[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/www.activenews.ro\/images\/articole\/125774.jpg”]<\/p>\n
<div><span style=”font-weight: bold;”>Ernest Maftei sau B\u0103dia, cum i se spunea, s-a n\u0103scut la 6 martie 1920 \u00een comuna Pr\u0103je\u0219ti de l\u00e2ng\u0103 Bac\u0103u. Ca elev, \u00eencepe s\u0103 scrie versuri \u00een revista Liliacul, editat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu patru colegi de la \u0218coala Normal\u0103 din Bac\u0103u.<\/span><\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>La v\u00e2rsta de 17 ani intr\u0103 \u00een Fr\u0103\u021bia de Cruce de la \u0218coala Normal\u0103, al c\u0103rei lider devine. Este \u00eenchis \u00een lag\u0103rul de la Vaslui \u00een anul 1938, timp de cinci luni, pe timpul lui Armand C\u0103linescu.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>\u00centre 1941-1945 studiaz\u0103 la Conservatorul de Muzic\u0103 \u0219i Art\u0103 Dramatic\u0103 din Ia\u0219i.<\/span><\/div> <div> <\/div> <div><img src=”https:\/\/www.activenews.ro\/documente\/badia.png” alt=”” style=”margin-top:0px;margin-right:0px;margin-bottom:0px;margin-left:0px;;width:790px;;height:1085px;” border=”0″ \/><\/div> <div><br \/> <\/div> <div>De\u021binut politic \u00een \u00eenchisorile Gala\u021bi, Jilava \u0219i V\u0103c\u0103re\u0219ti. Judecat de patru ori pentru apartenen\u021b\u0103 la Mi\u0219carea Legionar\u0103, este achitat de fiecare dat\u0103. Dup\u0103 r\u0103zboi este \u0219omer, h\u0103ituit pentru tinere\u021bea lui legionar\u0103. Joac\u0103 la Teatrul Poporului sub numele de Erma Valahul \u0219i i se confer\u0103 Meritul Cultural clasa I, la care renun\u021b\u0103 pentru a nu se deconspira. “Via\u021ba este a\u0219a cum mi-a spus tata, pentru c\u0103 era r\u0103ze\u0219 de\u0219tept: \u00abM\u0103 b\u0103iete, asta este o c\u0103rare pe care mergi tu \u00een via\u021b\u0103. De o parte \u0219i de alta sunt numai flori. C\u0103rarea o p\u00e2ng\u0103resc to\u021bi golanii. Tu s\u0103 alegi florile sau rahatul\u00bb. \u0218i eu v\u0103d numai florile.\u201d, povestea B\u0103dia.<\/div> <p>\u00cen \u00eentreaga sa carier\u0103 a jucat \u00een peste 200 de filme.<\/p> <p>Printre cele mai importante produc\u021bii cinematografice \u00een care a jucat amintim: <\/p><br \/> <span style=”font-weight: bold; font-style: italic;”>P\u0103cal\u0103 se \u00eentoarce (2006)<br \/> Tusea \u0219i junghiul (1991)<br \/> Drumul c\u00e2inilor (1991)<br \/> Cire\u0219arii (1984)<br \/> Dumbrava minunat\u0103 (1980)<br \/> Mihail, c\u00e2ine de circ (1979)<br \/> Vlad \u021aepe\u0219 (1979)<br \/> Iarba verde de acas\u0103 (1977)<br \/> Accident (1977)<br \/> Os\u00e2nda (1976)<br \/> \u0218tefan cel Mare – Vaslui 1475 (1974)<br \/> Duhul aurului (1974)<br \/> Reconstituirea (1968)<br \/> Meandre (1966)<br \/> Valurile Dun\u0103rii (1959)<br \/> Desf\u0103\u0219urarea (1954) <\/span><br \/> <br \/> Pu\u021bin\u0103 lume \u0219tie faptul c\u0103 acesta a fost activ ca na\u021bionalist \u0219i \u00een via\u021ba politic\u0103, din aceast\u0103 cauz\u0103 av\u00e2nd la un moment dat \u0219i de suferit, fiind de\u021binut politic, \u00een \u00eenchisorile Gala\u021bi, Jilava \u0219i V\u0103c\u0103re\u0219ti.<br \/> <br \/> Ernest Maftei a participat \u0219i la Revolu\u021bia din decembrie 1989, c\u00e2nd s-a f\u0103cut remarcat \u00een fa\u021ba demonstran\u021bilor dup\u0103 ce a venit cu un steag f\u0103r\u0103 stem\u0103 (nedecupat). <br \/> <p>Apoi, celebrul actor a luat parte \u0219i la protestele din iunie 1990, iar dup\u0103 interven\u021bia minerilor din Pia\u021ba Universit\u0103\u021bii a fost b\u0103tut \u0219i l\u0103sat incon\u0219tient pe malul D\u00e2mbovi\u021bei, fiind salvat ulterior de un trec\u0103tor. Dumnezeu l-a ajutat \u0219i l-a \u021binut p\u00e2n\u0103 la 86 de ani, \u00een 2006. <i>Dumnezeu s\u0103-l odihneasc\u0103 \u00een pace!