{"id":528656,"date":"2025-03-13T08:23:59","date_gmt":"2025-03-13T05:23:59","guid":{"rendered":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=528656"},"modified":"2025-03-13T08:23:59","modified_gmt":"2025-03-13T05:23:59","slug":"e-posibila-o-armata-europeana-cum-au-esuat-precedentele-tentative-de-aparare-colectiva-fara-sprijinul-sua","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/analyse.optim.biz\/?p=528656","title":{"rendered":"E posibil\u0103 o armat\u0103 european\u0103? Cum au e\u0219uat precedentele tentative de ap\u0103rare colectiv\u0103 f\u0103r\u0103 sprijinul SUA"},"content":{"rendered":"<div class=\"post-content\">\n<p>Statele europene s-au bazat pe umbrela de securitate NATO, alian\u021b\u0103 defensiv\u0103 \u00een care cel mai puternic membru este SUA. Status quo-ul din ultimele \u0219apte\u00a0 decenii este contestat acum chiar de SUA. Reac\u021bia general\u0103 a Bruxelles-ului a fost s\u0103 anun\u021be un plan de \u00eenarmare \u0219i accelerarea procesului cre\u0103rii\u00a0 unei alternative europene pentru asigurarea securit\u0103\u021bii de pe continent. De ce nu exist\u0103 o armat\u0103 european\u0103? G4Media prezint\u0103 istoricul tentativelor form\u0103rii unei for\u021be comune europene \u0219i de ce acestea nu au reu\u0219it s\u0103 se materializeze.<\/p>\n<p>De la \u00eenceputul lunii februarie, pre\u0219edintele american Donald Trump a \u00eenceput demersurile \u00eencheierii r\u0103zboiului din Ucraina. Pe 12 februarie, acesta a avut o conversa\u021bie telefonic\u0103 cu pre\u0219edintele rus Vladimir Putin, conform CNN. Aceea\u0219i surs\u0103 a ad\u0103ugat c\u0103, \u00een paralel, secretarul ap\u0103r\u0103rii de la Washington, Pete Hagseth, a \u00eenaintat Bruxelles-ului urm\u0103toarele aspecte: Ucraina nu va putea intra \u00een NATO, nici reveni la grani\u021bele pre 2014; priorit\u0103\u021biile Americii sunt securizarea grani\u021belor sale \u0219i China; Europa este responsabil\u0103 pentru propria-i securitate.\u00a0 Aceast\u0103 atitudine a fost rapid criticat\u0103 de c\u0103tre alia\u021bii europeni pentru excluderea din negociere a Ucrainei, c\u00e2t \u0219i a restului alia\u021bilor de pe continent.<\/p>\n<p>Aceast\u0103 atitudine de ambivalen\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de garan\u021biile de securitate a generat un \u0219oc pe m\u0103sur\u0103.<\/p>\n<p><strong>Contextul istoric<\/strong><\/p>\n<p>La sf\u00e2r\u0219itul celui de Al Doilea R\u0103zboi Mondial, Europa se afla \u00eentr-o pozi\u021bie c\u00e2t se poate de vulnerabil\u0103. Continentul era devastat de r\u0103zboi, iar s\u0103r\u0103cia amenin\u021ba proasp\u0103t-restauratele regimuri democratice. Mai r\u0103u, statele vest-europene au observat sovietizarea statelor din\u00a0 Europa de Est.<\/p>\n<p>Evenimentul simbol care a modelat percep\u021bia statelor occidentale despre pozi\u021bia URSS a fost Blocada Berlinului din 1948. \u00cen cadrul acesteia, URSS a blocat accesul alia\u021bilor c\u0103tre sectoarele lor din Berlinul de Vest (1948). Berlinul, de\u0219i divizat \u00eentre englezi, francezi, americani \u0219i sovietici, se afla interiorul sectorului sovietic de ocupa\u021bie a Germaniei. Astfel, Moscova controla rutele terestre c\u0103tre Berlin \u0219i a \u00eencercat s\u0103 se foloseasc\u0103 de aceast\u0103 pozi\u021bie pentru a \u00eendep\u0103rta aceast\u0103 enclav\u0103 occidental\u0103.