{"id":802711,"date":"2025-10-20T07:11:22","date_gmt":"2025-10-20T04:11:22","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=802711"},"modified":"2025-10-20T07:11:22","modified_gmt":"2025-10-20T04:11:22","slug":"ultimul-fiu-al-daciei-incorect-politic","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=802711","title":{"rendered":"Ultimul Fiu al Daciei – Incorect Politic"},"content":{"rendered":"
\n
\n

Ultimul Fiu al Daciei<\/span><\/h1>\n
\n

Claudiu Egregor
Incorect Politic<\/strong>
\nOctombrie 20, 2025<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Ultimul Fiu al Daciei<\/strong><\/h1>\n

Via CavalerulDanubian<\/a>:<\/em><\/p>\n

\u00a0Din colec\u021bia M\u0103n\u0103stirii Zalmoxiene de sub Insula \u0218erpilor<\/em><\/p>\n

Samizdat<\/em><\/p>\n

2025<\/em><\/p>\n

*<\/p>\n

CAPITOLUL I<\/strong><\/h3>\n

Noul Babilon<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Lumina fals\u0103 a Capitalei Globale p\u00e2lp\u00e2ia peste zidurile de sticl\u0103, unde oamenii-\u0219obolani se perindau pe str\u0103zi, cu ochii lipi\u021bi de ecrane. Imensa jungl\u0103 urban\u0103 era plin\u0103 de culori prea vibrante, prea s\u00e2ngerii, ca \u0219i cum universul \u00eensu\u0219i fusese corupt de paleta unui demiurg beat.<\/p>\n

Aerul era \u00eemb\u00e2csit de mirosul de silicon topit \u0219i parfumuri sintetice, amestecate cu fumul dulceag al drogurilor legale care plutea din barurile suspendate. Muzica nu p\u0103rea c\u0103 vine din difuzoare, ci din vibra\u021bia cl\u0103dirilor, un bass subteran pe ritmuri tribale care \u00ee\u021bi zguduia m\u0103duva.<\/p>\n

Societatea era o caricatur\u0103 a libertinajului, viciul fusese \u00een\u0103l\u021bat la rang de art\u0103. \u00cen loc de catedrale, ora\u0219ul avea \u00een fiecare cartier Palatele Pl\u0103cerii, unde senzuali\u0219tii experimentau extaze virtuale sau orgii bio-modificate.<\/p>\n

Pe str\u0103zi patrulau P\u00e2nzarii, fiin\u021be transumaniste, care zilnic \u0219tergeau urmele trecutului \u0219i brodau pove\u0219ti mai frumoase, mai u\u0219or de digerat. P\u00e2nzarii nu ardeau c\u0103r\u021bi, nu \u0219tergeau arhive \u0219i nu \u00eempu\u0219cau martori. Ei \u021beseau uitarea. Firele lor erau algoritmul \u0219i p\u00e2nzele erau re\u021belele neuronale integrate \u00een ora\u0219. \u021aeseau zi \u0219i noapte, alter\u00e2nd amintiri \u00een timp real, hipnotiz\u00e2nd popula\u021bia \u0219i f\u0103c\u00e2nd din istorie un lung \u0219ir de excese \u0219i pl\u0103ceri trec\u0103toare.<\/p>\n

Noul Babilon pulsa cu l\u0103comie. Ziua, cerul era o plas\u0103 artificial\u0103, un hologram imens care imita zorile \u0219i amurgurile pierdute. Noaptea, stelele erau reclame animate, proiect\u00e2nd m\u0103re\u021bia efemer\u0103 a corpora\u021biilor care st\u0103p\u00e2neau ora\u0219ul.<\/p>\n

Nimeni nu mai \u0219tia cum ar\u0103ta cerul f\u0103r\u0103 holograme. Nimeni, \u00een afar\u0103 de El. \u00cen inima acestui monstru str\u0103lucitor, Ultimul Fiu al Daciei se plimba ca un str\u0103in.<\/p>\n

Umerii i se plecau sub povara \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor ce-l purtaser\u0103 prin capital\u0103. Pornise cu visul s\u0103 sc\u00e2nteieze din nou flac\u0103ra con\u0219tiin\u021bei \u00een ochii semenilor, s\u0103-i dezmor\u021beasc\u0103 din resemnare. Dar lumea \u00eei r\u0103spunsese cu o surzenie de piatr\u0103, mai rece dec\u00e2t t\u0103cerea, cu o nep\u0103sare at\u00e2t de \u00eentreag\u0103, \u00eenc\u00e2t o dezam\u0103gire teribil\u0103 picura \u00een ad\u00e2ncurile cugetului s\u0103u ca o ploaie mut\u0103.<\/p>\n

Se v\u0103zu \u00een preajma unei mul\u021bimi de oameni-\u0219obolani, diformi \u0219i g\u00e2rbovi de spate, unii \u021bin\u00e2nd \u00een m\u00e2ini tablete, al\u021bii av\u00e2nd pe capete ochelari de realitate virtual\u0103, \u00eenv\u00e2rtindu-se ca ni\u0219te be\u021bivi f\u0103r\u0103 direc\u021bie sau z\u0103c\u00e2nd pe jos, seda\u021bi, saliv\u00e2nd absen\u021bi de minte \u0219i parc\u0103 v\u0103duvi\u021bi de suflet, prezen\u021bi abia cu trupul. \u00centre ei, un b\u0103ie\u021bel sl\u0103b\u0103nog care \u00eenc\u0103 nu se \u0219obolanizase \u00ee\u0219i d\u0103du jos ochelarii virtuali pentru a se hr\u0103ni dintr-un tub gri, cu o past\u0103 f\u0103r\u0103 arom\u0103. Ultimul Fiu al Daciei se apropie \u0219i \u00eel apuc\u0103 de m\u00e2n\u0103.<\/p>\n

-Fl\u0103c\u0103ule, cum te cheam\u0103? N-ai vrea s\u0103 m\u0103n\u00e2nci ceva mai s\u0103n\u0103tos?<\/em><\/p>\n

B\u0103iatul se uit\u0103 cu spaim\u0103 la el \u0219i \u00eencerc\u0103 s\u0103-\u0219i elibereze m\u00e2na printr-o smucitur\u0103. Dacul \u00eel l\u0103s\u0103 \u0219i scoase din buzunar un m\u0103r din \u021bara lui. Era printre ultimele mere care i-au mai r\u0103mas, un soi vechi p\u0103strat de pe meleagurile Daciei \u00eendep\u0103rtate.<\/p>\n

-Nu-\u021bi fie fric\u0103, ai s\u0103 vezi c\u0103 e mai bun ca ce m\u0103n\u00e2nci tu acolo. Haide, ia-l. <\/em><\/p>\n

Copilul f\u0103cu c\u00e2\u021biva pa\u0219i spre el \u0219i lu\u0103 u\u0219or m\u0103rul, apoi mu\u0219c\u0103 din el \u0219i se str\u00e2mb\u0103.<\/p>\n

-Iac! Ce-i asta?<\/em> B\u0103iatul nici m\u0103car nu \u0219tia cuv\u00e2ntul pentru gustul dulce-acri\u0219or pe care \u00eel sim\u021bea pentru prima oar\u0103 \u00een via\u021ba lui. M\u00e2ncarea nu trebuie s\u0103 aib\u0103 gust<\/em>, spuse el revoltat \u0219i arunc\u0103 m\u0103rul pe asfalt, apoi o lu\u0103 la fug\u0103 prin mul\u021bime.<\/p>\n

Ultimul Fiu al Daciei se uit\u0103 dup\u0103 el p\u00e2n\u0103 disp\u0103ru, apoi \u00ee\u0219i cobor\u00ee privirea cu am\u0103r\u0103ciune spre m\u0103r.<\/p>\n

\u201cAu fost abrutiza\u021bi p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd au uitat s\u0103 mai fie oameni. Nu mai cunosc nimic din firescul unei vie\u021bi organice, s\u0103n\u0103toase, nu mai au statura dreapt\u0103, au fost deforma\u021bi de acest ora\u0219. Nici m\u0103car copiii nu mai au copil\u0103rie\u2026treaba mea va fi mai dificil\u0103 dec\u00e2t am anticipat\u201d.<\/em><\/p>\n

De c\u00e2te ori deschidea gura s\u0103 vorbeasc\u0103, lumea \u00ee\u0219i \u00eentorcea privirea. Orice cuv\u00e2nt era ca o hulire pentru ei, o pauz\u0103 \u00een mecanismul bine uns al rutinei, o \u00eentrerupere a ritualului \u2013 o blasfemie. Gonit, trecu pe str\u0103zile \u0219erpuitoare ca un renegat.<\/p>\n

\u00cen amurgul fals care sc\u0103lda ora\u0219ul muribund, ceva neobi\u0219nuit i-a atras aten\u021bia. Un sunet sub\u021bire, ca o a\u021b\u0103 de argint, t\u0103ia t\u0103cerea. Era un fredonat stins, rupt, aproape mecanic \u2013 dar Ultimul Fiu al Daciei \u00eel recunoscu imediat. Era o melodie veche, una pe care o c\u00e2ntau femeile c\u00e2nd duceau vitele la p\u0103scut \u00een zorii zilei.<\/p>\n

Se \u00eentoarse lent. La col\u021bul unei cl\u0103diri de sticl\u0103 \u0219i marmur\u0103 neagr\u0103, o siluet\u0103 sub\u021bire se sprijinea de zid. O femeie t\u00e2n\u0103r\u0103, cu ochii stin\u0219i \u0219i buzele cr\u0103pate, morm\u0103ia acea melodie f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama, degetele ei sub\u021biri b\u0103t\u00e2nd ritmul pe coaps\u0103, ca \u0219i cum s\u00e2ngele ei \u00ee\u0219i amintea ce mintea uitase.<\/p>\n

Dacul r\u0103mase nemi\u0219cat, inima i se str\u00e2nse. Un fredonat. Doar un fredonat. Dar era suficient.<\/p>\n

Scoase naiul din sacul s\u0103u de piele, instrumentul p\u0103str\u00e2nd c\u0103ldura m\u00e2inilor str\u0103mo\u0219ilor. Apropiindu-se \u00eencet, \u00eencepu s\u0103 c\u00e2nte aceea\u0219i melodie, dar \u00eentreag\u0103, cum fusese odat\u0103, cu toate notele ei pierdute.<\/p>\n