<\/i><br \/> <\/p><br \/> <div><span style=”font-weight: bold;”>O evocare a <a href=”http:\/\/roncea.ro\/2011\/12\/21\/cum-mi-am-petrecut-sfarsitul-comunismului-cu-nebunii-lui-21-decembrie-1989-foto-document-ovidiu-paulescu-harald-alexandrescu-titi-calistru-pascal-ilie-virgil-victor-roncea-si-alti-cativa-nebun\/” target=”_blank” rel=””>ziaristului Victor Roncea<\/a>: <\/span><\/div><br \/> <div><span style=”font-weight: bold;” class=”subtitlu”>B\u0103tr\u00e2nul \u0219i steagul. 21 Decembrie 1989<\/span><\/div> <div><i><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/i><\/div><i><\/i> <div><i><span style=”font-weight: bold;”>\u201e\u00cen lutul greu din care am plecat \/ Am fr\u00e3m\u00e2ntat sim\u021bire. \/ Din ur\u00e3 am cl\u00e3dit iubire. \/ \u00centre seninul din \u00cenalt \/ \u0218i jalnicul de jos \/ Mereu m-am \u00eentors \/ \u00cen lutul greu din care am plecat. \/ N-am fost \u00eenvins, dar nici n-am c\u00e2\u0219tigat. \/ Mi-e barba alb\u00e3, \u00eenc\u00e2lcit\u00e3, roas\u00e3. \/ P\u00e3rinte, o s\u00e3 vin cur\u00e2nd acas\u00e3\u201d. (Ernest Maftei, 21 Decembrie 1989)<\/span><\/i><\/div> <div> <\/div><img src=”https:\/\/www.activenews.ro\/documente\/1898 scutieri romana.jpg” alt=”” style=”margin-top:0px;margin-right:0px;margin-bottom:0px;margin-left:0px;;width:1000px;;height:593px;” border=”0″ \/> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Era 21 decembrie. Luasem bataie deja, pe bulevardul Magheru, de la primii scutieri pe care-i vedeam pe viu in viata mea. Fugisem spre centru impreuna cu prietenii mei tonitzisti, ingramaditi vreo sapte intr-o Dacie, la risc. Lucram la un mozaic la Combinatul Fondului Plastic. Impropriu spus lucram. Ne invarteam in cerc, frematand in jurul unui aparat de radio din centrul unei hale imense. In momentul in care s-a intrerupt transmisia, am zbughit-o ca din pusca. L-am imbrancit pe portarul care, deja avizat, incerca sa ne impiedice si, cu artistul plastic care ne coordona la volan, am gonit-o pe strazile pustii, din zona Casei Scanteii, pana la prima baricada.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Pe drum, nici picior de militian. Normal, cu totii erau acum in fata noastra, intre Romana si Universitate. Ajunsi si noi in prima linie, ne-am bucurat sa ne regasim alti prieteni si colegi, inclusiv pe frate-miu cel mare, George, care-l tinea in spate, pentru a face poze mai bune, cand pe Pascal Ilie Virgil cand pe Titi Calistru, deveniti apoi fotografi la “Romania libera\u201d. Era ca o intrunire de gasca, extinsa apoi la Universitate cu toate cunostintele mele din Bucuresti, toti artistii, nebunii si rebelii Capitalei, de la “Tonitza\u201d si Institutul “Nicolae Grigorescu\u201d pana la rockerii din “Lido\u201d si “Cina\u201d.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Pe moment ne blocasem pe Magheru, in dreptul terasei “Gradinita\u201d \u2013 acum McDonald\u2019s, pentru cei mai tineri \u2013 si cantam, din rarunchi si in genunchi, “Desteapta-te, romane!\u201d. Din cand in cand incercam sa vorbim cu pustanii in uniforma din fata noastra, cu ochii de sub vizeta castii dilatati. Eram de-o varsta. In spatele lor, se vedeau barosanii din Militie, civili si, mai departe, restul trupelor, inarmate si sprijinite de mijloacele speciale de interventie. Armata, ca sa fie foarte clar. Noi, turbulentii linistii publice, incercam sa ne unim cu cei de la Universitate. Dupa un du-te\u2013vino intre grupul de nebuni din mijlocul strazii \u2013 vreo 50-70 de oameni \u2013 si scutierii, care pareau mai inspaimantati ca noi, a urmat brusc, atacul.<\/span><\/div> <div> <\/div> <div><img src=”https:\/\/www.activenews.ro\/documente\/1898 scutieri universitate.jpg” alt=”” style=”margin-top:0px;margin-right:0px;margin-bottom:0px;margin-left:0px;;width:1000px;;height:662px;” border=”0″ \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Langa mine, chiar in primul rand, era un tatic cu un copilas de trei anisori pe umeri, care strigase incontinuu “Libertate te iubim, ori invingem ori murim!