sat\u0103 de la \u00eenceput s\u0103 r\u0103t\u0103ceasc\u0103 pe terenuri alunecoase, a fost stricat\u0103 de o societate f\u0103r\u0103 critic\u0103, \u00een stare s\u0103 diformeze activit\u0103\u021bi care ar fi putut fi at\u00e2t de spornice!<\/p>\n

C\u0103ci la d\u00e2nsul, cel r\u0103pus de boal\u0103 \u00eenc\u0103 t\u00e2n\u0103r, abia trecut de 50 de ani, printr-o fulger\u0103toare apendicit\u0103, era un impuls spre ac\u021biune a\u0219a de rar p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi, \u00eenc\u0103, \u00een lumea noastr\u0103\u201d. S\u0103 subliniem: un impuls spre ac\u021biune a\u0219a de rar \u00een lumea noastr\u0103 \u2013 cu alte cuvinte, rom\u00e2nii sunt fie prea contemplativi, fie prea pu\u021bin pragmatici, am\u00e2n\u00e2nd sine die angajarea \u00een proiecte de amploare. Un alt portret, al poetului Andrei B\u00e2rseanu, \u00eei prilejuie\u0219te \u0219i el considera\u021bii etnice: \u201evorbitor pl\u0103cut, el avea cele dou\u0103 mari \u00eensu\u0219iri a\u0219a de rare, din nenorocire, la noi: \u00eei pl\u0103cea s\u0103 asculte pe altul \u0219i acorda cea mai larg\u0103 \u00een\u021belegere scopurilor \u0219i cea mai deplin\u0103 pre\u021buire ispr\u0103vilor aceluia.\u201d<\/p>\n

De data asta, e vorba de referirea la un soi de \u00eenr\u0103d\u0103cinat\u0103, secular\u0103 invidie care ne \u00eempiedic\u0103 s\u0103 apreciem reu\u0219itele (ispr\u0103vile) altuia. Nu mai vorbim de incapacitatea de a \u00een\u021belege c\u0103, atunci c\u00e2nd cel\u0103lalt reu\u0219e\u0219te s\u0103 construiasc\u0103, asta se \u00eentoarce ca beneficiu palpabil \u0219i imediat spre noi. Invidia colegial\u0103 uit\u0103 chiar acest aspect \u2013 dac\u0103 acel coleg al meu este un medic foarte bun, tot spitalul are de c\u00e2\u0219tigat (deci inclusiv eu), dac\u0103 altul e un profesor bun, toat\u0103 \u0219coala are de c\u00e2\u0219tigat, dac\u0103 e un profesionist \u00een domeniul s\u0103u, toat\u0103 compania merge mai bine.<\/p>\n

Este un plus de vizibilitate \u0219i prestigiu pentru institu\u021bie, fapt care se repercuteaz\u0103 asupra tuturor angaja\u021bilor. Dup\u0103 cum \u0219i nep\u0103sarea sau incompeten\u021ba unuia reverbereaz\u0103 negativ asupra tuturor. Personal, am putut \u00eent\u00e2lni colegi profesori care se invidiau crunt, \u00eens\u0103 o f\u0103ceau \u00een mod total gratuit, fiind deopotriv\u0103 plini de mari calit\u0103\u021bi, numai c\u0103 ele nu coincideau mereu, unul uit\u00e2ndu-se chior\u00e2\u0219 la altul pentru ceea ce \u00eei lipsea. Ca superior vremelnic, am mers \u00een asisten\u021b\u0103 la mai multe ore, observ\u00e2nd nu doar st\u0103p\u00e2nirea materiei, ci \u0219i o bun\u0103 rela\u021bie cu elevii \u2013 \u0219i m-am \u00eentrebat ce \u00eei face pe ace\u0219ti oameni incapabili de a-\u0219i vedea darurile \u0219i reu\u0219itele proprii? Ce \u00eei nemul\u021bume\u0219te la ei \u00een\u0219i\u0219i? Ce \u00eei face s\u0103 se subevalueze? Pentru c\u0103 invidia este \u0219i o lips\u0103 de \u00eencredere \u00een sine \u00eensu\u0219i.<\/p>\n

\u00cen mod paradoxal amestecat\u0103 cu m\u00e2ndrie, are totu\u0219i la baz\u0103 sentimentul c\u0103 nu e\u0219ti suficient de bun, de \u00eenzestrat. Istoria culturii noastre re\u021bine chiar \u0219i situa\u021bii \u00een care un rom\u00e2n prime\u0219te recunoa\u0219tere \u0219i apreciere interna\u021bional\u0103, dar apoi este calomniat \u00een fa\u021ba str\u0103inilor de cona\u021bionali.<\/p>\n

Este cazul lui Mircea Eliade care a pierdut o catedr\u0103 la Sorbona, imediat dup\u0103 r\u0103zboi, denun\u021bat de cona\u021bionali pentru tendin\u021be filolegionare. Eliade trece Atlanticul, unde americanii au p\u0103rut mai sensibili la merit \u0219i competen\u021b\u0103, iar nu la intrigi politice.<\/p>\n

Lumea Nou\u0103 \u00eei d\u0103 voie lui Eliade la o via\u021b\u0103 nou\u0103, la construirea unei cariere de istoric al religiilor. Se \u00eentoarce anual vreme de c\u00e2teva luni la Parisul din care fusese exilat de intransigen\u021ba \u0219i spiritul justi\u021biar al acelora care poate ar fi trebuit s\u0103 \u00eei arate cel mai mult \u00een\u021belegere. Dar este \u0219i cazul lui Iorga \u00eensu\u0219i, care pierde o colaborare cu revista fran\u021buzeasc\u0103 Revue critique, din pricina acelora\u0219i cona\u021bionali care l-au calomniat \u00een fa\u021ba redactorilor francezi.<\/p>\n