<\/p>\n<p>De\u0219i a e\u0219uat \u2013 SUA a aprovizionat Berlinul pe cale aerian\u0103 \u2013 aceast\u0103 atitudine a marcat un punct de ruptur\u0103 dintre fo\u0219tii alia\u021bi.<\/p>\n<p><strong>Articolul 5. Soliditate sau ambiguitate?<\/strong><\/p>\n<p>Problema care a c\u0103pu\u0219at alian\u021ba nord-atlantic\u0103 \u00eenc\u0103 de la \u00eenceput a fost \u00eensu\u0219i formularea Tratatului de la Washington. Articolul 5, cel care trebuie s\u0103 fie principalul pilon al securit\u0103\u021bii alian\u021bei, stipuleaz\u0103: \u201eP\u0103r\u021bile convin c\u0103 un atac armat \u00eempotriva uneia sau mai multora dintre ele, \u00een Europa sau \u00een America de Nord, va fi considerat un atac \u00eempotriva tuturor p\u0103r\u021bilor \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, sunt de acord c\u0103, dac\u0103 are loc un asemenea atac armat, fiecare dintre ele [\u2026] va sprijini partea sau p\u0103r\u021bile atacate, prin realizarea imediat\u0103, individual \u0219i \u00eempreun\u0103 cu celelalte p\u0103r\u021bi, a oric\u0103rei ac\u021biuni pe care o consider\u0103 necesar\u0103, inclusiv folosirea for\u021bei armate, \u00een vederea restabilirii \u0219i men\u021binerii securit\u0103\u021bii \u00een spa\u021biul Atlanticului de Nord.\u201d. Dup\u0103 cum putem observa, articolul este u\u0219or paradoxal. De\u0219i sus\u021bine c\u0103 un atac \u00eempotriva unui membru reprezint\u0103 automat un atac \u00eempotriva alian\u021bei,\u00a0 acesta las\u0103 la latitudinea fiec\u0103rui stat membru s\u0103 decid\u0103 cum s\u0103 sprijine partea atacat\u0103. Ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu exist\u0103 o obliga\u021bie clar\u0103 la interven\u021bie militar\u0103.<\/p>\n<p>Aceast\u0103 formulare\u00a0 a fost decis\u0103 de c\u0103tre Congresul American, cu un an \u00eenainte de semnarea tratatului (1948). Ra\u021biunea era c\u0103, \u00een ciuda angajamentului SUA de a ap\u0103ra Europa, Congresul, iar nu pre\u0219edintele, ar trebui s\u0103 aib\u0103 monopol asupra deciziei de a angaja America \u00eentr-un conflict militar. Acest punct de vedere a fost sus\u021binut atunci de c\u0103tre mai mul\u021bi politicieni izola\u021bioni\u0219ti, precum Forrest Donnel \u0219i Thomas Connely, relateaz\u0103 Centre for European European Policy Analysis. Acesta din urm\u0103 a insistat pe introducerea sintagmei \u201eas it deems necessary\u201d pentru a accentua c\u0103 sprijinul nu este obligatoriu s\u0103 fie militar.<\/p>\n<p>Totu\u0219i, trebuie men\u021bionat faptul c\u0103, \u00een ciuda formul\u0103rii interpretabile, Uniunea Sovietic\u0103 nu a \u00eencercat s\u0103 testeze soliditatea articolului 5. Niciodat\u0103 nu a \u00eencercat vreo agresiune \u00eempotriva unui stat membru NATO.<\/p>\n<p><strong>Primele \u00eencerc\u0103ri (1947 \u2013 1948)<\/strong><\/p>\n<p>Statele europene nu au vrut s\u0103 se bazeze exclusiv pe sprijinul american pentru securitate. Mai mult, \u0219i-au dorit s\u0103-\u0219i dovedeasc\u0103 disponibilitate c\u0103tre cooperare \u0219i organizare defensiv\u0103. Primul mecanism a fost Tratatul de la Dunkirk (1947). Semnat \u00eentre Marea Britanie \u0219i Fran\u021ba, scopul s\u0103u declarat era de a \u201epreveni Germania s\u0103 redevin\u0103 o amenin\u021bare la adresa p\u0103cii\u201d.