\u201d. Fiul meu cel mare e generatia 1989; avea aproape un an in decembrie. Era acasa, dar, cand ma uitam la camaradul meu de revolta, parca il vedeam pe el, cam ingrozit la gandul a ce va urma. Dupa ce-am luat primele “bulane\u201d in cap m-am repezit la copil si l-am prins inainte de a cadea si a se izbi si el, ca tatal lui, de asfaltul de-acum stropit cu sange. In timp ce taica-sau si prietenii mei erau cam calcati in picioare, eu, cu copilul la piept, am reusit sa fug pe straduta care duce spre Piata Amzei, acum “Take Ionescu\u201d, si-am intrat, pe bajbaite, in primul magazin intalnit. Zdrang, s-a auzit zavorul dupa intrarea mea. Era un “Vanatorul si Pescarul\u201d si vanzatoarele ma stiau, fiind cam amator de efecte militare. Mi-am lipit fata de geamul rece de la intrare in timp ce doamnele au inceput sa-l mangaie pe copilas. Ca printr-o minune a trecut si tatal, in goana. L-am tras in magazin, refugiindu-ne apoi cu totii, pe podea, dupa tejghea.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>L-am reintalnit zilele si lunile urmatoare pe iubitorul de libertate, in CC, pe 22 decembrie, cu arma in mana, apoi prin structurile de conducere ale “Frontului\u201d. Ajunsese mare. Mereu ma imbratisa si-mi multumea c-un evluviu de recunostinta pentru ca i-am protejat, atunci, copilasul. La cateva luni, ne-am intalnit intamplator pe strada. M-a tras deoparte si, rotindu-si ochii in toate partile, mi-a spus, soptit: “Victor, plec \u2018afara\u2019. Si nu ma mai intorc. E de rau. Am vazut prea multe\u2026\u201d. Si s-a dus. Sper c-o fi bine acum\u2026<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Dupa ce a trecut primul val de scutieri, ne-am refacut grupul de golani strangandu-ne de pe stradute \u2013 ca izvoarele care se varsa intr-un lac \u2013 in Piata Romana, unde, mi-aduc aminte, trona un cilindru mare de ciment, pe care Ceausescu vroia sa inalte un monument. Cu forte proaspete si nervi cu carul ne-am asmutit noi asupra pifanilor. De data asta au luat-o ei la fuga. Incet, incet, strigand, scandand si cantand, am castigat metru cu metru pana la “Scala\u201d si, apoi, am “cucerit\u201d si intersectia. Deja puteam sa ne-auzim fratii de la Universitate. Dar pan-aici ne-a fost.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Dincolo de trupeti duduiau TAB-urile, se invarteau turelele cu mitraliere si straluceau baionetele pe deasupra castilor de razboi ale militarilor insirati de-a latul bulevardului. Mai multi oameni pe trotuare: curiosii si fricosii. In plina strada, aceeasi mana de nebuni de la Romana. In fruntea noastra, parca de nicaieri, aparuse un batran. Cu parul si barba alba. Avea o figura de dac liber. Ochii ii straluceau in seara care se lasa. Se vedea ca astepta momentul asta de vreo 45 de ani. Schiopata, sau cel putin asa imi aduc eu aminte. Intr-o mana avea un baston. In cealalta un steag: Tricolorul. Flutura deasupra noastra, curat, fara stema si fara gaura. Cand au inceput sa se indrepte spre noi militarii cu baionetele la arma si TAB-urile dupa ei, trei sferturi dintre noi am tulit-o automat inapoi, in pas grabit, chiar alergand.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Cand ne-am uitat in spate, intre noi si militari, in mijlocul drumului, acum pustiu de partea noastra, batranul. Singur. Nu se miscase nici un centimetru. Tinea steagul sus de tot, cu o singura mana, intinsa, si cu cealalta se sprijinea bine in baston, pregatit de infruntare, ce putea sa-i fie fatala. Unii dintre noi ne-am oprit, rusinati dar si speriati la ce putea sa i se intample batranului. Cativa ne-am intors si am fugit la batran. Cu forta, l-am tras deoparte, schiopatand si fugind apoi pe strazile adiacente pana ne-am regasit la Universitate. Cand a inceput sa se traga cu trasoarele, m-am retras, cu gandul la pustanul meu de acasa. Dar si la batran. Oare va reusi sa scape?, ma intrebam.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Zilele au trecut rapid, ca clipele: gloante si sange, flacari si intuneric. Apoi iar gloante si flacari si tot asa. Am intalnit alti nebuni frumosi, s-au legat prietenii de viata si de moarte. Traiam ca-ntr-un film in care totul se succede mult prea rapid, pe repede inainte. Pana cand am spus noi “stop\u201d: atunci cand ne-am dat seama ca am fost pacaliti. Pe 28 decembrie am devenit, eu si prietenii mei, teroristi, conform “Frontului Salvarii\u201d lui Iliescu si Televiziunii Romane ocupate. Pentru ca am organizat, dupa 21 decembrie, prima demonstratie anti-comunista, anti-FSN si anti-Iliescu. Era, deja, prea tarziu.