[analyse_image type=”featured” src=”https:\/\/vol.monitorulsv.ro\/articole\/2026\/09\/08\/f3dcd8b2-cd64-4657-89ae-ea150e0a42fc-rtjmw1920h2880.jpg”]<\/p>\n
Monitorul de Suceava<\/strong> v\u0103 prezint\u0103, \u00een serial, noua carte a scriitorului sucevean Constantin Severin, <\/strong>\u201d\u0218oferul lui Al Capone\u201d<\/strong><\/p>\n \u00cen fiecare mar\u021bi \u0219i vineri, vom publica c\u00e2te un fragment din acest roman<\/p>\n CAPITOLUL I<\/strong><\/p>\n C\u00e2r\u021bi\u0219oara, 1917<\/em><\/p>\n Satul se trezea \u00eenainte de soare. Nu din obi\u0219nuin\u021b\u0103, nu din disciplin\u0103 \u2014 ci pentru c\u0103 altfel nu ajungeau nic\u0103ieri. Mun\u021bii F\u0103g\u0103ra\u0219 st\u0103teau deasupra tuturor ca ni\u0219te judec\u0103tori care nu vor fi niciodat\u0103 mitui\u021bi, iar \u00een umbra lor diminea\u021ba venea cu o jum\u0103tate de or\u0103 mai t\u00e2rziu \u0219i seara pleca cu o jum\u0103tate de or\u0103 mai devreme. Via\u021ba \u00een C\u00e2r\u021bi\u0219oara era o continu\u0103 negociere cu lumina.<\/p>\n Ieronim Budac deschise ochii la primul c\u00e2ntat al coco\u0219ului \u2014 un obicei at\u00e2t de vechi \u00eenc\u00e2t nu mai era obicei, ci era el \u00eensu\u0219i. Dou\u0103zeci de ani. M\u00e2ini mari, cu degetele groase de la munc\u0103, cu o cicatrice lung\u0103 pe palma dreapt\u0103 de la o coas\u0103 care alunecase gre\u0219it \u00een vara lui 1912. Ochi c\u0103prui, cu o nuan\u021b\u0103 de verde c\u00e2nd b\u0103tea soarele dintr-un anumit unghi. Nu era \u00eenalt, dar era solid \u2014 construit, ar fi spus cineva, mai degrab\u0103 dec\u00e2t crescut.<\/p>\n Privi tavanul o clip\u0103, ascult\u00e2nd casa. Tat\u0103l lui, Gheorghe, dormea \u00eenc\u0103 \u2014 se auzea respira\u021bia lui egal\u0103, ad\u00e2nc\u0103, a omului care nu are vise rele pentru c\u0103 ziua l-a muncit prea bine ca s\u0103-i mai lase loc pentru ele. Mama, Maria \u2014 alt\u0103 Marie, lumea era plin\u0103 de Marii \u00een C\u00e2r\u021bi\u0219oara \u2014 se agitase deja \u00een buc\u0103t\u0103rie. Mirosul de m\u0103m\u0103lig\u0103 abia pus\u0103 pe foc intrase p\u00e2n\u0103 \u00een odaie.<\/p>\n Se ridic\u0103 f\u0103r\u0103 zgomot \u0219i ie\u0219i afar\u0103.<\/p>\n * * *<\/p>\n C\u00e2r\u021bi\u0219oara anului 1917 era un sat de vreo trei sute de suflete, cu case de piatr\u0103 \u0219i lemn \u00eenghesuite pe un deal cu vedere spre Olt, cu o biseric\u0103 ortodox\u0103 la mijloc \u0219i cu un conac austro-ungar la marginea de sus a satului \u2014 conacul baronului von Kem\u00e9ny, care venea o dat\u0103 pe an, inspira aerul, se plimba prin gr\u0103din\u0103 \u0219i pleca mul\u021bumit c\u0103 proprietatea lui era \u00een ordine. Oamenii pl\u0103teau d\u0103ri \u0219i munceau. Baronul venea \u0219i pleca. Asta era ordinea lumii, \u0219i nimeni din sat nu-\u0219i amintea s\u0103 fi fost altfel.<\/p>\n Dar lumea se schimbase. Nu \u00een C\u00e2r\u021bi\u0219oara \u2014 \u00een C\u00e2r\u021bi\u0219oara nimic nu se schimbase de zeci de ani \u2014 ci \u00een jurul ei. R\u0103zboiul, pe care s\u0103tenii \u00eel numeau simplu \u00abr\u0103zboiul \u0103sta blestemat\u00bb, luase b\u0103rba\u021bii \u0219i \u00eei trimisese pe fronturi pe care niciunul nu le putea g\u0103si pe o hart\u0103. Unii se \u00eentorseser\u0103. Al\u021bii trimiseser\u0103 ve\u0219ti c\u0103 se vor \u00eentoarce. C\u00e2\u021biva nu mai d\u0103duser\u0103 niciun semn, ceea ce putea s\u0103 \u00eensemne c\u0103 erau prizonieri, c\u0103 erau mor\u021bi, sau c\u0103 g\u0103siser\u0103 undeva o via\u021b\u0103 mai bun\u0103 \u0219i uitaser\u0103 de unde plecaser\u0103.