O alt\u0103 fa\u021bet\u0103 a invidiei rom\u00e2ne\u0219ti, Iorga o cunoa\u0219te atunci c\u00e2nd constat\u0103 c\u0103 mai multe din c\u0103r\u021bile sale nu au niciun ecou la publicare. Niciun cuv\u00e2nt \u00een pres\u0103. Prilej pentru el de a scrie, cu o metafor\u0103 de final demn\u0103 \u0219i ea de a fi \u00eenr\u0103mat\u0103: \u201e\u00cencepeam s\u0103 m\u0103 deprind cu me\u0219te\u0219ugita t\u0103cere care m-a \u00eenconjurat, de o admirabil\u0103 solidaritate, timp de aproape jum\u0103tate de secol, dar care n-a putut s\u0103 opreasc\u0103 \u00een loc izvorul menit s\u0103-\u0219i arunce apele, oric\u00e2te noroaie \u0219i oric\u00e2te pietre ar fi g\u0103sit \u00een cale.<\/strong>\u201d<\/p>\n

\u00cen \u00eencheiere, s\u0103 ad\u0103ug\u0103m doar ceva despre dragostea lui Iorga pentru gr\u0103dini. \u00cenc\u0103 de mic, iubea casele care aveau gr\u0103dini \u0219i, r\u0103mas orfan de tat\u0103 la v\u00e2rsta de 4 ani, a suferit c\u00e2nd au trebuit s\u0103 se mute, pierz\u00e2nd poezia acelor pomi \u0219i flori din fa\u021ba casei. Paragraful acesta pare o declara\u021bie de dragoste:<\/p>\n

\u201eGr\u0103dinile de flori, din fa\u021b\u0103, al c\u0103ror dor, \u00een ora\u0219e \u00eengr\u0103m\u0103dite, banal croite dup\u0103 acela\u0219i plan, purtat din \u021bar\u0103 \u00een \u021bar\u0103, l-am dus toat\u0103 via\u021ba, urm\u0103rit de miresmele lor, pe c\u00e2nd albine \u00eengreuiate de nectar \u00eemi b\u00e2z\u00e2ie la urechi \u0219i toate culorile curcubeului \u00eemi joac\u0103 \u00eenaintea vr\u0103ji\u021bilor ochi \u00eentor\u0219i departe, \u00een urm\u0103. E acolo nalba mare, ro\u0219ie, triumf\u0103tor deschis\u0103, sco\u021b\u00e2nd \u00een fa\u021b\u0103 spicul semin\u021belor albe, m\u0103runte, cu mirosul l\u0103ptos, este condura\u0219ul care-\u0219i scoate \u00eenainte ciubo\u021bica de un ro\u0219u-brun p\u0103tat cu galben palid, este nem\u021bi\u0219orul albastru \u0219ters \u0219i roz palid care tremur\u0103 \u00eentre frunzele m\u0103runte ca ale m\u0103rarului din to\u021bi clopo\u021beii ciorchinelor sale, este floarea de piatr\u0103 a portolacului\u201d\u2026 Etc etc.<\/p>\n

(Fraza lui Iorga se continu\u0103 mult, pun\u00e2nd la \u00eencercare r\u0103bdarea cititorului, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd acesta se obi\u0219nuie\u0219te cu ritmul ei, cu parfumul unui timp \u00een care oamenii se gr\u0103beau mai pu\u021bin \u0219i consim\u021beau s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 mai lent \u2013 inclusiv s\u0103 citeasc\u0103 mai lent, cu aten\u021bie).<\/p>\n

Dragostea pentru gr\u0103dini se vede la V\u0103lenii de Munte, acolo unde Iorga \u0219i-a construit marea cas\u0103, destinat\u0103 nu doar locuirii, ci \u0219i unei \u0219coli de var\u0103, conferin\u021belor, expozi\u021biei muzeale. Este una din cele mai frumoase case memoriale din Rom\u00e2nia, iar spiritul de gospodar, de om de ac\u021biune, al lui Iorga se vede pretutindeni.<\/p>\n

Acela\u0219i drag de gospod\u0103rie l-am descoperit la M\u0103r\u021bi\u0219orul lui Arghezi, de\u0219i cu o mare diferen\u021b\u0103 de mijloace \u0219i chiar \u0219i de viziune. Acolo unde Arghezi a f\u0103cut o cas\u0103 \u0219i o livad\u0103 \u00een special pentru sine \u0219i familia sa, Iorga a g\u00e2ndit totul la scar\u0103 mare, de impact (av\u00e2nd \u0219i banii), deschiz\u00e2ndu-se spre \u00a0ceilal\u021bi, \u00een special spre elevi \u0219i tineri, pe care a dorit s\u0103 \u00eei sprijine.<\/p>\n

Terasa lung\u0103 de piatr\u0103 de la V\u0103leni prive\u0219te spre un uria\u0219 brad argintiu. Iar ghidul spune povestea acestui maiestuos copac, c\u00e2ndva fir de brad ascuns \u00een buzunar de Iorga, la \u00eentoarcerea din Fran\u021ba, neav\u00e2nd voie s\u0103 treac\u0103 peste grani\u021b\u0103 plante f\u0103r\u0103 un permis special. C\u00e2nd omul este creator \u0219i muncitor, s\u0103de\u0219te un fir de neluat \u00een seam\u0103, dar care se poate transforma \u00een copac v\u00e2njos.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

\n
\n