{"id":797240,"date":"2025-10-08T20:10:20","date_gmt":"2025-10-08T17:10:20","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=797240"},"modified":"2025-10-08T20:10:20","modified_gmt":"2025-10-08T17:10:20","slug":"zambetul-de-joi-aventuri-imobiliare-r3media","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=797240","title":{"rendered":"Z\u00e2mbetul de joi | Aventuri imobiliare | R3media"},"content":{"rendered":"
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
ACTUALITATE<\/a><\/span>Z\u00e2mbetul de joi | Aventuri imobiliare<\/span><\/div>\n<\/div>\n
\n
ACTUALITATE<\/a>OPINII<\/a>\u0218TIRI<\/a><\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Z\u00e2mbetul de joi | Aventuri imobiliare<\/h1>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
\n
\n
\n
\n
Rucsandra B\u0103l\u0103\u0219oiu<\/a><\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
08\/10\/2025<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n
Image by marino13<\/a> from Pixabay<\/a><\/figcaption><\/figure>\n<\/div>\n<\/div>\n
\n
\n

Octombrie. Ce mai citi\u021bi? Ce mai spera\u021bi? Ce mai preg\u0103ti\u021bi bun? Ce proiect \u00een derulare sau \u00een concepere ave\u021bi? Sunt tot at\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri pe care adesea mi le adresez mie \u00eens\u0103mi, con\u0219tient\u0103 \u0219i de reversul medaliei, de extrema cealalt\u0103: antipodul lenei ar fi o l\u0103comie a ac\u021biunii, o aglomerare de inten\u021bii \u0219i ac\u021biuni, p\u00e2n\u0103 la epuizare. Sau, \u00een tot cazul, p\u00e2n\u0103 la acel punct care nu \u00ee\u021bi mai permite reflec\u021bie \u0219i lini\u0219te sufleteasc\u0103.<\/strong><\/p>\n

La sarcinile cotidiene, de ceva vreme am ad\u0103ugat vizion\u0103rile imobiliare. Las deoparte stresul bugetului \u00een care, cel mai adesea, trebuie s\u0103 te \u00eencadrezi. Pur \u0219i simplu, a c\u0103uta un apartament \u00een Bucure\u0219ti este, \u00een sine, o aventur\u0103. Poate fi prilej de surmenare \u0219i frustrare, dar mi-am zis c\u0103 depinde de mine cum aleg s\u0103 m\u0103 pozi\u021bionez: tonul face muzica. Sau unghiul de vedere ne contureaz\u0103 tabloul general.<\/p>\n

Citeam undeva c\u0103 nevoia nu e de dispre\u021buit, ca imbold principal de a c\u0103uta pe cineva. Da, putem uneori s\u0103 auzim un repro\u0219 de tipul \u201etu m\u0103 cau\u021bi doar c\u00e2nd ai nevoie de mine\u201d, ca \u0219i c\u00e2nd afec\u021biunea trebuie s\u0103 fie mereu gratuit\u0103, strict dezinteresat\u0103. Totu\u0219i, nevoia ne apropie unii de al\u021bii.<\/p>\n

O putem recunoa\u0219te, o putem privi drept \u00een fa\u021b\u0103, sau putem s\u0103 peror\u0103m idealist despre rela\u021bii cultivate pentru ele \u00eensele \u0219i at\u00e2t, departe de orice interes sau pragmatism. Dar putem privi nevoia \u0219i ca pe un strop de interven\u021bie divin\u0103, care ne sile\u0219te s\u0103 intr\u0103m \u00een contact unii cu al\u021bii, s\u0103 ne cunoa\u0219tem \u0219i, poate, s\u0103 cre\u0219tem spiritual din aceste interac\u021biuni.<\/p>\n

Pornind de la aceste g\u00e2nduri (ap\u0103rute nu \u00een mod firesc, ci prin antrenament de voin\u021b\u0103, printr-un exerci\u021biu de tip \u201evulpea la struguri\u201d), mi-am zis c\u0103 to\u021bi ace\u0219ti oameni nu trebuie privi\u021bi ca pioni \u00eentr-un lan\u021b cauzal (care la cap\u0103t s\u0103 duc\u0103 la visata achizi\u021bie), ci ca ni\u0219te \u00eent\u00e2lniri unice, privilegiate: un agent imobiliar, un v\u00e2nz\u0103tor, un alt poten\u021bial v\u00e2nz\u0103tor, un angajat bancar, un broker, un administrator de bloc\u2026 Nu, to\u021bi ace\u0219tia nu sunt trepte pe care urc\u0103m spre un rezultat dorit, folosindu-ne reciproc, ci sunt identit\u0103\u021bi, persoane. Bun.<\/p>\n