\u00a0 Con\u021binutul trebuie privit \u00een contextul vremii. Germania era ocupat\u0103, devastat\u0103, dezarmat\u0103 \u0219i \u00een procesul de reconstruc\u021bie. Nu reprezenta o amenin\u021bare real\u0103. Conform Oxford Academics, tratatul era un pretext al form\u0103rii unei alian\u021be anti-sovietice nedeclarate.<\/p>\n<p>\u00cen 1948, tratatul a fost extins pentru a include \u0219i\u00a0 Benelux. Noul tratat a fost semnat la Bruxelles. Scopul tratatelor multilaterale era simplu: ele ofereau garan\u021bii solide de securitate. Astfel, dovedeau Washington-ului faptul c\u0103 statele europene erau dispuse s\u0103 joace un rol activ \u00een securitatea continentului, \u0219i nu s\u0103 se bazeze exclusiv pe sprijinul american.\u00a0 Alian\u021ba a purtat numele de Uniunea Occidental\u0103 (Western Union, WU).<\/p>\n<p><strong>Comunitatea European\u0103 de Ap\u0103rare (1950 \u2013 1954)<\/strong><\/p>\n<p>La \u00eenceputul anilor \u201850 are loc prima tentativ\u0103 de creare a unei for\u021be europene: Comunitatea European\u0103 de Ap\u0103rare (EDC). Aceasta func\u021biona pe baza planului prim ministrului\u00a0 francez Ren\u00e9 Pleven, elaborat \u00een 1950.<\/p>\n<p>Coali\u021bia trebuia s\u0103 fie alc\u0103tuit\u0103 din membrii fondatori ai Comunit\u0103\u021bii Economice a\u00a0 C\u0103rbunelui \u0219i O\u021belului: Fran\u021ba, Benelux, Italia \u0219i recent formata Republic\u0103 Federal\u0103 German\u0103. Organiza\u021bia era una de tip suprana\u021bional\u0103, \u00eentruc\u00e2t ar fi avut un comandament, buget, armat\u0103 \u0219i institu\u021bii comune, Putem spune c\u0103 era o versiune a CECO, dar cu scop de securitate, nu economie. Actul fondator al organiza\u021biei s-a numit Tratatul pentru Formarea Comunit\u0103\u021bii Defensive Europene \u0219i a fost semnat la Paris \u00een 1952.<\/p>\n<p>De\u0219i aceast\u0103 construc\u021bie era o idee francez\u0103, chiar Fran\u021ba a devenit principalul opozant al acesteia. Problema re\u00eenarm\u0103rii Germaniei \u0219i implica\u021biile unei organiza\u021bii suprana\u021bionale au determinat Parisul s\u0103 resping\u0103, \u00eentr-un final, acest plan. Mai exact, de\u0219i tratatul fusese semnat, acesta nu a trecut prin vot \u00een Adunarea General\u0103 (unde s-a lovit de o mare opozi\u021bie gaullist\u0103), deci nu a putut fi ratificat.<\/p>\n<p><strong>Uniunea Europei Occidentale<\/strong><\/p>\n<p>\u00cen urma e\u0219ecului CED-ului, statele europene au decis s\u0103 realizeze o solu\u021bie de compromis: s\u0103 fac\u0103 o alian\u021b\u0103 complementar\u0103 NATO (care se formase, \u00eentre timp, \u00een 1949) pe baza Uniunii Occidentale. Atfel, \u00een 1954 la Paris s-a semnat ad\u0103ugarea unui protocol\u00a0 Tratatului\u00a0 de la Bruxelles. La membrii Uniunii Occidentale s-au ad\u0103ugat Italia \u0219i Germania.<\/p>\n<p>Scopul UEO era de a pune presiune pe Statele Unite pentru un angajament mai ferm de securitate. Mai clar, prin Tratatul de la Bruxelles Modificat (1954), UEO oferea garan\u021bii solide de securitate. Astfel, un atac asupra unui membru UEO atr\u0103gea implicarea militar\u0103 a celorlal\u021bi. Asta ar fi \u00eensemnat pentru SUA c\u0103 \u0219apte alia\u021bi se aflau deja \u00een r\u0103zboi, deci probabilitatea lor de implicare militar\u0103 ar fi crescut considerabil.