Femeia tres\u0103ri violent, ca \u0219i cum ar fi fost lovit\u0103. Ochii i se rotir\u0103 spre el, plini de o spaim\u0103 s\u0103lbatic\u0103. Dacul v\u0103zu c\u0103 are ochii verzi ca paji\u0219tea de munte \u0219i p\u0103rul negru ca abanosul, \u00een contrast pl\u0103cut cu pielea sa, alb\u0103 ca laptele.<\/p>\n

\u2014 Nu\u2026 Nu face asta!<\/em> \u0219opti ea, cu vocea ei r\u0103gu\u0219it\u0103. \u2014 Nu e permis\u2026 Nu e \u00een program\u2026<\/em><\/p>\n

El continu\u0103 o vreme, v\u0103z\u00e2nd c\u0103 \u00een ciuda protestelor, degetele ei nu se mai opreau din b\u0103tut ritmul.<\/p>\n

\u2014 E prea\u2026 prea neprev\u0103zut!<\/em> strig\u0103 ea, cu un fel de fric\u0103 ira\u021bional\u0103 \u00een glas. \u2014 Nu e normal! Nu e reglat!<\/em><\/p>\n

Dacul se opri din c\u00e2ntat.<\/p>\n

\u2014 Normal e s\u0103 sim\u021bi.<\/em>Ascult\u0103,<\/em> spuse el, netezind sunetul naiului.<\/p>\n

Continu\u0103 s\u0103 c\u00e2nte, iar femeia \u00ee\u0219i duse m\u00e2inile la urechi, dar nu pentru a se acoperi \u2013 ci pentru a prinde mai bine sunetul. O lacrim\u0103 i se prelinse pe obrajii murdari de la praful ora\u0219ului.<\/p>\n

\u2014 Doare\u2026 spuse ea<\/em>, cu o expresie \u00eentre dor \u0219i uimire. \u2014 Dar\u2026 e frumos.<\/em><\/p>\n

Dacul \u00eencetini melodia, l\u0103s\u00e2nd-o s\u0103 se sting\u0103 ca un foc de tab\u0103r\u0103 la sf\u00e2r\u0219it de noapte.<\/p>\n

\u2014 Cum te cheam\u0103?<\/em><\/p>\n

Femeia cl\u0103tin\u0103 din cap, confuz\u0103.<\/p>\n

\u2014 Numele\u2026 Nu mi-l amintesc\u2026nu-mi amintesc\u2026<\/em><\/p>\n

\u2014 Dar melodia \u021bi-o aminte\u0219ti. Uite.<\/em><\/p>\n

\u00cei \u00eentinse naiul. Ea se trase \u00eend\u0103r\u0103t, ca \u0219i cum instrumentul ar fi fost \u00eencins.<\/p>\n

\u2014 Nu pot\u2026 Nu \u0219tiu\u2026<\/em><\/p>\n

\u2014 \u00cencearc\u0103<\/em>, spuse el bl\u00e2nd. Doar sufl\u0103.<\/em><\/p>\n

Cu m\u00e2ini tremur\u00e2nde, femeia lu\u0103 naiul. \u0218i c\u00e2nd primul sunet slab, \u0219ov\u0103ielnic, ie\u0219i din instrument, fa\u021ba i se lumin\u0103 pentru o clip\u0103 scurt\u0103, ca razele unui soare care str\u0103punge norii.<\/p>\n

Apoi se cutremur\u0103, parc\u0103 ar fi fost izbit\u0103 din interior, toat\u0103 tremur\u0103 de fric\u0103 \u0219i cu un gest iute \u00eei d\u0103du naiul \u00eenapoi \u00eenainte s\u0103 o ia la fug\u0103 pe alei \u00eenguste, disp\u0103r\u00e2nd \u00een noaptea care s-a a\u0219ternut peste Noul Babilon.<\/p>\n

Ultimul Fiu al Daciei r\u0103mase n\u0103ucit. \u201c\u00cen ochii ei, lumina hologramelor murise pentru o clip\u0103. N-au putut \u021bese p\u00e2nze destul de groase \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00een\u0103bu\u0219e c\u00e2ntecul pe care s\u00e2ngele ei \u00eel \u021bine minte.\u201d<\/em><\/p>\n

Inima lui, care \u00eencepuse s\u0103 cread\u0103 c\u0103 e ultimul om pe p\u0103m\u00e2nt, b\u0103tu din nou cu putere: \u201c<\/strong>Mai e cineva\u2026<\/em>\u201d<\/em><\/strong> g\u00e2ndi cu bucurie c\u00e2nd deodat\u0103 ap\u0103ru un P\u00e2nzar l\u00e2ng\u0103 el, ca o stafie.<\/p>\n

Fiin\u021ba p\u00e2lp\u00e2ia \u00een semi-\u00eentuneric, precum o n\u0103luc\u0103 mecanic\u0103: scheletul negru-alb\u0103strui, sub\u021bire ca un vierme de o\u021bel, se unduia pe membrana translucid\u0103, \u00een timp ce \u0219ase degete terminate \u00een ace zv\u00e2cneau, \u021bes\u00e2nd \u00een aer fire holografice ce se \u00eenf\u0103\u0219urau \u00een jurul trec\u0103torilor neaten\u021bi, ademenindu-i cu promisiuni otr\u0103vite.<\/p>\n

Ochii s\u0103i lenticulari, f\u0103r\u0103 pupile, citeau frica omului ca pe un cod QR, iar f\u0103r\u00e2miturile de vorb\u0103 ce-i ie\u0219eau din orificiile faciale sunau ca un televizor ce \u0219optea minciuni lene\u0219e. F\u0103r\u0103 ceremonie, se \u00eendrept\u0103 spre dac \u0219i \u00eencepu s\u0103 \u021beas\u0103, dar constata cu surprindere c\u0103 dacul este imun. Acest lucru st\u00e2rni curiozitatea P\u00e2nzarului.<\/p>\n

\u2014 Interesant\u2026 un specimen intact. Sistemul t\u0103u imunitar psiho-emotional pare s\u0103 fi evitat contaminarea<\/em>. Nu am mai v\u0103zut un om \u00eentreg de peste o sut\u0103 de ani. Credeam c\u0103 este o specie disp\u0103rut\u0103. Ce cau\u021bi aici?<\/em><\/p>\n

\u2014 Am venit s\u0103-mi trezesc semenii din somnul cel de moarte<\/em>, r\u0103spunse Ultimul Fiu al Daciei cu o voce puternic\u0103, privind drept \u00een ochii sticlo\u0219i ai creaturii.<\/p>\n

P\u00e2nzarul scoase un sunet ritmic, \u00eentrerupt \u0219i caden\u021bat, ce sem\u0103na cu un r\u00e2s robotic.<\/p>\n

\u2014 \u00ce\u021bi imaginezi c\u0103 noi suntem tic\u0103lo\u0219ii \u0219i tu e\u0219ti eroul? <\/em><\/p>\n

P\u00e2nzarul \u00ee\u0219i roti degetele-ace \u00eentr-un gest circular, iar din v\u00e2rfurile lor se desf\u0103\u0219urar\u0103 holograme s\u00e2ngerii \u2013 imagini cu oameni zb\u0103t\u00e2ndu-se \u00een spasme, cu ochii injecta\u021bi de groaz\u0103, unii smulg\u00e2ndu-\u0219i propria piele \u00een disperare, unii d\u00e2ndu-se cu capul de pere\u021bi, al\u021bii arunc\u00e2ndu-se de la etaj, o nebunie colectiv\u0103 \u0219i un colaps cumplit.<\/p>\n

\u2014 Iat\u0103 ce le-am cru\u021bat,<\/em> \u0219opti biomecanoidul. Adev\u0103rul e un acid. Noi l-am diluat \u00eentr-o baie cald\u0103 de iluzii inofensive. F\u0103r\u0103 P\u00e2nza noastr\u0103, ei ar vedea c\u0103 universul e gol, c\u0103 zeii au murit \u0219i c\u0103 au de dus o cruce imposibil de grea, aceea de a-\u0219i croi singuri o menire \u00eentr-o via\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 rost. Sunt prea firavi pentru asta, trebuie s\u0103 avem grij\u0103 de ei. Singurul sens pe care-l au acum este cel pe care-l \u021besem noi, \u00een care pot l\u00e2ncezi ferici\u021bi, \u00een deplin\u0103 siguran\u021b\u0103\u2026<\/em><\/p>\n

\u0218i proiect\u0103 o alt\u0103 scen\u0103: o femeie afl\u00e2nd c\u0103 iubitul ei a murit \u00een \u201eR\u0103zboiul Lini\u0219tit\u201d (un conflict \u0219ters din istoria oficial\u0103). Ea url\u0103, se sminte\u0219te, se \u00eempu\u0219c\u0103 \u00een cap. Apoi, P\u00e2nzarul \u021bese alt\u0103 imagine \u2013 \u0219i acum, aceea\u0219i femeie z\u00e2mbe\u0219te, crez\u00e2nd c\u0103 iubitul ei doar \u201ea plecat \u00eentr-o c\u0103l\u0103torie\u201d.<\/p>\n

\u2014 Asta e mila,<\/em> spuse P\u00e2nzarul. Noi \u00eei men\u021binem \u00een via\u021b\u0103. Tu vrei s\u0103-i treze\u0219ti la ce? La o realitate care-i zdrobe\u0219te? Noi doar \u021besem ce cere sufletul lor. Alternativa i-ar fr\u00e2nge.<\/em><\/p>\n

Dacul cl\u0103tin\u0103 din cap.<\/p>\n

\u2014 Vreau s\u0103-i trezesc la alegere. La liber arbitru.<\/em><\/p>\n

\u2014 Alegerea e o iluzie,<\/em> r\u0103spunse P\u00e2nzarul. Ei vor \u201calege\u201d ceea ce li se impune, sunt incapabili de a suporta povara liberului arbitru. Dac\u0103 le dai de ales \u00eentre fericirea mincinoas\u0103 \u0219i suferin\u021ba \u00een adev\u0103r, ei aleg mereu minciuna. \u0218i tu \u0219tii asta. De aceea e\u0219ti singur.<\/em><\/p>\n

