[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/vol.monitorulsv.ro\/articole\/2026\/09\/11\/286e19f2-bbae-4465-b7a6-54e10f0ff8e1-dymqw1920h2880.jpg”]<\/p>\n
Monitorul de Suceava<\/strong> v\u0103 prezint\u0103, \u00een serial, noua carte a scriitorului sucevean Constantin Severin, <\/strong>\u201d\u0218oferul lui Al Capone\u201d<\/strong><\/p>\n \u00cen fiecare mar\u021bi \u0219i vineri, vom publica c\u00e2te un fragment din acest roman.<\/p>\n * * *<\/p>\n Scrisorile veneau din America de vreo zece ani.<\/p>\n Nu scrisori lungi, nu scrisori literare \u2014 buc\u0103\u021bi de h\u00e2rtie cu scris ap\u0103sat \u0219i gre\u0219it, pline de cuvinte rom\u00e2ne\u0219ti cu termina\u021bii engleze, trimise de b\u0103rba\u021bi care uitaser\u0103 jum\u0103tate din gramatic\u0103 \u00een drumul spre vest. Dar con\u021bineau lucruri concrete: sume de bani trimise acas\u0103, descrieri de locuri de munc\u0103, adrese la care se putea g\u0103si un pat \u0219i o mas\u0103 la sosire. Din C\u00e2r\u021bi\u0219oara plecaser\u0103 deja, \u00een decursul anilor, peste dou\u0103 sute de oameni. Unii se \u00eentorseser\u0103. Mul\u021bi nu.<\/p>\n Ieronim citise fiecare scrisoare care trecuse prin sat. Nu pentru c\u0103 ar fi vrut s\u0103 plece \u2014 nu se g\u00e2ndise serios la asta. Ci pentru c\u0103 scrisorile descopereau o lume pe care nu o \u0219tia, \u0219i Ieronim nu putea s\u0103 lase o lume necunoscut\u0103 \u00een pace.<\/p>\n Petru Muntean scrisese din Chicago c\u0103 lucra la un abator \u0219i c\u00e2\u0219tiga de trei ori mai mult dec\u00e2t c\u00e2\u0219tigase \u00een Rom\u00e2nia. Scrisese c\u0103 ora\u0219ul era uria\u0219, c\u0103 iarna era la fel de grea ca acas\u0103, c\u0103 lumea nu se uita la tine pe strad\u0103 \u2014 nu din r\u0103utate, ci pentru c\u0103 nu aveau timp. Scrisese c\u0103 \u00een fiecare zi servea carne, lucru care \u00eel uimise pe Ieronim mai mult dec\u00e2t orice altceva din scrisoare.<\/p>\n Ion Cr\u0103ciun scrisese din Detroit c\u0103 lucrase o lun\u0103 la o fabric\u0103 de automobile. O fabric\u0103 \u00een care ma\u0219inile se construiau una dup\u0103 alta, pe o band\u0103 care mergea singur\u0103, \u0219i fiecare om f\u0103cea mereu acela\u0219i lucru \u2014 un \u0219urub, o pies\u0103, un singur gest repetat de mii de ori pe zi. Nu \u00eei pl\u0103cuse. Dar scrisese c\u0103 v\u0103zuse de aproape cum se face o ma\u0219in\u0103 \u0219i c\u0103 dac\u0103 era cineva care voia s\u0103 \u0219tie, el putea explica.<\/p>\n Ieronim \u00eei scrisese lui Ion Cr\u0103ciun a doua zi.<\/p>\n * * *<\/p>\n Toamna anului 1917 fu grea.<\/p>\n Frontul se mutase iar, undeva \u00een nord, \u0219i ve\u0219tile care veneau prin sat erau confuze \u0219i contradictorii. Unii ziceau c\u0103 Austro-Ungaria c\u00e2\u0219tig\u0103, al\u021bii ziceau c\u0103 pierde, \u0219i ambele tabere aveau \u0219i nu aveau argumente. Ieronim nu \u00een\u021belegea politica \u0219i nu \u00eencerca s\u0103 o \u00een\u021beleag\u0103 \u2014 \u00een\u021belegea c\u0103 oamenii mureau departe \u0219i c\u0103 familiile lor r\u0103m\u00e2neau acas\u0103 cu mai pu\u021bini b\u0103rba\u021bi \u0219i mai mult p\u0103m\u00e2nt de muncit.<\/p>\n Tat\u0103l lui se \u00eemboln\u0103vise \u00een septembrie. Nu grav \u2014 o r\u0103ceal\u0103 care se lungise, o tuse care nu pleca, o oboseal\u0103 care nu mai trecea cu somnul. Doctorul din Avrig venise, \u00eel examinase, prescrisese odihn\u0103 \u0219i ceaiuri. Gheorghe Budac nu era omul odihnei, iar ceaiurile le bea cu o expresie de dispre\u021b politicos, cum bei ceva ce \u0219tii c\u0103 nu ajut\u0103, dar nu vrei s\u0103-l jigne\u0219ti pe cel care \u021bi l-a dat.<\/p>\n \u00cen acele s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, Ieronim preluase tot: c\u00e2mpul, animalele, gospod\u0103ria. Muncea de diminea\u021b\u0103 p\u00e2n\u0103 seara, t\u0103cut, metodic, f\u0103r\u0103 s\u0103 se pl\u00e2ng\u0103. Nu pentru c\u0103 nu era obosit. Ci pentru c\u0103 oboseala era parte din ordine, \u0219i ordinea era singurul lucru care \u021binea lucrurile \u00een loc.