<\/p>\n<p>UEO, \u00eens\u0103, nu era o organiza\u021bie integrat\u0103 precum EDC. Nu avea armat\u0103 comun\u0103, buget comun sau institu\u021bii. Era, mai degrab\u0103, o alian\u021b\u0103 militar\u0103 clasic\u0103 ce func\u021biona \u00een interiorul NATO. Totu\u0219i, aceasta a avut ni\u0219te realiz\u0103ri importante \u00een primii ani de existen\u021b\u0103: a impulsionat colabor\u0103ri \u00eentre CECO \u0219i NATO. Ascensiunea Germaniei la UEO, prin intermediul CECO, a fost o cale de accedere a Bonn-ului c\u0103tre NATO (1955). \u00cen paralel, Marea Britanie, s-a folosit de UEO pentru a impulsiona intrarea sa \u00een Comunit\u0103\u021bile Europene (1972), conform CVCE.<\/p>\n<p><strong>Planul Fouchet (1961)<\/strong><\/p>\n<p>Un alt plan de creare a unei structuri militare unificate a venit tot din partea Fran\u021bei \u00een anul 1961. Ironic, principalul promotor al acestui plan a fost pre\u0219edintele\u00a0 Charles de Gaulle. Acela\u0219i care, \u00een 1954, a fost instrumental \u00een opozi\u021bia fa\u021b\u0103 de ratificarea Tratatului de la Paris din 1952 \u0219i a c\u0103derii CED-ului. Ce se schimbase de atunci ? Mai multe.<\/p>\n<p>Generalul de Gaulle a fost, de la \u00eenceput, un sus\u021bin\u0103tor ferm al unei structuri europene care s\u0103 func\u021bioneze pe baze interguvernamentale, nu suprana\u021bionale. El dorea\u00a0 realizarea unei confedera\u021bii bazate pe principiul respect\u0103rii suveranit\u0103\u021bii statului na\u021biune. Iar aceast\u0103 idee i-a r\u0103mas ad\u00e2ncit\u0103 \u00een mentalitate.<\/p>\n<p>Pe plan extern, situa\u021bia Fran\u021bei era dificil\u0103. \u00cen 1954 a pierdut controlul asupra Indochinei dup\u0103 opt ani de r\u0103zboi. Asta declan\u0219eaz\u0103, \u00een acela\u0219i an, R\u0103zboiul din Algeria. \u00cen 1960 devenise clar c\u0103 Fran\u021ba nu va putea c\u00e2\u0219tiga nici acest conflict. Asta, la r\u00e2ndul s\u0103u, \u00eensemna c\u0103 planul postbelic de integrare a coloniilor \u00een structurile republicane e\u0219uase \u0219i c\u0103 un val de decolonizare era inevitabil.\u00a0 \u00cen paralel, generalul era \u00eengrijorat c\u0103 Fran\u021ba \u00ee\u0219i pierde influen\u021ba pe continent.<\/p>\n<p>Astfel, \u00een 1961, ambasadorul francez \u00een Danemarca, Christian Fouchet, a elaborat planul form\u0103rii unui confedera\u021bii de state suverane europene (care ar fi exclus Marea Britanie \u0219i, implicit, SUA).\u00a0 Aceasta ar fi func\u021bionat pe un model interguvernamental \u0219i ar fi trebuit s\u0103 ofere o politic\u0103 extern\u0103 \u0219i militar\u0103 comun\u0103.<\/p>\n<p>De\u0219i ambi\u021bios, planul a fost privit cu scepticism de c\u0103tre alia\u021bii europeni. \u00cen principiu, Germania \u0219i \u021b\u0103rile Benelux-ului nu au dorit s\u0103 se distan\u021beze de NATO \u0219i nici s\u0103 eclipseze Comisia European\u0103 (format\u0103 \u00een urma Tratatului de la Roma din 1957, func\u021biona pe un model suprana\u021bional). Nu a ajutat nici faptul c\u0103 de Gaulle a insistat ca Fran\u021ba s\u0103 aib\u0103 un rol dominant \u00een organiza\u021bie \u0219i a respins orice tip de compromis \u00een acest fel, conform\u00a0 CVCE.