P\u00e2nzarul \u00eei \u00eentinse o hologram\u0103 str\u0103lucitoare \u2013 o versiune alternativ\u0103 a lumii \u00een care dacul nu mai lupta \u0219i nu mai suferea. Nu mai era un anacronic, ve\u0219nic urm\u0103rind un \u021bel, ve\u0219nic \u00een mi\u0219care. \u00cen viziunea \u021besut\u0103, el era deja un lider apreciat, misiunea lui s-a \u00eencheiat sau nici nu a \u00eenceput vreodat\u0103, avea statui \u00een pia\u021ba public\u0103 \u0219i oamenii \u00eel adorau pentru c\u0103 le d\u0103dea exact ce voiau: pove\u0219ti frumoase, speran\u021be false \u0219i iluzii spectaculoase, ferindu-i de adev\u0103rurile crude.<\/p>\n

-Po\u021bi fi unul dintre noi,<\/em> \u0219opti P\u00e2nzarul. \u021aes\u0103tor, nu agitator. Oferim pace. Tu oferi doar s\u00e2nge \u0219i lacrimi.<\/em><\/p>\n

Pentru o clip\u0103, Ultimul Fiu al Daciei ezit\u0103. Ideea renun\u021b\u0103rii ap\u0103ru ca o ispit\u0103 \u00een mintea sa. Oboseala luptei perpetue \u00eel f\u0103cea ca uneori s\u0103 t\u00e2njeasc\u0103 odihn\u0103\u2026dar la ce pre\u021b? Alung\u0103 iute aceste \u00eendoieli \u0219i \u00ee\u0219i adun\u0103 voin\u021ba neclintit\u0103, acea for\u021b\u0103 care \u00eenfr\u00e2nge codrii \u0219i supune mun\u021bi.<\/p>\n

\u2013Prin foc, s\u00e2nge \u0219i lacrimi, din \u00eenfr\u00e2ngere \u00een \u00eenfr\u00e2ngere, p\u00e2n\u0103 la victoria final\u0103,<\/em> afirm\u0103 dacul cu hot\u0103r\u00e2re \u00eentinerit\u0103.<\/p>\n

P\u00e2nzarul p\u0103\u0219i \u00eenapoi, uimit de tenacitatea str\u0103inului. \u201eAt\u00e2t po\u021bi? S\u0103 sfidezi? Nu \u0219i s\u0103 construie\u0219ti ceva mai bun?\u201d<\/em><\/p>\n

-Adev\u0103rul <\/em>e<\/em><\/strong> ceva mai bun,<\/em> r\u0103spunse Ultimul Fiu al Daciei, preg\u0103tindu-se s\u0103-\u0219i scoat\u0103 falxul \u0219i s\u0103 judece.<\/p>\n

-Vei vedea dac\u0103 a\u0219a e, <\/em>r\u0103spunse P\u00e2nzarul, \u021bes\u00e2nd cu repeziciune <\/em>plase colorate, iar atunci c\u00e2nd vei privi <\/em>o mie de ochi zdrobi\u021bi de crunta realitate<\/em>, vei regreta c\u0103 nu ai \u021besut \u0219i tu o minciun\u0103. Sau pl\u0103nuie\u0219ti s\u0103 distrugi tot, s\u0103 arzi din temelii p\u00e2n\u0103 nu mai r\u0103m\u00e2ne nimic? <\/em>Mul\u021bimea din pia\u021b\u0103 se aduna acum \u00een jurul creaturii, f\u0103c\u00e2nd scut uman, teleghida\u021bi la unison, ca ni\u0219te golemi care \u00ee\u0219i ap\u0103rau st\u0103p\u00e2nul.<\/em><\/p>\n

-Nu, <\/em>r\u0103spunse Dacul, lu\u00e2ndu-\u0219i m\u00e2na de pe m\u00e2nerul sabiei, nedorind s\u0103 verse at\u00e2t de mult s\u00e2nge nevinovat. Voi l\u0103sa loc doar pentru ce poate cre\u0219te. Fiecare om s\u0103 fie propriul s\u0103u judec\u0103tor. S\u0103 aleag\u0103 dac\u0103 va fi o umbr\u0103 care se t\u00e2r\u0103\u0219te dup\u0103 p\u00e2nza urm\u0103torului tiran \u2013 sau un lup care \u00ee\u0219i rupe lan\u021burile robiei, cu col\u021bii dac\u0103 trebuie!<\/em>Libertatea nu e darul meu de dat \u0219i nu cre\u0219te din p\u0103m\u00e2nt. E o sabie pe care trebuie s-o forjezi singur, cu o\u021belul voin\u021bei tale, \u00een focul propriilor r\u0103ni, stins\u0103 cu determinare rece. Cum pot ei s\u0103 aleag\u0103 dac\u0103 n-au \u0219tiut adev\u0103rul nici m\u0103car pentru o clip\u0103 \u00een toat\u0103 via\u021ba lor? \u00ce\u021bi voi zdrobi iluzia \u0219i voi da cu ea de p\u0103m\u00e2nt. Le voi ar\u0103ta oglinda, indiferent dac\u0103 sunt murdari, ur\u00e2\u021bi, goi sau tremur\u00e2nd, e dreptul fiec\u0103ruia s\u0103 \u0219tie. Preocuparea ta nu e c\u0103 oamenii vor \u00eennebuni dac\u0103 afl\u0103 adev\u0103rul, ci c\u0103 ar putea s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103-l m\u0103rturiseasc\u0103. Grija ta nu e c\u0103 oamenii vor muri de la realitate, ci c\u0103 vor \u00eenv\u0103\u021ba s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu ea. Frica ta este c\u0103 atunci c\u00e2nd unul dintre ei va alege s\u0103 se trezeasc\u0103, va urma un altul, apoi zece, apoi o sut\u0103. Disperarea ta este c\u0103 \u00eentr-o bun\u0103 zi vor ajunge s\u0103 dispre\u021buiasc\u0103 minciuna \u0219i s\u0103 iubeasc\u0103 adev\u0103rul, iar \u00een acea zi s-ar n\u0103rui tot ce-a\u021bi construit \u00een veacuri de \u00eentuneric. <\/em><\/p>\n

O t\u0103cere de piatr\u0103 c\u0103zu peste pia\u021b\u0103. Chiar \u0219i mul\u021bimea hipnotizat\u0103 p\u0103ru s\u0103 tresar\u0103.<\/p>\n

\u201c\u0218i atunci, \u021bes\u0103torule,\u201d<\/em> \u0219opti Dacul, \u201co s\u0103-\u021bi dai seama c\u0103 cel mai mare p\u0103cat al t\u0103u n-a fost c\u0103 i-ai min\u021bit\u2026ci c\u0103 ai crezut c\u0103 vei sc\u0103pa f\u0103r\u0103 s\u0103 pl\u0103te\u0219ti.\u201d <\/em><\/p>\n

P\u00e2nzarul se str\u00e2mb\u0103, firele sale holografice sc\u00e2nteind \u00eentr-un spasmodic val de electricitate static\u0103. Membrana lui translucid\u0103 se undui ca un lac \u00eenfierb\u00e2ntat, iar ochii-lentile se contractar\u0103 brusc, proiect\u00e2nd o lumin\u0103 stacojie care p\u00e2lp\u00e2i ca un semnal de primejdie.<\/p>\n

\u201cJoac\u0103-\u021bi rolul, cavalerule\u201d<\/em> g\u00e2j\u00e2i monstruozitatea, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-\u0219i recapete controlul, fiecare cuv\u00e2nt p\u0103rea s\u0103 coste un efort imens. \u201cNoi vom \u021bese peste ruinele tale\u2026 la fel cum am \u021besut peste\u2026 str\u0103mo\u0219ii t\u0103i.\u201d<\/em>Spuse P\u00e2nzarul \u00eenainte s\u0103 se retrag\u0103 prin spatele mul\u021bimii. <\/em><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

Muzeul Memoriei Ucise<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

\u00cen m\u00e2na lui str\u00e2nse o moned\u0103 veche, un coson, singura care mai p\u0103stra chipul unui lup, simbol al neamului s\u0103u de viteji. Sim\u021bea cum marginea zim\u021bat\u0103 \u00eei s\u0103pa o urm\u0103 \u00een palm\u0103. Ajunse \u00een cartierul dezafectat unde se afla Muzeul Memoriei Ucise, \u00een care se spunea c\u0103 zace Piatra T\u0103iat\u0103 a Minciunii \u2013 o relicv\u0103 capabil\u0103 s\u0103 destrame orice neadev\u0103r.<\/p>\n

P\u0103\u0219ea cu talpa \u00eentreag\u0103, avea un mers m\u0103surat, nici prea iute, nici prea lent. Destinul \u00eel c\u0103l\u0103uzise \u00een fa\u021ba cl\u0103dirii impun\u0103toare, mai mult catedral\u0103 dec\u00e2t muzeu. Peste coloanele sparte, cabluri de s\u00e2rm\u0103 \u0219i fibr\u0103 optic\u0103 se \u00eenf\u0103\u0219urau \u00een spiral\u0103, ca vi\u021be de vie mecanice. Era singura cl\u0103dire din capital\u0103 unde prezen\u021ba constant\u0103 a P\u00e2nzarilor lipsea.<\/p>\n

\u00ce\u0219i puse cosonul \u00een traist\u0103 \u0219i se \u00eendrept\u0103 spre intrare. Atunci o v\u0103zu.<\/p>\n

Femeia de la col\u021bul str\u0103zii, cu ochii verzi \u0219i p\u0103rul negru, st\u0103tea acum la baza treptelor, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00een zdren\u021be f\u0103r\u0103 culoare, cu bra\u021bele \u00eencruci\u0219ate peste pieptul ei sub\u021bire.<\/p>\n

\u2014 Zia,<\/em> spuse cu vocea r\u0103gu\u0219it\u0103.<\/p>\n

Dacul se uit\u0103 la ea curios.<\/p>\n

-Zia<\/em>, repet\u0103 ea pe o voce mai clar\u0103. M-ai \u00eentrebat cum m\u0103 cheam\u0103. \u0218i mi-am amintit.<\/em><\/p>\n

