[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/vol.monitorulsv.ro\/articole\/2026\/09\/04\/272754c2-9342-4182-8f76-2e8251e428aa-oslrw1920h2880.jpg”]<\/p>\n
Monitorul de Suceava<\/strong> v\u0103 prezint\u0103, \u00een serial, noua carte a scriitorului sucevean Constantin Severin, <\/strong>\u201d\u0218oferul lui Al Capone\u201d<\/strong><\/p>\n \u00cen fiecare mar\u021bi \u0219i vineri<\/strong>, vom publica c\u00e2te un fragment din acest roman.<\/p>\n PROLOG<\/strong><\/p>\n C\u00e2r\u021bi\u0219oara, septembrie 1977<\/p>\n Ploaia venise pe nea\u0219teptate, cum vine toamna \u00een mun\u021bi \u2014 f\u0103r\u0103 anun\u021b, f\u0103r\u0103 mil\u0103. C\u00e2teva femei cu basmale negre st\u0103teau str\u00e2nse sub coroana unui tei b\u0103tr\u00e2n din marginea cimitirului, privind cum sicriul simplu de brad coboar\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt. Preotul rostea cuvintele de \u00eengrop\u0103ciune mai repede dec\u00e2t de obicei, cu ochii ridica\u021bi spre cerul care promitea mai mult\u0103 ploaie. Trei b\u0103rba\u021bi \u00een v\u00e2rst\u0103, cu p\u0103l\u0103riile \u00een m\u00e2ini \u0219i capetele plecate, nu se mi\u0219cau. Nici m\u0103car nu clipeau.<\/p>\n Nimeni nu pl\u00e2ngea.<\/p>\n Nu pentru c\u0103 omul din co\u0219ciug nu ar fi meritat lacrimi. Ci pentru c\u0103 cei care-l cuno\u0219teau cu adev\u0103rat \u2014 care \u0219tiau cine fusese, ce v\u0103zuse, prin ce trecuse \u2014 erau prea pu\u021bini \u0219i prea b\u0103tr\u00e2ni. \u0218i oamenii b\u0103tr\u00e2ni din C\u00e2r\u021bi\u0219oara nu prea pl\u00e2ng la \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri. Au \u00eengropat prea mul\u021bi ca s\u0103 mai cheltuie lacrimi.<\/p>\n Ieronim Budac. Optzeci de ani. Fost primar. Fost distilator. Fost ceva ce nimeni din sat nu rostea cu voce tare, de\u0219i to\u021bi \u0219tiau.<\/p>\n * * *<\/p>\n Jurnalistul venise cu o zi \u00eenainte, din Cluj, cu un Trabant \u00eemprumutat \u0219i un caiet de noti\u021be pe jum\u0103tate plin. Auzise povestea printr-un prieten de-al unui prieten, la o bere \u2014 genul de poveste care circul\u0103 pe sub m\u00e2n\u0103, ca o bancnot\u0103 fals\u0103 pe care nimeni nu vrea s-o \u021bin\u0103 prea mult, dar pe care nimeni nu o arunc\u0103. Un rom\u00e2n din Ardeal care fusese \u0219oferul lui Al Capone. Se \u00eentorsese acas\u0103. Fusese ales primar.<\/p>\n Suna a basm. Suna a legend\u0103 de sat, din acelea care se adaug\u0103 c\u00e2te un strat \u00een fiecare iarn\u0103, ca ceara pe o lum\u00e2nare. Dar la Prim\u0103ria din C\u00e2r\u021bi\u0219oara, \u00een registrele \u00eeng\u0103lbenite de umiditate, numele era acolo, cu litere clare: Ieronim Budac, primar ales, 1933. \u0218i iar. \u0218i iar. Paisprezece ani de mandate, aproape f\u0103r\u0103 \u00eentrerupere.<\/p>\n Jurnalistul voise s\u0103-l g\u0103seasc\u0103 \u00een via\u021b\u0103. Ajunsese cu c\u00e2teva ore prea t\u00e2rziu.<\/p>\n * * *<\/p>\n Dup\u0103 \u00eenmorm\u00e2ntare, unul dintre cei trei b\u0103rba\u021bi cu p\u0103l\u0103riile \u00een m\u00e2ini \u2014 cel mai \u00eenalt, cu musta\u021ba alb\u0103 \u0219i ochii de un albastru aproape incolor, cum \u00eenghea\u021b\u0103 cerul iarna \u2014 \u00eel oprise \u00een drum spre ma\u0219in\u0103.<\/p>\n \u2014 Dumneata e\u0219ti cel de la gazet\u0103?<\/p>\n \u2014 Da.<\/p>\n B\u0103tr\u00e2nul se uit\u0103 lung la el. C\u00e2nt\u0103rea ceva \u00een minte, sau poate \u00een suflet.<\/p>\n \u2014 Ieronim mi-a zis odat\u0103 c\u0103 nu vrea s\u0103 se scrie despre el. Zicea c\u0103 oamenii \u00een\u021beleg gre\u0219it. C\u0103 iau ce e interesant \u0219i las\u0103 ce e adev\u0103rat.