Dar cumva risc\u0103m s\u0103 r\u0103m\u00e2nem \u00eentr-un joc \u00een care, la scar\u0103 uman\u0103, sub condi\u021bia mortalit\u0103\u021bii, totul devine rizibil. \u00ce\u021bi cumperi un apartament, la v\u00e2rsta de 40 de ani, c\u00e2nd mai ai o speran\u021b\u0103 medie de via\u021b\u0103 de \u00eenc\u0103 30-40 ani, o locuin\u021b\u0103 care, la scar\u0103 cosmic\u0103 poate fi u\u0219or asociat\u0103 cu orice mic\u0103 gaur\u0103 de insect\u0103 (\u201emicroscopice popoare\u201d, vorba lui Eminescu \u2013 \u201ene succedem genera\u021bii \u0219i ne credem minuna\u021bi\u201d).<\/p>\n

Iar apoi gaura asta de insect\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 nu o vindem (cum nu \u00ee\u0219i \u00eenstr\u0103inau \u021b\u0103ranii loturile) ca s\u0103 o l\u0103s\u0103m copiilor\u2026 \u0218i ne retragem t\u0103cut, at\u00e2t din lumea asta tumultoas\u0103, c\u00e2t \u0219i de pe o pia\u021b\u0103 a jocurilor imobiliare. Nu ne retragem prin decizie personal\u0103, nici din calcul economic, ci dintr-un imperativ nemilos al condi\u021biei umane, la cap\u0103tul c\u0103reia st\u0103 ie\u0219irea din scena vie\u021bii acesteia p\u0103m\u00e2ntene. Iar c\u00e2nd privim lucrurile a\u0219a, atunci o \u00eencr\u00e2ncenare prea mare, o list\u0103 de criterii prea lung\u0103, o dorin\u021b\u0103 de negociere la s\u00e2nge, toate astea ne apar, cum spuneam, rizibile. Asta nu \u00eenseamn\u0103 nici s\u0103 ne mul\u021bumim a ne muta la cort sau sub un cap\u0103t de pod, dar nici s\u0103 imagin\u0103m fericirea noastr\u0103 ca at\u00e2rn\u00e2nd \u00een cel mai \u00eenalt grad de o cas\u0103 \u0219i de achizi\u021bia ei. Iar c\u0103utarea asta obositoare este tot un parcurs, cu pretexte de a comunica unii cu ceilal\u021bi.<\/p>\n

\u0218i acest parcurs poate fi v\u0103zut ca un scop \u00een sine, nu doar ca mijlocul p\u00e2n\u0103 la destina\u021bie. \u00cen felul acesta, vizion\u0103rile de dup\u0103-amiaz\u0103, c\u00e2nd ziua a devenit deja grea de munc\u0103 \u0219i responsabilit\u0103\u021bi, pot fi privite ca prilej (par\u021bial) amuzant de \u00eent\u00e2lnire \u2013 cuno\u0219ti un om, cuno\u0219ti o felie de via\u021b\u0103, un col\u021b de decor \u00een care s-au tr\u0103it bucurii \u0219i suferin\u021be. \u0218i te apropii de toate acestea curios, dar \u0219i cu sfiala necesar\u0103.<\/p>\n

Uneori afli o poveste, fericit\u0103 sau nefericit\u0103. De pild\u0103, ultimul apartament de trei camere care ne interesa (ca amplasare, suprafa\u021b\u0103, pre\u021b) p\u0103rea totodat\u0103 un mod de a profita de e\u0219ecul cuiva: scos la v\u00e2nzare de un cuplu cu copii destul de mari (14, respectiv 12 ani), care a decis s\u0103 divor\u021beze. La problema asta emo\u021bional\u0103 s-a ad\u0103ugat, desigur, precaritatea financiar\u0103, deoarece niciunul dintre so\u021bi nu a putut s\u0103 r\u0103scumpere partea celuilalt. S\u0103 \u00ee\u021bi imaginezi mama cu copiii \u00een chirie, \u00een a\u0219teptarea unei cote care \u00een cel mai bun caz le va asigura mai apoi cump\u0103rarea unei garsoniere sau a unui apartament confort doi\u2026pare mai cur\u00e2nd un scenariu trist.<\/p>\n