\u2014 De ce ai venit, Zia?<\/em> \u00eentreb\u0103 Dacul, privind-o cum \u00ee\u0219i duse m\u00e2na la t\u00e2mpl\u0103, ferindu-se de lumina hologramelor care p\u00e2lp\u00e2iau \u00een v\u0103zduh.<\/p>\n

Ea ridic\u0103 din umeri, un gest copil\u0103resc:<\/p>\n

\u2014 Am visat\u2026 un c\u00e2ntec. \u0218i apoi te-am v\u0103zut c\u00e2nt\u00e2nd. Am crezut c\u0103 \u00eennebunesc. Acum m\u0103 doare capul c\u00e2nd \u00eencerc s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc, c\u00e2nd \u00eencerc s\u0103-mi amintesc\u2026<\/em><\/p>\n

\u2014 Asta e durerea trezirii. Mintea ta \u00eencearc\u0103 s\u0103 rup\u0103 condi\u021bionarea.<\/em><\/p>\n

Ea se trase instinctiv \u00een spate, ochii verzi l\u0103rgindu-se:<\/p>\n

\u2014 Nu vreau s\u0103 doar\u0103!<\/em><\/p>\n

\u2014 Atunci du-te \u00eenapoi la ei, <\/em>r\u0103spunse el, cu vocea surprinz\u0103tor de aspr\u0103. \u00cenapoi la P\u00e2nzari, la m\u00e2ncarea din tuburi, la visele lor mincinoase. Fugi \u00eenapoi unde nu te doare pentru c\u0103 nu trebuie s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti, unde po\u021bi s\u0103 \u00eeno\u021bi \u00eentr-o baie de sirop dulce p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd te \u00eeneci fericit\u0103. O s\u0103-\u021bi pun\u0103 iar\u0103\u0219i p\u0103tura peste ochi \u0219i nici m\u0103car nu o s\u0103-\u021bi aminte\u0219ti c\u0103 ai \u00eencercat vreodat\u0103 s\u0103 te treze\u0219ti. Fugi \u00eenapoi unde niciodat\u0103 nu va trebui s\u0103-\u021bi ri\u0219ti pielea pentru ceva ce chiar conteaz\u0103. Du-te \u0219i s\u0103rut\u0103-\u021bi lan\u021burile cu recuno\u0219tin\u021b\u0103 de nevertebrat\u0103\u2026\u0219i c\u00e2nd vei zace la b\u0103tr\u00e2ne\u021be, goal\u0103 pe din\u0103untru, cu o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 irosit\u0103, s\u0103 \u0219tii un lucru:\u201d<\/em> vocea lui cobor\u00ee la o \u0219oapt\u0103 t\u0103ioas\u0103,<\/strong>nimeni nu te-a furat de via\u021ba ta. Tu \u021bi-ai v\u00e2ndut-o singur\u0103, pentru iluzia lini\u0219tii \u00een cavoul c\u0103ldu\u021b al confortului.\u201d<\/em><\/p>\n

Zia p\u0103ru s\u0103 se mic\u0219oreze, ca \u0219i cum cuvintele lui o loveau fizic, dar, paradoxal, ceva \u00een ea se aprindea.<\/p>\n

\u2014 Ce cau\u021bi \u00een\u0103untru?<\/em> \u00eentreb\u0103 ea cu glas mai ascu\u021bit.<\/p>\n

\u2014 Un artefact<\/em>, r\u0103spunse el, mai bl\u00e2nd ca \u00eenainte. Piatra T\u0103iat\u0103 a Minciunii<\/em>. Se spune c\u0103 are puterea s\u0103 ard\u0103 minciuna ca h\u00e2rtia \u00een foc \u0219i c\u0103 orice iluzie se destram\u0103 \u00een preajma ei, iar neadev\u0103rul e stors ca veninul din ran\u0103.<\/em><\/p>\n

Zia p\u0103li. Se f\u0103cu alb\u0103 la fa\u021b\u0103 de spaim\u0103 \u0219i f\u0103cu un pas spre el.<\/p>\n

\u2014 Nimeni nu iese viu de acolo.<\/em>Se spune c\u0103 un monstru teribil s\u0103l\u0103\u0219luie\u0219te \u00een\u0103untru. Au \u00eencercat al\u021bii \u00eenaintea ta. Aventurieri, ho\u021bi, nebuni. To\u021bi au intrat. Niciunul nu s-a \u00eentors<\/em>.<\/p>\n

\u2014 Eu m\u0103 voi \u00eentoarce<\/em>, spuse el, cu o voce at\u00e2t de lini\u0219tit\u0103 \u00eenc\u00e2t p\u0103rea c\u0103 vorbe\u0219te despre vreme. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103 de ce ai venit?<\/em><\/p>\n

\u2014 Poate am venit doar s\u0103 v\u0103d,<\/em> murmur\u0103 ea. S\u0103 v\u0103d cum arat\u0103 cineva care nu se teme.<\/em><\/p>\n

Dacul oft\u0103 \u0219i se \u00eentoarse spre u\u0219ile muzeului.<\/p>\n

\u2014 Atunci te-ai uitat de ajuns.<\/em><\/p>\n

Dar \u00eenainte s\u0103 apuce s\u0103 urce prima treapt\u0103, Zia strig\u0103 dup\u0103 el:<\/p>\n

\u2014 Dac\u0103 ie\u0219i viu de acolo\u2026<\/em><\/p>\n

El se opri, dar nu se \u00eentoarse.<\/p>\n

\u2014 Dac\u0103 ie\u0219i viu<\/em>, continu\u0103 ea, cu glasul ei acum aprig, \u00ee\u021bi jur c\u0103 voi veni cu tine. Oriunde te duci. Chiar dac\u0103 doare. Chiar dac\u0103 m\u0103 sperii. P\u00e2n\u0103 la moarte. \u0218i dincolo de ea.<\/em>Vreau s\u0103 \u0219tiu cum e s\u0103 tr\u0103ie\u0219ti cu adev\u0103rat. S\u0103 simt ce ai f\u0103cut s\u0103 simt c\u00e2nd ai c\u00e2ntat. S\u0103 fiu treaz\u0103. F\u0103gaduie\u0219te-mi c\u0103 m\u0103 vei lua cu tine!<\/em><\/p>\n

Ultimul Fiu al Daciei se \u00eentoarse \u0219i o studie. Ochii ei erau umezi, dar nu de team\u0103 \u2014 de furie. \u00cen ad\u00e2ncul lor lic\u0103rea ceva s\u0103lbatic \u0219i ne\u00eembl\u00e2nzit.<\/p>\n

Recunoscu \u00een ei clocotul ce-l cuno\u0219tea prea bine \u2013 m\u00e2nia care se na\u0219te c\u00e2nd inima, dup\u0103 o via\u021b\u0103 de supunere, \u00ee\u0219i aminte\u0219te brusc c\u0103 poate sf\u0103r\u00e2ma lan\u021burile. Era revolta care se \u00eencheag\u0103 \u00een suflet c\u00e2nd omul, privindu-\u0219i umilin\u021ba \u00een oglind\u0103, se \u00eentreab\u0103 pentru prima dat\u0103: \u201cDe ce am \u00eeng\u0103duit asta?\u201d<\/p>\n

Buzele ei cr\u0103pate tremurau nu de pl\u00e2ns, ci de un val necunoscut care-i sp\u0103la fiin\u021ba \u2013 dorin\u021ba amar\u0103 de a nu mai fi niciodat\u0103 victima propriei sl\u0103biciuni. \u00cen str\u0103fulgerarea aceea de ochi, Dacul citi \u00eentreaga ei poveste: cum minciuna o \u00eenv\u0103luise ca un giulgiu, cum se zb\u0103tuse \u00een el f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie cum s\u0103-l rup\u0103 \u0219i cum acum, pentru prima dat\u0103, sim\u021bea c\u0103 poate. \u00cen jurul gurii ei se z\u0103rea o \u00eencordare tragic\u0103, semn c\u0103 lupta dintre fric\u0103 \u0219i curaj nu fusese \u00eenc\u0103 deplin c\u00e2\u0219tigat\u0103.<\/p>\n

\u0218i totu\u0219i, \u00een acel moment, \u00een ciuda tremurului din m\u00e2ini \u0219i a glasului r\u0103gu\u0219it, Zia ar\u0103ta mai vie dec\u00e2t orice alt\u0103 fiin\u021b\u0103 din Noul Babilon. Ca un bob de gr\u00e2u care crap\u0103 p\u0103m\u00e2ntul \u00eenghe\u021bat prim\u0103vara sau care sparge asfaltul ca s\u0103 ajung\u0103 la lumin\u0103, ea sfida resemnarea.<\/p>\n

Lini\u0219tea c\u0103zu \u00eentre ei ca o sabie, apoi fu \u00eentrerupt\u0103 de pa\u0219ii Ultimului Fiu al Daciei, care se \u00eentoarse \u0219i urc\u0103 treptele muzeului.<\/p>\n

\u2014 F\u0103g\u0103duiesc<\/em>, spuse el \u00een timp ce se \u00eendep\u0103rta.<\/p>\n

Zia r\u0103mase pe trepte, privindu-l cum dispare \u00een tenebrele Muzeului Memoriei Ucise.<\/p>\n

*<\/p>\n

\u00cenauntru, r\u00e2nduri de vitrine pr\u0103fuite stau aliniate ca morminte de sticl\u0103, mumiile pe care le g\u0103zduiau erau obiecte din epoci de demult; c\u0103r\u021bi arse din care lipseau pagini \u00eentregi, statui roase de veacuri, steaguri zdren\u021buite, discuri de vinil cr\u0103pate, dischete, radiouri vechi \u0219i medalii acoperite de cocleal\u0103.<\/p>\n

Dup\u0103 ce trecu de un r\u00e2nd cu tablouri \u0219terse, se aplec\u0103 asupra unei vitrine. \u00cenauntru, ceva atrase privirea lui \u2013 o piatr\u0103 \u00eentunecat\u0103, puls\u00e2nd slab \u00eentr-o aur\u0103 violet-\u00eenchis. \u201eAsta e<\/em>\u201d \u00ee\u0219i spuse. \u00cenainte s\u0103 poat\u0103 deschide vitrina, auzi vocea:<\/p>\n

\u2014 \u0218tii c\u0103 nu ai ce c\u0103uta aici<\/em>, spuse un ecou \u0219optit.<\/p>\n