<\/p>\n Jurnalistul nu spuse nimic. Unele t\u0103ceri sunt mai bune dec\u00e2t orice \u00eentrebare.<\/p>\n \u2014 Dar acum e mort, continu\u0103 b\u0103tr\u00e2nul, privind spre movila proasp\u0103t\u0103 de p\u0103m\u00e2nt. \u0218i mor\u021bii nu mai au voie s\u0103 aib\u0103 opinii.<\/p>\n Scoase din buzunarul de la piept al hainei de s\u0103rb\u0103toare \u2014 o hain\u0103 purtat\u0103, se vedea, o dat\u0103 pe an, la Pa\u0219ti \u0219i la \u00eenmorm\u00e2nt\u0103ri \u2014 un plic \u00eeng\u0103lbenit, sigilat cu cear\u0103. Nu-i \u00eentinse jurnalistului plicul. \u00cel \u021binea \u00een palm\u0103, privindu-l ca pe un obiect al c\u0103rui pre\u021b nu \u0219tie dac\u0103 vrea s\u0103-l afle.<\/p>\n \u2014 A l\u0103sat asta. A zis c\u0103 dac\u0103 vine cineva care \u00een\u021belege c\u0103 via\u021ba unui om nu e nici de erou, nici de criminal, ci mai ales de om \u2014 atunci s\u0103 i-o dau.<\/p>\n O pauz\u0103 lung\u0103. V\u00e2ntul mi\u0219ca iarba dintre pietre.<\/p>\n \u2014 Eu n-am \u0219tiut niciodat\u0103 dac\u0103 a vrut s\u0103 vin\u0103 cineva sau dac\u0103 a vrut s\u0103 nu vin\u0103 nimeni.<\/p>\n \u00cei \u00eenm\u00e2n\u0103 plicul \u0219i plec\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 mai priveasc\u0103 \u00eenapoi, cu pa\u0219i egali, ferm, ca un om care \u0219tie exact unde merge \u0219i nu se gr\u0103be\u0219te, pentru c\u0103 nu mai are unde s\u0103 se gr\u0103beasc\u0103.<\/p>\n * * *<\/p>\n Jurnalistul deschise plicul \u00een ma\u0219ina parcat\u0103 la marginea drumului, cu ploaia b\u0103t\u00e2nd \u00een parbriz. \u00cen\u0103untru era o fotografie \u0219i o foaie de h\u00e2rtie \u00eendoit\u0103 \u00een patru.<\/p>\n Fotografia era a unui b\u0103rbat t\u00e2n\u0103r, \u00een jur de treizeci de ani, elegant \u00eembr\u0103cat \u2014 costum \u00eenchis, p\u0103l\u0103rie cu boruri largi, cravat\u0103 deschis\u0103 la culoare. St\u0103tea rezemat de aripa unui automobil negru, lucios, uria\u0219, pe o strad\u0103 american\u0103. \u00cen spate se vedeau reclame \u00een englez\u0103, un drug store<\/em>, un felinar stradal. B\u0103rbatul privea direct \u00een obiectiv, f\u0103r\u0103 s\u0103 z\u00e2mbeasc\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 fie sever. Privea pur \u0219i simplu, cu ochii deschi\u0219i, ca un om care nu are nimic de ascuns \u0219i nimic de dovedit.<\/p>\n Pe verso, cu cerneal\u0103 decolorat\u0103, scris cu m\u00e2na sigur\u0103 a cuiva obi\u0219nuit cu munca fizic\u0103 mai mult dec\u00e2t cu stiloul:<\/p>\n Chicago, 1927.<\/em><\/p>\n Foaia de h\u00e2rtie con\u021binea c\u00e2teva r\u00e2nduri, scrise \u00een aceea\u0219i caligrafie:<\/p>\n \u201eAm tr\u0103it o via\u021b\u0103 pe care nu mi-am ales-o \u00een \u00eentregime. Dar am condus-o eu. Asta e tot ce poate spune un om.\u201d<\/em><\/p>\n Ploaia se \u00eente\u021bi. Jurnalistul puse fotografia pe bord, cu fa\u021ba \u00een sus, \u0219i privi \u00eendelung chipul t\u00e2n\u0103rului din fa\u021ba acelui automobil negru de pe o strad\u0103 din Chicago.<\/p>\n Undeva \u00een spatele lui, \u00een cimitirul din C\u00e2r\u021bi\u0219oara, p\u0103m\u00e2ntul proasp\u0103t absorbea ploaia de septembrie. Mun\u021bii F\u0103g\u0103ra\u0219 st\u0103teau \u00een cea\u021b\u0103, cum au stat \u00eentotdeauna, indiferen\u021bi \u0219i eterni, martori la vie\u021bi care vin \u0219i pleac\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 le cear\u0103 permisiunea.<\/p>\n Aceasta este povestea lui Ieronim Budac.<\/p>\n Sau cel pu\u021bin \u2014 at\u00e2t c\u00e2t poate fi spus\u0103.<\/p>\n