\u00a0 Astfel, \u00een 1962, planul a fost respins.<\/p>\n<p><strong>Revigorarea conceptului<\/strong><\/p>\n<p>Date fiind e\u0219ecurile din trecut, dar \u0219i faptul c\u0103, dup\u0103 Criza Berlinului (1962), Europa a r\u0103mas un spa\u021biu pa\u0219nic \u0219i stabil, formarea unei armate europene nu a mai fost o prioritate pentru statele europene. Mai mult, bucur\u00e2ndu-se de umbrela de securitate NATO, europenii au investit tot mai pu\u021bin \u00een bugetele militare. \u00cen paralel, anii \u201870 fuseser\u0103 o perioad\u0103 de stagnare privind integrarea european\u0103, \u00een ciuda l\u0103rgirii Comunit\u0103\u021bilor Europene.<\/p>\n<p>Acestea fiind spuse, spre mijlocul anilor \u201880,\u00a0 organiza\u021bia a\u00a0 fost relansat\u0103 prin Declara\u021bia de la Roma (1984). Semnat\u0103\u00a0 \u00een contextul anivers\u0103rii a 30 de ani de la fondarea organiza\u021biei la o reuniune a Consiliului Mini\u0219trilor UEO. Declara\u021bia accentua nevoia cre\u0103rii unei politici de ap\u0103rare european\u0103, punea \u00een prim-plan\u00a0 angajamentul continu\u0103rii integr\u0103rii europene.<\/p>\n<p>Declara\u021bia a fost urmat\u0103 de Actul Unic European (1986) care a adus reforme institu\u021bionale semnificative.<\/p>\n<p>Spre sf\u00e2r\u0219itul deceniului, UEO particip\u0103 \u0219i la prima sa ac\u021biune militar\u0103. Din 1988, organiza\u021bia a luat parte la aplicarea embargoului asupra Irakului \u0219i Iranului, \u00een contextul r\u0103zboiului dintre cele dou\u0103. UEO a continuat opera\u021biunea \u0219i \u00een timpul R\u0103zboiului din Golf (1991).<\/p>\n<p><strong>Anii\u2018 90<\/strong><\/p>\n<p>Probabil cea mai relevant\u0103 perioad\u0103 pentru chestiunea unific\u0103rii militare a Europei a fost ultimul deceniu al secolului trecut. Contextul era unul clar: Pactul de la Var\u0219ovia se desfiin\u021base \u0219i Uniunea Sovietic\u0103 se destr\u0103mase (1991). Astfel, NATO nu p\u0103rea c\u0103 mai are un rol relevant pe continent, \u00eentruc\u00e2t adversarul pentru care fusese conceput disp\u0103ruse. \u00cen 1992 este semnat \u0219i Tratatul de la Maastricht, prin care este \u00eenfiin\u021bat\u0103 Uniunea European\u0103.<\/p>\n<p>Totu\u0219i, nu a durat prea mult timp ca necesitatea \u00eent\u0103ririi securit\u0103\u021bii s\u0103 revin\u0103 \u00een agend\u0103. \u00cen 1991 \u00eencepe destr\u0103marea violent\u0103 a Iugoslaviei, prin secesiunea Sloveniei \u0219i Croa\u021biei. \u00cen 1992 izbucne\u0219te r\u0103zboiul \u00een Bosnia, care agraveaz\u0103 criza umanitar\u0103. Problema era c\u0103, de\u0219i Europa avea capabilit\u0103\u021bi de interven\u021bie militar\u0103, \u00eei lipseau capabilit\u0103\u021bile de gestionare a crizelor. Astfel, \u00een 1992 se stabilesc misiunile de tip Petersberg. \u00cen cadrul acestora, statele membre UEO au creat tipuri de misiuni pentru gestionarea crizelor, incluz\u00e2nd: misiuni umanitare (protec\u021bia civililor, asisten\u021b\u0103 medical\u0103), misiuni de men\u021binere a p\u0103cii (monitorizarea dezangaj\u0103rii p\u0103r\u021bilor implicate \u00een conflict, p\u0103strarea stabilit\u0103\u021bii), sau misiuni de gestionare a crizelor (peace making, interven\u021bii militare). For\u021bele UEO au fost active \u00een Bosnia, unde au asistat crearea unei for\u021be de poli\u021bie interetnic\u0103 \u00een\u00a0 Mostar, a asistat la aplicarea embargoului \u00een Adriatic\u0103 \u0219i pe Dun\u0103re (1993 \u2013 1996), \u0219i a mai participat la misiuni \u00een Albania (1996) \u0219i Kosovo (1999), conform CVCE.