Din umbre ie\u0219i o figur\u0103 \u00een costum gri, sem\u0103na cu un b\u0103rbat, dar chipul era grotesc: buzele \u00eei erau cusute laolalt\u0103 cu a\u021b\u0103 neagr\u0103. Cu un z\u00e2mbet lipsit de ochi, chipul s\u0103u emana o voce stranie f\u0103r\u0103 s\u0103 deschid\u0103 gura.<\/p>\n

\u2014 Piatra nu e pentru tine, <\/em>dacule pribeag<\/em>. <\/em>Adev\u0103rul e prea nepl\u0103cut s\u0103 fie dezv\u0103luit. Trebuie s\u0103 fii responsabil. De aceea am fost desemnat Cenzorul, pentru c\u0103 eu \u0219tiu ce e mai bine pentru ei.<\/em> Oamenii sunt lini\u0219ti\u021bi acum. De ce vrei s\u0103-i agi\u021bi? De ce s\u0103 le poluezi fericirea cu tot felul de idei incomode? Crezi c\u0103 te vor aprecia sau mai degrab\u0103 te vor ur\u00ee pentru asta?<\/em> Figura producea un r\u00e2set gutural, batjocoritor.<\/p>\n

Cu un gest al creaturii, o oglind\u0103 se aprinse l\u00e2ng\u0103 ei. Pe suprafa\u021ba ei dansau imagini, ar\u0103t\u00e2nd o \u021bar\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103zboaie, f\u0103r\u0103 foamete, f\u0103r\u0103 inegalit\u0103\u021bi, un proiect perfect \u00een care nu erau diferen\u021be \u00eentre clase, nu erau boga\u021bi \u0219i s\u0103raci, nici \u00eembuiba\u021bi \u0219i fl\u0103m\u00e2nzi, ci to\u021bi erau de-o seam\u0103, nu de\u021bineau nimic \u0219i erau ferici\u021bi \u00een goana dup\u0103 urm\u0103toarea pl\u0103cere. \u00cen aceast\u0103 \u021bar\u0103 nu mai erau lupi pe steaguri, nu mai erau costume populare sau hran\u0103 crescut\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt. Totul exista, dar nimic nu era autentic. Hainele erau acelea\u0219i p\u00e2nze decolorate, toate locuin\u021bele ar\u0103tau la fel, cutii sterile a\u0219ezate metronomic, cu ferestre care nu se deschideau. M\u00e2ncarea era accesibil\u0103 oricui, dar nu avea gust. \u00cens\u0103\u0219i limba vorbit\u0103 era de nerecunoscut.<\/p>\n

\u2014 E un vis frumos, nu-i a\u0219a?<\/em> r\u00e2nji Cenzorul. Nici foamete, nici conflicte, doar pace\u2026 perfect\u0103, netulburat\u0103.<\/em><\/p>\n

Ultimul Fiu al Daciei sim\u021bi cum falca i se \u00eencle\u0219t\u0103 sub pome\u021bii ascu\u021bi\u021bi. \u0218tia ce are de f\u0103cut.<\/p>\n

\u2014 Un vis mincinos,<\/em> r\u0103spunse el, smulg\u00e2nd falxul din teac\u0103 cu un sunet str\u0103vechi \u015fi primitiv care p\u0103rea s\u0103 tulbure modernitatea.<\/p>\n

Cenzorul hohoti \u00een ecouri, destr\u0103m\u00e2ndu-se precum o h\u00e2rtie sf\u00e2\u0219iat\u0103, membrele alungindu-i-se ca ni\u0219te panglici \u00eentunecate. Fiecare panglic\u0103 era scris\u0103 cu s\u00e2nge, iar cuvintele se \u00eenv\u00e2rteau ame\u021bitor, se rearanjau, formau noi propozi\u021bii, ca o cenzur\u0103 vie, ve\u0219nic \u00eempletindu-se \u0219i despletindu-se.<\/p>\n

\u201cE\u0219ti prea mic ca s\u0103 po\u021bi schimba ceva\u201d, scria pe una dintre ele, care \u021b\u00e2\u0219ni spre bra\u021bul s\u0103u drept.<\/p>\n

\u201cNim\u0103nui nu-i pas\u0103 de cauza ta\u201d, scria pe alta, care se \u00eendrept\u0103 spre coapsa sa.<\/p>\n

\u201cLupta ta e deja pierdut\u0103\u201d, scria pe cea dirijat\u0103 spre piciorul s\u0103u.<\/p>\n

\u201cLumea ta a murit \u00eenainte s\u0103 te na\u0219ti\u201d, scria pe pangliga s\u00e2nger\u00e2nd\u0103 care \u00eei \u021bintea g\u00e2tul.<\/p>\n

Dar el nu citi.<\/p>\n

El t\u0103ie.<\/p>\n

Ultimul Fiu al Daciei \u00eenjunghie \u00een v\u00e2rtej, lama scurt\u00e2nd panglicile cu precizie. Smucituri puternice, t\u0103ieturi circulare, \u00een\u021bep\u0103turi iu\u021bi. Fiecare rotire a bra\u021bului s\u0103u era un refren din c\u00e2ntecul vechi al r\u0103zboinicului. <\/strong>Fiecare t\u0103ietur\u0103 era un vers al unei poezii vijelioase de o\u021bel, o oper\u0103 de art\u0103 a violen\u021bei.<\/p>\n

\u00cens\u0103 fiecare lovitur\u0103 d\u0103dea na\u0219tere la noi silabe \u2013 buc\u0103\u021bile despicate prindeau via\u021b\u0103 \u0219i se multiplicau. C\u00e2nd sec\u021biona un bra\u021b, ap\u0103reau trei \u00een loc. Prea multe ap\u0103rur\u0103 prea repede. Dacul pierdea teren. Una reu\u0219i s\u0103-l \u00een\u0219face de \u00eencheietur\u0103. Altele trei se \u00eencol\u0103cir\u0103 \u00een jurul trupului lui, str\u00e2ng\u00e2nd ca ni\u0219te \u0219erpi. Sim\u021bi cum realitatea \u00eencepe s\u0103 se estompeze c\u00e2nd panglica groas\u0103 i-a g\u0103sit g\u00e2tul \u0219i a \u00eenceput s\u0103 \u00eel sufoce.<\/p>\n

\u2014 Cine e\u0219ti tu<\/em>, s\u00e2s\u00e2i monstrul cu vocea ca un \u0219uierat de arhiv\u0103 corupt\u0103, s\u0103 cutezi s\u0103 r\u0103sari din praful istoriei? Cine e\u0219\u021bi tu s\u0103 sfidezi cenzura, s\u0103 crezi c\u0103 po\u021bi opri amurgul lumii? Cine e\u0219ti tu s\u0103-\u021bi \u00eenchipui c\u0103 vei ie\u0219i viu de-aici?<\/em><\/p>\n

Sim\u021bi cum i se taie aerul din pl\u0103m\u00e2ni, \u00eenlocuit cu un miros greu de cerneal\u0103 veche \u0219i pergament putred. Sim\u021bi cum p\u0103m\u00e2ntul \u00eei fuge de sub picioare. Sim\u021bi cum propriile amintiri se dezleag\u0103 \u2013 chipul mamei, casa p\u0103rinteasc\u0103, prima sabie, chiar \u0219i durerea care-l f\u0103cuse s\u0103 lupte \u2013 toate p\u00e2lp\u00e2iau ca ni\u0219te lum\u00e2n\u0103ri pe punctul de a se stinge.<\/p>\n

\u0218i atunci, \u00een acea clip\u0103 de pr\u0103bu\u0219ire, auzi b\u0103t\u0103ile.<\/p>\n

Auzi cutremure primordiale, izbindu-se \u00een ad\u00e2ncul fiin\u021bei sale ca lovituri de ciocan pe nicoval\u0103. Fiecare izbitur\u0103\u2013 o promisiune nerostit\u0103, un leg\u0103m\u00e2nt. Fiecare lovitur\u0103 n\u0103\u0219tea un ecou ce nu r\u0103suna \u00een urechi, ci \u00een acea parte a sufletului care \u0219tie c\u0103 moartea e doar o treapt\u0103. Lumea din jur p\u0103rea s\u0103 pulseze la unison cu ele. Aerul \u00eensu\u0219i vibra, dezl\u00e2n\u021buit de ritmul sacru al b\u0103t\u0103ilor nemuririi.<\/p>\n

-Eu sunt Hiper-Ion, Ultimul Fiu al Daciei!<\/em><\/p>\n

O v\u00e2n\u0103 albastr\u0103 se ivi de-a lungul falxului, rune misterioase str\u0103lucind \u00een \u00eentuneric. M\u00e2nerul \u00eencepu s\u0103 ard\u0103 cu silabe vii. Brusc, \u00eentreaga sabie lu\u0103 foc, eliber\u00e2ndu-l de str\u00e2nsoare. Hiper-Ion trase falxul prin panglicile de h\u00e2rtie s\u00e2ngerie, care se contractar\u0103 ca viermii expu\u0219i la lumin\u0103.<\/p>\n

\u2014 Tu\u2026nu ai cum..zeii au murit\u2026.<\/em>bolborosi monstrul.<\/p>\n

Hiper-Ion despic\u0103 \u00eentunericul, lama albastr\u0103 t\u0103ind nu doar h\u00e2rtia, ci \u00eens\u0103\u0219i materia minciunii. L\u0103s\u00e2nd d\u00e2re de cenu\u0219\u0103 \u00een urma ei, Flac\u0103ra lui Zamolxis se mi\u0219c\u0103 cu scop, \u00eembr\u0103c\u00e2nd purt\u0103torul \u00eentr-o aur\u0103 de ne\u00eenvins.<\/p>\n

Cu o cacofonie sc\u00e2r\u021b\u00e2ietoare, Cenzorul se contract\u0103 \u00een sine, literele fugind de pe pagini. \u00cencerc\u0103 s\u0103 se reorganizeze \u0219i s\u0103 formeze un punct singular unde toate falsurile s\u0103 se contopeasc\u0103 \u00eentr-o unic\u0103 ecua\u021bie a nefiin\u021bei, un miez gol, un vid ad\u00e2nc.<\/p>\n

Cu o smcitur\u0103 puternic\u0103, falxul lui Hiper-Ion p\u0103trunse miezul minciunii ca un v\u00e2rf de tr\u0103znet \u00een carnea unui zeu fals.<\/p>\n