Cu alt prilej, am vizionat un cochet apartament din zona pie\u021bei Veteranilor, Bucure\u0219ti. Era sear\u0103, iar turul casei ne-a fost f\u0103cut de so\u021b, un b\u0103rbat voluntar \u0219i intrepid. Genul acela de b\u0103rbat care e me\u0219terul bun la toate \u0219i are solu\u021bii pentru mai toate, \u0219i care \u00ee\u0219i amenajase casa nu foarte creativ sau cu personalitate, dar confortabil \u0219i practic.<\/p>\n

La voin\u021ba lui, se ad\u0103uga dragostea \u0219i h\u0103rnicia unei femei care men\u021binea tot locul curat \u0219i pl\u0103cut. Numai c\u0103, p\u0103r\u0103sind zona de buc\u0103t\u0103rie, sufragerie \u0219i hol, am ajuns spre dormitoare. Iar aici priveli\u0219tea a fost, cel pu\u021bin pentru mine, trist\u0103. Ambii copii erau \u00een camerele lor, cu lumina stins\u0103, nici m\u0103car cu o veioz\u0103 (seara, la ora 19), jaluzelele trase, juc\u00e2nd jocuri pe calculator, respectiv telefon. Nu comunicau nici \u00eentre ei, ca fra\u021bi, nici cu p\u0103rin\u021bii lor. Nu citeau, nu f\u0103ceau lec\u021bii, nu g\u0103teau, nu desenau, nu me\u0219tereau nimic. Nici m\u0103car nu se certau sau s\u0103 vorbeasc\u0103 ceva, orice, unul cu altul. O decuplare total\u0103 de lumea real\u0103 \u0219i o imersiune la fel de total\u0103 \u00een universul virtual.<\/p>\n

Imersiune \u00eentrerupt\u0103 doar c\u00e2teva secunde de aceste cartoane umbl\u0103toare care eram noi, \u00eenso\u021bite de un agent imobiliar. Copiii ridic\u0103 u\u0219or capul, spun un bun\u0103 seara politicos, dup\u0103 care se afund\u0103 din nou, \u00een c\u0103\u0219ti, \u00een lumea lor. Iar familia vrea s\u0103 v\u00e2nd\u0103 pentru a se muta la cas\u0103, \u00een Ilfov. \u0218i atunci te g\u00e2nde\u0219ti: la ce bun? Ce va aduce mutarea asta? Va fi pentru ca ace\u0219ti copii s\u0103 se bucure de un col\u021b de gr\u0103din\u0103 sau de livad\u0103? Ca s\u0103 priveasc\u0103 cerul \u0219i s\u0103 alerge prin curte, pe gazon, ud\u00e2ndu-se vara cu furtunul, h\u00e2rjonindu-se?<\/p>\n

Sau tat\u0103l acela harnic \u0219i voluntar doar le va da prilejul s\u0103 se mute de la un dormitor de 9 metri p\u0103tra\u021bi la unul de 14 metri, cu baie al\u0103turat\u0103, \u00een care ei vor face exact acela\u0219i lucru, s\u0103 stea lipi\u021bi pe un scaun, ore \u0219i ore \u00eentregi, aproape surzi la orice ambient?<\/p>\n

\u0218i m\u0103 g\u00e2ndeam la asta, la faptul c\u0103 acest tat\u0103 de familie nu a gre\u0219it cu nimic major: are o loialitate total\u0103 fa\u021b\u0103 de ai lui, munce\u0219te pentru ei, \u0219tie s\u0103 monteze o priz\u0103 \u0219i s\u0103 schimbe o baterie de chiuvet\u0103, \u00ee\u0219i pl\u0103te\u0219te facturile, se pozi\u021bioneaz\u0103 onest \u00een societate \u0219i nu calc\u0103 peste ceilal\u021bi ca s\u0103 \u00eei fie lui mai bine\u2026 \u0218i tot a\u0219a. Dar undeva, ceva, i-a sc\u0103pat.<\/p>\n

I-a sc\u0103pat din vedere c\u0103 lumea s-a schimbat, c\u0103 tenta\u021biile sunt altele, insidioase, cu aparen\u021be inofensive. Ajuns acum la aproximativ 45 de ani, copil\u0103ria lui nu a \u00eensemnat nici tableta, nici ecranul mare al calculatorului. Nu a experimentat acest tip de dependen\u021b\u0103 \u0219i, ca atare, nici nu o ia \u00een serios. Nu poate crede c\u0103 ecranul acela risc\u0103 s\u0103 \u00eei alieneze copiii, s\u0103 le sl\u0103beasc\u0103 voin\u021ba, puterea de concentrare, s\u0103 \u00eei fac\u0103 elevi mai slabi, ba chiar, \u00een viitor, ta\u021bi de familie inferiori lui, cu mult.<\/p>\n