<\/p>\n<p>Aceste ac\u021biuni au solidificat conceptul securit\u0103\u021bii europene, iar UE \u0219i UEO au \u00eenceput s\u0103 opteze pentru autonomie strategic\u0103. \u00cen 1997, Tratatul de la Amsterdam a creat Politica European\u0103 de Securitate Comun\u0103. \u00cen 1998, Declara\u021bia de la Saint-Malo, rezultat al negocierilor dintre pre\u0219edintele francez Jacques Chirac \u0219i premierul britanic Tony Blair, a solidificat angajamentul privind formarea trupelor europene.<\/p>\n<p><strong>Pozi\u021bia Rusiei<\/strong><\/p>\n<p>Un actor foarte important, discut\u00e2nd\u00a0 crearea unei armate europene \u00een anii \u201890 este Rusia. Dup\u0103 destr\u0103marea URSS, Rusia a \u00eencercat o politic\u0103 de reapropiere fa\u021b\u0103 de structurile occidentale (UE \u0219i NATO).<\/p>\n<p>\u00cen prim\u0103 faz\u0103, Rusia a \u00eencercat s\u0103 aib\u0103 o rela\u021bie c\u00e2t mai cald\u0103 cu NATO. Pe 21 decembrie 1991, conform unui articol The New York Times, Boris El\u021b\u00een a \u00eenaintat o scrisoare c\u0103tre NATO \u00een care \u00ee\u0219i anun\u021ba inten\u021bia ca Rusia s\u0103 se al\u0103ture NATO \u00een viitor. \u00cen 1994, Federa\u021bia Rus\u0103 a fost primit\u0103 \u00een Parteneriatul pentru Pace, mecanism creat tocmai pentru a facilita dialogul dintre NATO \u0219i Europa de Est.<\/p>\n<p>\u00cent\u00e2rzierea includerii Rusiei \u00een NATO l-a determinat pe El\u021b\u00een s\u0103 adopte o atitudine mai ostil\u0103. Din 1995, acesta a \u00eenceput s\u0103 vehiculeze ideea c\u0103 OSCE ar trebui s\u0103 devin\u0103 o alian\u021b\u0103 pan european\u0103. \u00cen 1997, \u00eens\u0103, Rusia a trebuit s\u0103 recunoasc\u0103 viitoarea expansiune a NATO \u00een zona statelor ex-satelite prin semnarea Actului Unic NATO \u2013 Rusia. Interven\u021bia NATO\u00a0 \u00een R\u0103zboiul din Kosovo (1999) i-a dat Rusiei mai mult\u0103 ne\u00eencredere fa\u021b\u0103 de statele occidentale.<\/p>\n<p>Tentativele cre\u0103rii unor structuri de securitate ce s\u0103 includ\u0103 Rusia nu s-au oprit \u00een anii 90, \u00eens\u0103. R\u0103zboiul din Irak a declan\u0219at o ruptur\u0103 \u00een Europa: statele din Est (precum Polonia) \u0219i c\u00e2teva din Vest (Marea Britanie, Spania) au sprijinit America, \u00een timp ce Fran\u021ba \u0219i Germania s-au opus clar. Aceast\u0103 diviziune a fost exploatat\u0103 de pre\u0219edintele rus Vladimir Putin care s-a al\u0103turat ultimelor dou\u0103 state \u00een protestul \u00eempotriva ac\u021biunii Americii. Acela\u0219i discurs a fost preluat \u0219i de c\u0103tre Dimitri Medvedev \u00een anul 2008.<\/p>\n<p>Totu\u0219i, dezbaterea a r\u0103mas una\u00a0 polarizat\u0103 \u00een interiorul Uniunii Europene. Statele din vest au continuat s\u0103 vehiculeze ideea autonomiei strategice, argument\u00e2nd \u00eempotriva\u00a0 dependen\u021bei de SUA. Statele din Est, mai ales Polonia \u0219i Balticele, s-au opus vehement acestui demers.