Pentru o clip\u0103, totul se opri \u2013iar lumea p\u0103li \u00een t\u0103cerea unui ceas care-\u0219i a\u0219teapt\u0103 pendulul.<\/p>\n

Apoi explod\u0103.<\/p>\n

Mii de silabe zdren\u021buite izbucnir\u0103 \u00een aer ca ni\u0219te p\u0103s\u0103ri arse, fiecare cuv\u00e2nt mistuindu-se \u00een nuan\u021be azurii. Paginile Cenzorului se r\u0103sucir\u0103, \u00eenghi\u021bite de propria ecua\u021bie\u2013 un vid care acum se \u00eenchidea singur, sug\u00e2ndu-\u0219i ultimele urme de fals \u0219i disp\u0103r\u00e2nd \u00een neant.<\/p>\n

Flac\u0103ra p\u00e2lp\u00e2ia lini\u0219tit\u0103 pe sabia lui, mul\u021bumit\u0103, apoi se retrase. Hiper-Ion r\u0103mase \u00een picioare, falxul \u00eenc\u0103 fumeg\u00e2nd cu runele adev\u0103rului. Cenu\u0219a care plutea \u00een jur \u00eei \u00eencadra silueta \u00eentr-o mantie de r\u0103zboi. C\u00e2nd \u00eenv\u00e2rti sabia pentru a o \u00eentoarce \u00een teac\u0103, lama scose un fluierat scurt, ascu\u021bit, \u00eencheind ritualul.<\/p>\n

Lungul \u0219ir de vitrine p\u00e2r\u00e2i ca oase vechi sf\u0103r\u00e2mate sub talp\u0103. Sticla se sf\u0103rmase ca ghea\u021ba. Hiper-Ion \u00eentinse m\u00e2na \u2013 \u0219i \u00een momentul \u00een care degetele lui atinser\u0103 piatra, oglinda Cenzorului, cea care afi\u0219ase viitorul distopic, izbucni \u00eentr-o mie de fragmente, dans\u00e2nd pe podea ca argintul viu \u00eenainte s\u0103 se sting\u0103. F\u0103r\u0103 grab\u0103, \u00eenf\u0103\u0219ur\u0103 piatra \u00eentr-o bucat\u0103 de p\u00e2nz\u0103 \u0219i o v\u00e2r\u00ee \u00een traista sa.<\/p>\n

Lumina fals\u0103 a Babilonului \u00eel lovi \u00een ochi c\u00e2nd ie\u0219i din cl\u0103dire. Zia st\u0103tea acolo, a\u0219a cum promisese. St\u0103tea cu pumnii \u00eencle\u0219ta\u021bi \u0219i cu buza mu\u0219cat\u0103 p\u00e2n\u0103 la s\u00e2nge.<\/strong> C\u00e2nd \u00eel v\u0103zu, trupul i se \u00eencord\u0103.<\/p>\n

\u2014 Te-ai \u00eentors<\/em>, spuse ea, vocea ei r\u0103gu\u0219it\u0103 t\u0103iat\u0103 de un tremur pe care \u00eencerca s\u0103-l \u00een\u0103bu\u0219e.<\/p>\n

\u2014 \u0218i tu ai a\u0219teptat<\/em>, r\u0103spunse el.<\/p>\n

Ochii ei verzi str\u0103lucir\u0103 pentru o clip\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u2014Vocea ta s-a auzit la un moment dat p\u00e2n\u0103 aici\u2026 Hiper-Ion.Unde mergem?<\/em><\/p>\n

Dacul arunc\u0103 o privire spre traista \u00een care z\u0103cea Piatra.<\/p>\n

\u2014 S\u0103 d\u0103m foc la pu\u0219c\u0103rie \u0219i la casa de nebuni.<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/p>\n

*<\/p>\n

Nodul Neuronal<\/em><\/p>\n

Hiper-Ion n\u0103v\u0103li \u00een cl\u0103direa ce se \u00een\u0103l\u021ba ca un morm\u00e2nt de sticl\u0103, falxul str\u0103lucind sub lumina hologramelor. P\u00e2nzarii se n\u0103pustir\u0103 asupra lui, degetele terminate \u00een ace zv\u00e2cnind ca ni\u0219te bisturie. Nu mai \u00eencercau s\u0103-l am\u0103geasc\u0103 cu iluzii \u2013 \u0219tiau c\u0103 era imun. Atacau direct, cu mi\u0219c\u0103ri precise de p\u0103ianjeni robotici.<\/p>\n

Primul p\u00e2nzar lovi \u2013 \u0219i falxul lui Hiper-Ion t\u0103ie vertical prin membrana translucid\u0103, despic\u00e2nd scheletul lui alb\u0103strui de la nodul optic p\u00e2n\u0103 la bazinul hidraulic. Al\u021bii venir\u0103, \u00eenconjur\u00e2ndu-l, dar fiecare t\u0103ietur\u0103 a dacului era ca un fulger: t\u0103iat pe diagonal\u0103, t\u0103iat \u00een cruce, t\u0103iat \u00een dou\u0103 de-a lungul coloanei. Lichidul negru din ei p\u0103ta podelele, iar cablurile lor smulse sc\u00e2nteiau ca ni\u0219te vipere electrice.<\/p>\n

\u2014 E\u0219ti doar un ecou al unei lumi disp\u0103rute,<\/em> sfor\u0103i un P\u00e2nzar, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l \u00een\u0219face cu ghearele.<\/p>\n

\u2014 Ecoul \u0103sta este un r\u0103sunet,<\/em> r\u0103spunse Hiper-Ion, zdrobindu-i capul lenticular cu m\u00e2nerul falxului.<\/p>\n

P\u00e2nzarii se regrupar\u0103 \u00eentr-o forma\u021bie semicircular\u0103, membranele lor translucide vibr\u00e2nd cu electricitate static\u0103. Unul dintre ei, mai mare, cu pl\u0103ci de o\u021bel negru \u00eencrustate \u00een carapacea sa, desf\u0103\u0219ur\u0103 o pereche de lame rotative din \u00eencheieturi. Hiper-Ion r\u0103mase nemi\u0219cat o clip\u0103, apoi se lans\u0103 \u00eenainte cu o piruet\u0103 complet\u0103, falxul s\u0103u t\u0103ind prin to\u021bi trei atacatorii simultan \u2013 doi fiind despica\u021bi de la \u201cg\u00e2t\u201d la bazin, iar al treilea, cu lamele rotative, primind o lovitur\u0103 oblic\u0103 care-i separ\u0103 nucleul central de re\u021beaua de fibr\u0103 optic\u0103, l\u0103s\u00e2nd sistemul s\u0103u nervos s\u0103 se dezlipeasc\u0103 \u00een \u0219uvi\u021be luminoase.<\/p>\n

Profit\u00e2nd de aten\u021bia lui, \u00eendreptat\u0103 spre cei trei du\u0219mani, un P\u00e2nzar \u00eencerc\u0103 s\u0103-l \u00eenjunghie pe la spate. Auzindu-l c\u0103 se apropie, Hiper-Ion se \u00eentoarse brusc \u0219i \u00ee\u0219i \u00eenfipse pumnul liber direct \u00een nucleul energetic, str\u0103pung\u00e2nd carapacea \u0219i smulg\u00e2nd un m\u0103nunchi de cabluri str\u0103lucitoare. P\u00e2nzarul se pr\u0103bu\u0219i, sc\u00e2nteind, iar ultimii supravie\u021buitori se retraser\u0103.<\/p>\n

\u00cen c\u00e2teva clipe, holul fu pustiu. Ultimul Fiu al Daciei f\u0103cu un semn \u0219i Zia reveni al\u0103turi de el acum c\u0103 lupta s-a \u00eencheiat. P\u00e2nzarii r\u0103ma\u0219i se traser\u0103 \u00een umbre, retr\u0103g\u00e2ndu-\u0219i membrele mecanice ca ni\u0219te crabi r\u0103ni\u021bi. Nu erau doar \u00eenfr\u00e2n\u021bi \u2013 erau teroriza\u021bi. \u0218i c\u00e2nd Dacul p\u0103\u0219i spre sc\u0103ri, niciunul nu \u00eendr\u0103zni s\u0103-l opreasc\u0103. Falxul se \u00eentoarse \u00een teac\u0103. La ultimul etaj, Nodul Neuronal p\u00e2pl\u00e2ia singuratic, a\u0219tept\u00e2nd sf\u00e2r\u0219itul.<\/p>\n

Nodul Neuronal era sub forma unei m\u0103su\u021be de altar \u2013 un conglomerat de cabluri \u0219i cristale holografice, puls\u00e2nd \u00een ritmul iluziilor pe care P\u00e2nzarii le \u021beseau pe tot cuprinsul Noului Babilon.<\/p>\n

\u2014 Gata?<\/em> \u00eentreb\u0103 el, f\u0103r\u0103 s\u0103 se uite la Zia.<\/p>\n

Ea \u00eencuviin\u021b\u0103, de\u0219i m\u00e2inile \u00eei tremurau. \u0218tia c\u0103 odat\u0103 ce Nodul va fi spart, nu va mai exista cale de \u00eentoarcere.<\/p>\n

Hiper-Ion scoase Piatra din sac \u0219i o \u00eentoarse \u00een palm\u0103, sim\u021bind cum vibreaz\u0103, apoi lovi cu ea \u00een miezul nodului.<\/p>\n

Lumina hologramelor continua s\u0103 p\u00e2lp\u00e2ie, P\u00e2nzarii \u00ee\u0219i vedeau de \u021besut \u00een alte p\u0103r\u021bi ale ora\u0219ului, iar oamenii-\u0219obolani mergeau pe str\u0103zi, orbindu-se \u00een continuare cu realit\u0103\u021bi virtuale.<\/p>\n

Zia \u00ee\u0219i mu\u0219c\u0103 din nou buza. Oare nu func\u021bionase?<\/p>\n

Apoi\u2026piatra cr\u0103p\u0103 \u00een m\u00e2na dacului \u0219i tot Noul Babilon tres\u0103ri.<\/p>\n

Din Nodul Neuronal izbucni un \u021bip\u0103t electronic, un sunet at\u00e2t de ascu\u021bit \u00eenc\u00e2t p\u0103rea c\u0103 taie timpul \u00een dou\u0103.<\/p>\n