<\/p>\n Noaptea, dup\u0103 ce to\u021bi adormeau, citea.<\/p>\n Citea orice \u00eei c\u0103dea \u00een m\u00e2n\u0103 \u2014 cartea cu motoare, o Biblie veche cu margini notate de cineva care murise de mult, un almanah agricol din 1908, c\u00e2teva ziare rom\u00e2ne\u0219ti aduse din Sibiu, vechi de c\u00e2teva luni de zile. Citea cum bea unii apa: nu dintr-o pl\u0103cere anume, ci dintr-o nevoie fundamental\u0103.<\/p>\n \u0218i se g\u00e2ndea la America.<\/p>\n * * *<\/p>\n Scrisoarea lui Ion Cr\u0103ciun sosi \u00een octombrie, cu o \u00eent\u00e2rziere de trei luni, datorat\u0103 r\u0103zboiului. Era lung\u0103 pentru standardele lui \u2014 dou\u0103 pagini \u00eentregi, scrise pe ambele fe\u021be. Descria fabrica Ford din Detroit cu o precizie de mecanic: benzile de asamblare, sistemul de piese interschimbabile, salariul de cinci dolari pe zi pe care Henry Ford \u00eel pl\u0103tea muncitorilor. Cinci dolari pe zi era mai mult dec\u00e2t c\u00e2\u0219tigau mul\u021bi oameni din C\u00e2r\u021bi\u0219oara \u00eentr-o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103.<\/p>\n Dar partea care \u00eel opri pe Ieronim, care \u00eel f\u0103cu s\u0103 citeasc\u0103 de trei ori acela\u0219i paragraf, era alta. Ion scrisese c\u0103 \u00een Chicago \u2014 nu \u00een Detroit, Ion se mutase \u00eentre timp \u2014 existau oameni care aveau nevoie de \u0219oferi. Nu oricare. \u0218oferi care \u0219tiau s\u0103 tac\u0103, care \u0219tiau drumurile, care \u0219tiau s\u0103 conduc\u0103 noaptea f\u0103r\u0103 s\u0103 aprind\u0103 farurile. Pl\u0103teau bine. Foarte bine. Ion nu explicase mai mult. Dar ad\u0103ugase, aproape ca o not\u0103 de subsol: \u00abDac\u0103 \u0219tii s\u0103 conduci \u0219i \u0219tii s\u0103 taci, \u00een Chicago e loc pentru tine.\u00bb<\/p>\n Ieronim nu \u0219tia s\u0103 conduc\u0103. Nu \u00een mod oficial. Dar dusese o dat\u0103 ma\u0219ina func\u021bionarului imperial cincizeci de metri pe un drum drept, \u00een timp ce \u0219oferul cobor\u00e2se s\u0103 verifice o roat\u0103, \u0219i \u00een\u021belesese imediat c\u0103 volanul era o extensie a m\u00e2inilor, c\u0103 pedala era o extensie a piciorului, c\u0103 ma\u0219ina asculta dac\u0103 \u00eei vorbeai \u00een limba ei.<\/p>\n Puse scrisoarea sub saltea \u0219i se culc\u0103.<\/p>\n Nu adormi p\u00e2n\u0103 spre ziu\u0103, g\u00e2ndurile \u00eei zburau la Chicago.<\/p>\n * * *<\/p>\n Decizia nu veni printr-un moment dramatic. Nu fu o noapte cu fulgere \u0219i revela\u021bii, nu fu o ceart\u0103 cu tat\u0103l sau o viziune divin\u0103. Fu mai degrab\u0103 ca o ap\u0103 care cre\u0219te imperceptibil \u2014 o zi, dou\u0103, o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, \u0219i deodat\u0103 e\u0219ti p\u00e2n\u0103 la genunchi \u0219i nu te mai miri.<\/p>\n \u00cen noiembrie, tat\u0103l se \u00eenzdr\u0103veni. Gheorghe Budac se ridic\u0103 din pat cu o expresie de om jignit de propria sl\u0103biciune \u0219i \u00ee\u0219i relu\u0103 munca, de parc\u0103 nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat. Ieronim \u00eel privi o zi, dou\u0103, \u0219i \u00een\u021belese c\u0103 tat\u0103l lui nu avusese nevoie de el \u2014 avusese nevoie de timp, \u0219i timpul trecuse.<\/p>\n \u00cen decembrie, \u00eei scrise din nou lui Ion Cr\u0103ciun. Nu \u00eentreb\u0103 mare lucru. \u00centreb\u0103 doar dac\u0103 locul era \u00eenc\u0103 valabil \u0219i c\u00e2t costa un bilet de vapor de la Hamburg.<\/p>\n R\u0103spunsul veni \u00een februarie: locul era valabil. Biletul costa patruzeci \u0219i doi de dolari clasa a treia, sau echivalentul \u00een coroane austro-ungare. \u0218i o men\u021biune: \u00abAdu bani c\u00e2t po\u021bi. Prima lun\u0103 e grea peste tot.\u00bb<\/p>\n Ieronim str\u00e2nse banii \u00een patru luni. Din munc\u0103, din pu\u021binul economisit, din v\u00e2nzarea unui vi\u021bel pe care \u00eel crescuse el \u0219i care era al lui prin \u00een\u021belegere nescris\u0103 cu tat\u0103l. Str\u00e2nse mai mult dec\u00e2t biletul. Nu mult mai mult \u2014 dar destul ca s\u0103 nu ajung\u0103 acolo cu m\u00e2inile goale.<\/p>\n