<\/p>\n<p><strong>Concluzie<\/strong><\/p>\n<p>Uniunea Europei Occidentale a fost desfiin\u021bat\u0103 \u00een 2011, competen\u021bele sale fiind absorbite de c\u0103tre UE prin Tratatul de la Lisabona. Din 2014, odat\u0103 cu anexarea Crimeei \u0219i p\u00e2n\u0103 la Invazia Rusiei \u00een Ucraina, NATO devenise, pentru mul\u021bi europeni, o alian\u021b\u0103 mai important\u0103 ca niciodat\u0103. \u0218i, p\u00e2n\u0103 la revenirea lui Trump la putere, aceasta era \u0219i perceput\u0103 drept una foarte solid\u0103.<\/p>\n<p>Pe plan istoric, tentativele de creare a unei armate Europene (CDE, UEO, Planul Fouchat) pot fi considerate e\u0219uate. Acest fapt a fost dat de divergen\u021ba intereselor statelor putere, diferen\u021bele de viziune, sau chiar mul\u021bumirea fa\u021b\u0103 de Alian\u021ba Nord \u2013 Atlantic\u0103. Pe de alt\u0103 parte, asemeni integr\u0103rii europene, statele membre s-au dovedit capabile \u00een a g\u0103si solu\u021bii \u0219i compromisuri atunci c\u00e2nd a fost nevoie.<\/p>\n<p>Dat\u0103 fiind situa\u021bia actual\u0103, dac\u0103 Europa \u00ee\u0219i dore\u0219te s\u0103 continue pe calea democra\u021biei liberale pe care a urmat-o \u00een ultima jum\u0103tate de secol, aceasta va trebui s\u0103 \u00ee\u0219i construiasc\u0103 un mecanism defensiv independent de America. Asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 UE se va angaja automat \u00een vreo conflagra\u021bie de mari dimensiuni, nici c\u0103 alte investi\u021bii din sectorul public ar trebui neglijate \u00een favoarea \u00eenarm\u0103rii. Dimpotriv\u0103. Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 Europa trebuie s\u0103 ofere un model viabil de societate, av\u00e2nd, totodat\u0103, mecanismele de prevenire ale conflictului direct.<\/p>\n<div id=\"vi-wrap\">\n<h4>Urm\u0103re\u0219te mai jos produc\u021biile video ale G4Media:<\/h4>\n<\/div>\n<\/div>\n<p> Source URL: https:\/\/www.g4media.ro\/e-posibila-o-armata-europeana-cum-au-esuat-precedentele-tentative-de-aparare-colectiva-fara-sprijinul-sua.html<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Statele europene s-au bazat pe umbrela de securitate NATO, alian\u021b\u0103 defensiv\u0103 \u00een care cel mai puternic membru este SUA. Status quo-ul din ultimele \u0219apte\u00a0 decenii este contestat acum chiar de SUA. Reac\u021bia general\u0103 a Bruxelles-ului a fost s\u0103 anun\u021be un plan de \u00eenarmare \u0219i accelerarea procesului cre\u0103rii\u00a0 unei alternative europene pentru asigurarea securit\u0103\u021bii de pe [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":528657,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[2],"tags":[24],"class_list":["post-528656","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-politics","tag-g4media"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/528656","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=528656"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/528656\/revisions"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/media\/528657"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=528656"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=528656"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=528656"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}