Hologramele de deasupra ora\u0219ului se sf\u00e2\u0219iar\u0103 ca ni\u0219te p\u00e2nze de p\u0103ianjen arse, l\u0103s\u00e2nd \u00een urm\u0103 doar un firmament murdar, acoperit de un v\u0103l de fum industrial. \u00cen spatele unui mare \u0219i des ansamblu de fiare \u0219i fire, se mai puteau vedea ochiuri de v\u0103zduh adev\u0103rat \u2013 un cer murdar \u0219i \u0219ters, bolnav, dar real.<\/p>\n

Stelele-reclame p\u00e2lp\u00e2ir\u0103 o dat\u0103, de parc\u0103 ar fi avut un ultim spasmodic dans, apoi se stinser\u0103.<\/p>\n

De la \u00een\u0103l\u021bimea ultimului etaj, cei doi priveau ora\u0219ul. Cl\u0103dirile care odinioar\u0103 str\u0103luceau, acum \u00ee\u0219i ar\u0103tau adev\u0103rata fa\u021b\u0103: ziduri fisurate \u0219i sticl\u0103 cr\u0103pat\u0103, structuri corodate, metal ruginit. Noul Babilon era doar un cadavru \u00eempodobit.<\/p>\n

P\u00e2nzarii, care plutiser\u0103 prin ora\u0219 ca p\u0103ianjeni mecanici, se cutremurar\u0103 brusc. Membranele lor translucide se umflar\u0103, apoi se rupser\u0103, l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se scurg\u0103 un lichid negru, v\u00e2scos. Ochii-lentile se sparser\u0103, iar firele lor holografice se \u00eencinser\u0103 \u0219i se topir\u0103, t\u0103iate de la sursa de putere.<\/p>\n

Unii se pr\u0103bu\u0219ir\u0103 pe strad\u0103, zv\u00e2cnind ca ni\u0219te insecte electrocutate. Al\u021bii \u00eencercar\u0103 s\u0103 \u021beas\u0103 rapid p\u00e2nze noi cu ultimele baterii. Dar \u021bes\u0103tura se evapora \u00eenainte s\u0103 prind\u0103 putere, iar ei c\u0103deau la p\u0103m\u00e2nt, pl\u0103tind \u00een sf\u00e2r\u0219it pentru p\u0103catele lor.<\/p>\n

\u0218i apoi, oamenii \u00eencepur\u0103 s\u0103 urle.<\/p>\n

Mul\u021bi dintre ei se pr\u0103v\u0103lir\u0103 pe jos, zv\u00e2rcolindu-se, de parc\u0103 pielea lor ar fi fost ars\u0103 de o lumin\u0103 pe care nu o mai suportau. \u00ce\u0219i smulgeau ochelarii virtuali care nu mai difuzau nimic, al\u021bii se loveau cu pumnii \u00een cap, ca \u0219i cum ar fi \u00eencercat s\u0103 scape de ceva din\u0103untru. Mul\u021bi dintre cei care se drogau \u00een barurile suspendate \u00eencepeau s\u0103 plonjeze \u00een gol.<\/p>\n

Deasupra, un b\u0103rbat \u00een costum rupt se holba la propriile m\u00e2ini tremur\u00e2nde, degetele lui erau sub\u021biri \u0219i foarte diferite de avatarul s\u0103u virtual. \u201c<\/em><\/strong>Asta sunt eu?\u201d<\/em> \u0219opti el, vocea cr\u0103pat\u0103. \u201cDoar\u2026 asta?\u201d<\/em> Ochii i se umplur\u0103 de un gol at\u00e2t de ad\u00e2nc, \u00eenc\u00e2t trupul lui \u00eencepu s\u0103 se zg\u00e2l\u021b\u00e2ie, ca \u0219i cum ar fi vrut s\u0103 scape din piele. \u0218i apoi, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai g\u00e2ndeasc\u0103, se arunc\u0103 de la balconul cl\u0103dirii \u00een care st\u0103tea. C\u0103derea lui fu t\u0103cut\u0103, un plesnet umed pe asfalt.<\/p>\n

Peste drum, o femeie b\u0103tr\u00e2n\u0103, cu ochii injecta\u021bi, \u00ee\u0219i smulgea p\u0103rul \u00een m\u0103nunchiuri, r\u00e2z\u00e2nd printre lacrimi. \u201cNu, nu, nu, nu\u2026\u201d <\/em>repeta cuv\u00e2ntul ca un exorcism, dar nimeni nu venea s-o mint\u0103. \u00ce\u0219i \u00eenfipse unghiile \u00een bra\u021be, tr\u0103g\u00e2nd dungi ro\u0219ii p\u00e2n\u0103 la carne, dar durea prea pu\u021bin. Realitatea era o durere mult prea mare, insuportabil\u0103. Cu un geam\u0103t scurt, \u00ee\u0219i \u00eenfipse un ciob de sticl\u0103 \u00een ochi, apoi \u00een vene, s\u00e2nger\u00e2nd p\u00e2n\u0103 la stingere.<\/p>\n

Pe o alee \u00eengust\u0103, un om \u00ee\u0219i lovea capul de un perete, ritmic, mecanic, de parc\u0103 \u00eencerca s\u0103-\u0219i scoat\u0103 ceva din creier. \u201cIe\u0219i! Ie\u0219i! Ie\u0219i!\u201d<\/em> \u021bipa el \u00een hohote de pl\u00e2ns.<\/p>\n

Al\u021bii st\u0103teau pe str\u0103zi, \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-se singuri, leg\u0103n\u00e2ndu-se \u00eenainte \u0219i \u00eenapoi, murmur\u00e2nd cuvinte f\u0103r\u0103 sens. Erau copiii minciunii, \u0219i acum orfani ai iluziei, care nu mai \u0219tiau cum s\u0103 tr\u0103iasc\u0103.<\/p>\n

Dar printre ace\u0219ti oameni zdrobi\u021bi de realitate, c\u00e2\u021biva nu urlau.<\/p>\n

C\u00e2\u021biva se ridicau.<\/p>\n

Un b\u0103tr\u00e2n cu ochii \u00eenro\u0219i\u021bi, dar clari, se uit\u0103 \u00een jur, respir\u00e2nd greu.<\/p>\n

\u2014 Am visat\u2026<\/em> murmur\u0103 el. Am visat at\u00e2tea\u2026credeam c\u0103 nu m\u0103 mai trezesc.<\/em><\/p>\n

Alt b\u0103rbat masiv, cu cicatrici pe fa\u021b\u0103, ridic\u0103 o piatr\u0103 de pe jos \u0219i o arunc\u0103 \u00eentr-un ecran spart, animat de o sf\u00e2nt\u0103 revolt\u0103. \u201cDestul!\u201d <\/em><\/p>\n

Pe tot cuprinsul Capitalei, unde odinioar\u0103 str\u0103luciser\u0103 Palatele Pl\u0103cerii, acum se \u00een\u0103l\u021bau fl\u0103c\u0103ri. B\u0103tr\u00e2nul cu ochii \u00eenro\u0219i\u021bi, dar cu mintea limpede, striga cu vocea reg\u0103sit\u0103: \u201c<\/em>Arde\u021bi-le! Arde\u021bi tot!\u201d<\/em><\/p>\n

N\u0103v\u0103leau cu zecile \u00een holurile de marmur\u0103 ale Palatelor. Sticla spart\u0103 scr\u00e2\u0219nea sub t\u0103lpi, iar \u00een aer plutea mirosul greu de parfum amestecat cu benzin\u0103. Fl\u0103c\u0103rile se \u00eencol\u0103ceau pe pere\u021bi, mu\u0219c\u00e2nd draperiile de m\u0103tase, p\u00e2rjolind tablourile mincinoase care \u00eenf\u0103\u021bi\u0219au paradisuri care nu existaser\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n

\u0218i atunci o explozie sf\u00e2\u0219ie noaptea. Un val de foc \u0219i presiune arunc\u0103 oamenii la p\u0103m\u00e2nt, iar unul dintre Palate se cutremur\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een temelii. Acoperi\u0219ul se pr\u0103bu\u0219i \u00eentr-o cascad\u0103 de sc\u00e2ntei, iar zidurile se rupeau \u00een dou\u0103, ca un copac b\u0103tut de topor.<\/p>\n

\u00centr-o parcare, un fost soldat al corpora\u021biilor, cu bra\u021bele pline de implanturi de tracking, \u00ee\u0219i smulse dispozitivele cu o smucitur\u0103 violent\u0103. S\u00e2ngele \u00eei \u0219iroia pe antebra\u021b, dar el r\u00e2dea, r\u00e2dea cu o bucurie s\u0103lbatic\u0103.<\/strong><\/p>\n

\u2014 Acum nimeni nu m\u0103 mai urm\u0103re\u0219te!<\/em> strig\u0103 el spre cerul eliberat.<\/p>\n

\u0218i undeva, la marginea haosului, un alt b\u0103tr\u00e2n \u00ee\u0219i ridic\u0103 fa\u021ba spre lumina focului. Ochii lui, ad\u00e2nci ca ni\u0219te r\u0103ni vechi, str\u0103luceau acum cu o sclipire vie. M\u00e2inile-i zb\u00e2rcite, p\u0103tate de vreme \u0219i de umilin\u021b\u0103, se \u00eentinser\u0103 spre fl\u0103c\u0103ri ca spre o m\u00e2ng\u00e2iere. \u0218i atunci r\u00e2se. Nu era r\u00e2sul spart al unui nebun, ci hohotul nesperat al unui dezrobit. Era un r\u00e2s t\u0103ios \u0219i limpede, ca sunetul unui cu\u021bit care taie o fr\u00e2nghie. Fl\u0103c\u0103rile \u00eei jucau \u00een ochi, transform\u00e2ndu-i ridurile \u00een umbre dansatoare.<\/p>\n