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Din cand in cand imi revenea in minte imaginea batranului anonim, cu drapelul sau tricolor. Ma rugam sa nu fi murit, dupa cum il impingea spiritul lui de sacrificiu. Si asa a si fost. Ne-am reintalnit in Piata Universitatii, unde a stat aproape zi si noapte, printre zecile de mii de romani care au facut de garda pentru Romania in cele 53 de zile ale manifestatiei-maraton anti-comuniste. Apoi l-am revazut, din noi in fruntea demonstrantilor, la “marsul alb\u201d al sutelor de mii de bucuresteni iesiti pe strazi pentru eliberarea studentilor inchisi in urma interventiei trupelor si minerilor lui Iliescu in 13-15 iunie. Batranul dac era neinfrant.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Un astfel de exemplu luminos am mai intalnit, apoi, la fratii nostri basarabeni, Alexandru Lesco, Tudor Popa si Andrei Ivantoc, care, la eliberarea din temnitele rusesti din Transnistria, dupa 12 si 15 ani de inchisoare nedreapta, pentru tara lor, au spus, cu o modestie supraomeneasca: “daca s-ar intoarce timpul inapoi, am face exact acelasi lucru\u201d. La fel, veteranii anticomunisti si monahii soldati ai Romaniei, cu 10, 15 si 20 de ani de ocna sub regimul de ocupatie bolsevic, ca bunii si marii duhovnici ai Ortodoxiei Arsenie Papacioc si Justin Parvu. Daca-i intrebi iti spun fara sa pregete ca fiecare clipa de schingiuiala sau de chin, la munca de exterminare de la Canal sau din minele de plumb, a meritat: “iaca, am stat si noi acolo, pentru mantuirea neamului romanesc\u2026\u201d Acesti luptatori sunt caramizile vii ale Romaniei noastre, de pe pamant si din ceruri. Ei sunt cei ce fac sa dainuie aceasta natiune, dragostea de tara, patriotismul. Oricand va indoiti de puterile voastre, ganditi-va si voi la batranul ce tinea steagul sus, singur si darz, in fata unei Armate strambe, de bieti oameni sau chiar de neoameni. Atunci, in acea clipa lunga din 21 decembrie 1989, el era Romania.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Numele lui este Ernest Maftei. Badia. Badia era Romania si Romania era Badia.<\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”><br \/> <\/span><\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>Victor Roncea<\/span><\/div> <iframe src=”https:\/\/www.youtube.com\/embed\/8LFlBFOoG3c” allowfullscreen=”” width=”420″ height=”315″ frameborder=”0″><\/iframe><\/div>\n
[analyse_source url=”https:\/\/www.activenews.ro\/cultura\/19-octombrie.-20-de-la-plecarea-lui-Ernest-Maftei-la-Ceruri.-Victor-Roncea-Badia-era-Romania-si-Romania-era-Badia-125774″]<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/www.activenews.ro\/images\/articole\/125774.jpg”] <div><span style=”font-weight: bold;”>Ernest Maftei sau B\u0103dia, cum i se spunea, s-a n\u0103scut la 6 martie 1920 \u00een comuna Pr\u0103je\u0219ti de l\u00e2ng\u0103 Bac\u0103u. Ca elev, \u00eencepe s\u0103 scrie versuri \u00een revista Liliacul, editat\u0103 \u00eempreun\u0103 cu patru colegi de la \u0218coala Normal\u0103 din Bac\u0103u.<\/span><\/div> <div><br \/> <\/div> <div><span style=”font-weight: bold;”>La v\u00e2rsta de 17 ani […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"footnotes":""},"categories":[89],"tags":[98,226],"class_list":["post-2209558","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-romania","tag-activenews-ro","tag-crawlmanager"],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2209558","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=2209558"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/2209558\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=2209558"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=2209558"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/analyse.optim.biz\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=2209558"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}