Pentru c\u0103 cine nu are de mic un antrenament de voin\u021b\u0103 \u0219i responsabilit\u0103\u021bi, dup\u0103 putere, e susceptibil s\u0103 treac\u0103 de la o am\u00e2nare la alta, de la o dezertare la alta, de la o depresie la alta. Ei bine, tabloul acesta nu \u0219i l-a imaginat, deoarece nu l-a experimentat direct. Iar de avertizat, nu a avut cine s\u0103 \u00eel avertizeze, deoarece lobby-ul pentru ecrane este pretutindeni.<\/p>\n

Ministerul Educa\u021biei face lobby pentru digitalizare, media, la fel, pia\u021ba muncii clameaz\u0103 c\u0103 f\u0103r\u0103 digitalizare nu te po\u021bi angaja. Cultura divertismentului, mai ales \u00eentr-o societate fragilizat\u0103 economic, se bazeaz\u0103 tot pe televiziune \u0219i internet. \u0218i tot a\u0219a. Iar ace\u0219ti p\u0103rin\u021bi, care nu \u00een\u021beleg ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu copiii lor, risc\u0103 s\u0103 se simt\u0103, peste ani, precum o g\u0103in\u0103 ce a clocit ou\u0103 de ra\u021b\u0103. Puii au crescut, au pornit pe lac, iar p\u0103rin\u021bii au r\u0103mas neputincio\u0219i pe mal. Este metafora lui G. C\u0103linescu, \u00een \u201eBietul Ioanide\u201d, pentru a puncta un alt tip de ne\u00een\u021belegere \u0219i hiat \u00eentre genera\u021bii.<\/p>\n

\u0218i, ca s\u0103 \u00eenchei: da, sunt zile c\u00e2nd m\u0103 distrez privind aceste noi felii de via\u021b\u0103, de comedie uman\u0103, prilejuit\u0103 de aventura mea imobiliar\u0103. \u0218i zile de descurajare, c\u00e2nd \u00ee\u021bi aminte\u0219ti c\u0103 e imperios necesar s\u0103 te mu\u021bi, totul \u00eentr-un moment de nesiguran\u021b\u0103 economic\u0103 general\u0103. Atunci te hr\u0103ne\u0219ti din g\u00e2nduri de bine \u0219i \u00eencurajare \u0219i \u00ee\u021bi aminte\u0219ti, de exemplu, de alte situa\u021bii imobiliare din istorie, mai grele dec\u00e2t avem noi \u00een ansamblu ast\u0103zi.<\/p>\n

De pild\u0103, vecinii socrilor \u00a0au crescut 12 copii \u00eentr-o cas\u0103 cu prisp\u0103, antreu \u0219i dou\u0103 camere (dar \u0219i o gr\u0103din\u0103 mare, mare, \u00een care puteau s\u0103 alerge, un cer albastru exact deasupra, \u0219i o vi\u021b\u0103-de-vie groas\u0103 \u00een\u0219urubat\u0103 \u00een jurul st\u00e2lpilor de lemn ai prispei). \u0218i \u00ee\u021bi spui c\u0103, dac\u0103 atunci s-a putut, se mai pot cre\u0219te \u0219i acum copii \u00eentr-o locuin\u021b\u0103 mai mic\u0103.<\/p>\n

Cineva mai pragmatic ar acuza aceast\u0103 mentalitate ca vetust\u0103 \u0219i tipic\u0103 pentru \u201ecarul \u00eenaintea boilor\u201d. Cu alte cuvinte, f\u0103-\u021bi planul de a-\u021bi m\u0103ri familia abia atunci c\u00e2nd ai deja spa\u021biul sau condi\u021biile necesare. Da, se poate am\u00e2na maternitatea pentru vremuri financiar mai bune, dar exist\u0103 \u0219i riscul ca, atunci c\u00e2nd e\u0219ti mai stabil, s\u0103 nu mai po\u021bi efectiv concepe.<\/p>\n

Desigur, via\u021ba este frumoas\u0103 \u0219i plin\u0103 de sens \u0219i f\u0103r\u0103 de copii. Doar c\u0103 \u201eplannigul familial\u201d e doar o poveste. Nimic nu este o garan\u021bie pentru nimic. \u0218i atunci, nu ne mai r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 \u00eencerc\u0103m a le \u00eemp\u0103ca pe Marta \u0219i Maria (vita activa, vita contemplativa. Sau negotium-otium). Totul \u00eentr-un orizont de n\u0103dejde \u0219i curaj, de a merge \u00eenainte.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n

\n
\n