V\u00e2ntul ducea cu el sc\u00e2ntei \u0219i cenu\u0219\u0103, iar b\u0103iatul sl\u0103b\u0103nog care st\u0103tea \u00een pia\u021b\u0103 acum nu mai tremura. Privi m\u0103rul l\u0103sat la p\u0103m\u00e2nt\u2013 acela\u0219i pe care-l refuzase c\u00e2ndva, oferit de un str\u0103in cu ochi de dac. Coaja lui era acum m\u00e2njit\u0103 de praf, dar nu putrezise. \u00cenc\u0103 era bun. Cu un gest hot\u0103r\u00e2t, \u00eel ridic\u0103, \u00eel \u0219terse de tricou \u0219i mu\u0219c\u0103. Dulcea\u021ba \u0219i \u021b\u0103r\u00e2na se amestec\u0103 pe limba lui \u0219i pentru prima oar\u0103 aprecia gustul unui aliment adev\u0103rat.<\/p>\n

Astfel c\u0103 Noul Babilon vuia de haosul trezirii \u0219i de forfota unui viitor imprevizibil pentru to\u021bi. Pentru unii \u00eens\u0103, era palpitant. Era ceva nou. Cei care aveau caracterul s\u0103 \u00eendure \u0219i care puteau pl\u0103ti pre\u021bul adev\u0103rului \u2013 aceia erau periculo\u0219i. C\u0103ci acum \u0219tiau. \u0218i oamenii care \u0219tiu nu mai pot fi min\u021bi\u021bi.<\/p>\n

Cerul murdar \u00eencepu s\u0103 reverse o ploaie deas\u0103 peste capitala global\u0103. Apa sp\u0103la praful de pe fa\u021badele sparte \u0219i stingea focurile, curg\u00e2nd pe str\u0103zi ca \u0219uroaie de lacrimi. Fiecare pic\u0103tur\u0103 lovea cl\u0103dirile ca o cioc\u0103nitoare pe un sicriu, un c\u00e2ntec de adio pentru un vis care se sf\u00e2r\u0219ise. Sub picioarele lor, cablurile rupte sc\u00e2r\u021b\u00e2iau, iar sc\u00e2nteile de pe urm\u0103 ale hologramelor clipeau ca licuricii pe moarte.<\/p>\n

Ultimul Fiu al Daciei adun\u0103 cioburile de piatr\u0103 fermecat\u0103 \u0219i le v\u00e2r\u00ee \u00eentr-un s\u0103cule\u021b din piele. El \u0219i Zia p\u0103r\u0103siser\u0103 cl\u0103direa \u0219i p\u0103\u0219eau spre marginea ora\u0219ului, trec\u00e2nd de oameni f\u0103r\u0103 s\u0103 se opreasc\u0103, dar nu f\u0103r\u0103 s\u0103-i vad\u0103.<\/p>\n

\u2014 Uit\u0103-te bine, Zia,<\/em> spuse Hiper-Ion. \u0102sta e pre\u021bul. \u0218i asta e r\u0103splata. Ai v\u0103zut copacul b\u0103tr\u00e2n c\u00e2nd \u00ee\u0219i pierde frunzele toamna? <\/em>\u00eentreb\u0103 el, cu glasul ca un torent ad\u00e2nc. Crezi c\u0103 moare?<\/em><\/p>\n

Zia cl\u0103tin\u0103 din cap, t\u0103cut\u0103.<\/p>\n

\u2014 Se gole\u0219te ca s\u0103 poat\u0103 tr\u0103i iar\u0103\u0219i, <\/em>continu\u0103 dacul. Noi am v\u0103zut cum v\u00e2ntul a rupt ramurile uscate. Cum focul a ars lemnul mort. Dar r\u0103d\u0103cina\u2026 r\u0103d\u0103cina r\u0103m\u00e2ne. \u0218i din ea, prim\u0103vara vor izvor\u00ee muguri noi. Mai tari. Mai vrednici de via\u021b\u0103. Oamenii \u0103\u0219tia nu tr\u0103iau, Zia. Supravie\u021buiau \u00eentr-un vis. Crezi c\u0103 este vreo mil\u0103 \u00een a-i l\u0103sa s\u0103 se n\u0103ruie singuri, treptat, zi de zi, \u00een minciun\u0103 \u2013 s\u0103 se topeasc\u0103 ca z\u0103pada la soare, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi \u0219tiut niciodat\u0103 c\u0103 au existat? Erau ca ni\u0219te fluturi lega\u021bi \u00een p\u00e2nza de p\u0103ianjen \u2013 frumo\u0219i odinioar\u0103, dar ro\u0219i de mult<\/em>. <\/strong>Crezi c\u0103 e mil\u0103 s\u0103-i la\u0219i s\u0103 viseze c\u0103 zboar\u0103 \u00een continuare, c\u00e2nd tot ce fac e s\u0103 tresar\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00een mreaja care \u00eei sugrum\u0103 \u00eencet? Adev\u0103rata cruzime nu e a celui care rupe p\u00e2nza, ci a celui care le transform\u0103 chinul \u00eentr-o melodie<\/em>.<\/strong> Nu este mai milos s\u0103 opre\u0219ti tortura aceasta silen\u021bioas\u0103 dec\u00e2t s\u0103 prive\u0219ti o agonie care se prelunge\u0219te la infinit?\u201d<\/em><\/p>\n

\u2014 Dar at\u00e2\u021bia au murit\u2026<\/em> \u0219opti ea, cu glasul spart.<\/p>\n

Hiper-Ion \u00ee\u0219i cobor\u00ee privirea, cuprins\u0103 pentru o clip\u0103 de o triste\u021be veche de secole, apoi \u0219i-o ridic\u0103 cu hot\u0103r\u00e2re re\u00eennoit\u0103.<\/p>\n

\u2014 \u0218i c\u00e2\u021bi ar fi putut s\u0103 existe f\u0103r\u0103 s\u0103 fi tr\u0103it cu adev\u0103rat? Moartea pe care o pl\u00e2ngi ast\u0103zi e o trecere, Zia. Dar minciuna pe care am ars-o era o robie f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it. <\/em>Era mai crud\u0103 dec\u00e2t orice moarte. Era o via\u021b\u0103 goal\u0103 de sens, un \u0219ir nesf\u00e2r\u0219it de zile \u00een care oamenii \u00ee\u0219i pierdeau omenia pentru m\u00e2ng\u00e2ierea unei minciuni. Da, am pl\u0103tit un pre\u021b cumplit. Adev\u0103rul e ca o furtun\u0103 toren\u021bial\u0103 \u2013 poate rupe plantele slabe, dar tot el va fi hrana pentru semin\u021bele viitorului.<\/em><\/p>\n

Ploaia se oprise acum, iar norii se destr\u0103mau, izbi\u021bi de zori \u0219i sf\u00e2\u0219ia\u021bi de razele care \u00een\u021bepau orizontul. F\u00e2\u0219ii de argint \u0219i purpur\u0103 se \u00eempletir\u0103 pe cer, iar \u00eentunericul se retr\u0103gea ca fumul dus de v\u00e2nt.<\/p>\n

Hiper-Ion \u00ee\u0219i atinse u\u0219or pieptul \u0219i apoi \u00eentinse m\u00e2na spre r\u0103s\u0103rit, unde soarele sf\u00e2nt sp\u0103rgea zorii.<\/p>\n

Zia r\u0103mase t\u0103cut\u0103, dar \u00een ochii ei se ivea o sc\u00e2nteie de \u00een\u021belegere. \u0218i c\u00e2nd au pornit din nou la drum, pa\u0219ii lor l\u0103sau \u00een urm\u0103 nu doar cenu\u0219\u0103, ci speran\u021ba c\u0103 din ea va r\u0103s\u0103ri ceva mai bun.<\/p>\n

\u2014 Unde mergem?<\/em> \u00eentreb\u0103 Zia, privind spre \u00eentinderea goal\u0103, unde p\u0103m\u00e2ntul se \u00eentindea ca un lac. La orizont, dealuri fade se zb\u0103teau \u00een cea\u021ba dimine\u021bii, ca ni\u0219te umbre care nu-\u0219i mai aminteau forma lor adev\u0103rat\u0103.<\/p>\n

Hiper-Ion nu se uit\u0103 \u00eenapoi. Mergea cu pa\u0219i mari, hot\u0103r\u00e2\u021bi, trec\u00e2nd de locul unde betonul se sf\u00e2r\u0219ea \u0219i solul neacoperit \u00eencepea.<\/p>\n

\u2014 <\/em>\u00a0Dincolo de hotarele h\u0103r\u021bilor<\/em>, <\/strong>r\u0103spunse el, cu glasul s\u0103u ad\u00e2nc, la marginea vechiului p\u0103m\u00e2nt,<\/strong><\/em>unde zace Cetatea Nihilismului.<\/em><\/p>\n

Zia urm\u0103ri privirea lui \u0219i vedea c\u0103 iarba s\u0103lbatic\u0103 \u00eencol\u021bea \u0219i via\u021ba \u00ee\u0219i croia drum pe \u00eentinderea din fa\u021ba lor. Dar numele cet\u0103\u021bii \u00eei f\u0103cea pielea de g\u0103in\u0103 \u0219i-i st\u00e2rnea frici pe care nici nu \u0219tia c\u0103 le poate sim\u021bi. \u00cen acela\u0219i timp, \u00een noianul de griji \u0219i angoase care o caracterizase de at\u00e2ta timp, o flac\u0103r\u0103 nou\u0103 ardea cu c\u0103ldur\u0103. A jurat c\u0103-l va urma. Acest jur\u0103m\u00e2nt este acum parte din identitatea ei, poate singurul lucru real pe care \u00eel simte arz\u00e2nd. \u0218i acest lucru \u00eei d\u0103dea putere, \u0219tiind c\u0103 el o c\u0103l\u0103uze\u0219te. O f\u0103cea s\u0103 treac\u0103 chiar \u0219i peste fric\u0103. Zia z\u00e2mbi f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama.<\/p>\n

Hiper-Ion r\u0103mase nemi\u0219cat un moment, p\u0103trunz\u00e2nd cu privirea cea\u021ba de pe dealuri, de parc\u0103 m\u0103sura distan\u021ba dintre dou\u0103 lumi \u2013 cea pe care o arsese \u0219i cea pe care o va cl\u0103di. Apoi continu\u0103, p\u0103\u0219ind spre Destin.<\/p>\n

\u0218i undeva, departe, un lup \u00eencepu s\u0103 urle.<\/p>\n

*<\/p>\n

\u00a0<\/p>\n<\/div>\n

Share<\/span><\/p>\n