<\/p>\n Ieronim nu fusese luat la oaste. Un doctor din Sibiu \u00eel examinase \u0219i g\u0103sise ceva la inim\u0103 \u2014 un suflu, zicea, un zgomot suplimentar pe care inima lui \u00eel producea f\u0103r\u0103 nicio nevoie aparent\u0103. Nu era periculos, spusese doctorul cu o dezinvoltur\u0103 care \u00eel jignise pe Ieronim, dar \u00eel f\u0103cea inapt pentru serviciul militar activ. Tat\u0103l s\u0103u fusese u\u0219urat. Ieronim \u2014 nu era sigur ce sim\u021bise. Un amestec de ru\u0219ine \u0219i de u\u0219urare \u0219i de furie fa\u021b\u0103 de ambele sentimente.<\/p>\n R\u0103m\u0103sese \u00een sat. Muncise p\u0103m\u00e2ntul, repara garduri, ajutase vecinii la str\u00e2nsul recoltei. \u0218i a\u0219teptase ceva, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie ce anume.<\/p>\n * * *<\/p>\n Ma\u0219ina venise \u00een iulie.<\/p>\n Nu era prima ma\u0219in\u0103 pe care o v\u0103zuse \u2014 mai trecuse c\u00e2te una pe drumul mare, departe, ridiculiz\u00e2nd calul \u0219i c\u0103ru\u021ba prin simplul fapt de a exista. Dar aceea venise \u00een sat. Apar\u021binea unui func\u021bionar imperial trimis s\u0103 fac\u0103 un recens\u0103m\u00e2nt sau s\u0103 verifice registrele de proprietate \u2014 nimeni nu \u00een\u021belesese exact pentru ce venise, pentru c\u0103 vorbea o german\u0103 cu accent unguresc pe care jum\u0103tate din sat nu o pricepea. Venise cu un automobil mare, neagru, cu ro\u021bi \u00eenalte \u0219i cu un \u0219ofer \u00een uniform\u0103.<\/p>\n Ieronim st\u0103tuse cu orele \u00een marginea drumului, privind ma\u0219ina. Nu ma\u0219ina \u00een sine \u2014 ci mecanismul ei, logica ei. Un lucru construit de m\u00e2ini omene\u0219ti, cu piese care se potriveau una \u00een alta cu o precizie pe care p\u0103m\u00e2ntul \u0219i lemnul nu o \u00eeng\u0103duiau niciodat\u0103. Metalul era altceva. Metalul asculta.<\/p>\n Spre sear\u0103, c\u00e2nd func\u021bionarul imperial intrase la primarul satului s\u0103 discute ceva ce dura mult, Ieronim se apropiase de \u0219ofer. Omul era un sas din Sibiu, cu must\u0103\u021bi \u0219i cu aerul plictisit al cuiva care se g\u00e2ndea deja la cina de acas\u0103.<\/p>\n \u2014 \u00cemi dai voie s\u0103 m\u0103 uit?<\/p>\n \u0218oferul \u00eel privise lung. Apoi ridicase din umeri.<\/p>\n \u2014 Uit\u0103-te. Nu mu\u0219ti din ea.<\/p>\n Ieronim se apropiase de motor \u2014 capota era ridicat\u0103, probabil pentru c\u0103 se r\u0103cise pe drum \u2014 \u0219i privise \u00een\u0103untru. Nu atinsese nimic. Privise. Urm\u0103rise cu ochii fiecare \u021beav\u0103, fiecare curea, fiecare pies\u0103 de metal p\u00e2n\u0103 unde \u00eei mergea privirea. Mintea lui ordonase totul automat, cum ordonezi o recolt\u0103: asta duce acolo, aia vine de la aia, ele \u00eempreun\u0103 fac asta. Era o logic\u0103. O logic\u0103 frumoas\u0103 \u0219i rece \u0219i precis\u0103.<\/p>\n \u2014 \u0218tii ce e aia? \u00eentrebase \u0219oferul, curios acum.<\/p>\n \u2014 Un motor cu ardere intern\u0103, zisese Ieronim. Aprinde amestecul de aer \u0219i combustibil, explozia \u00eempinge pistonul, pistonul rote\u0219te arborele cotit, arborele cotit mi\u0219c\u0103 ro\u021bile.<\/p>\n \u0218oferul \u00eel privise cu o expresie pe care Ieronim nu o \u00een\u021belesese atunci, dar pe care mai t\u00e2rziu, \u00een ani de zile, o va recunoa\u0219te pe fe\u021bele multor oameni: uimirea \u00een fa\u021ba a ceva la care nu se a\u0219teptase.<\/p>\n \u2014 Unde ai \u00eenv\u0103\u021bat asta?<\/p>\n \u2014 Dintr-o carte. De la \u0219coal\u0103 am o carte cu ma\u0219ini.<\/p>\n Cartea era veche \u0219i cu paginile \u00eeng\u0103lbenite, cump\u0103rat\u0103 de tat\u0103l s\u0103u de la un negustor ambulant, mai mult ca s\u0103 aib\u0103 ceva de citit pe timp de iarn\u0103. Dar Ieronim citise acea carte de zece ori, de dou\u0103zeci de ori, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd fiecare diagram\u0103, fiecare explica\u021bie \u00eei intra \u00een cap ca o rug\u0103ciune bine \u0219tiut\u0103.<\/p>\n \u2014 Ai m\u00e2ini bune, zise \u0219oferul \u00een cele din urm\u0103, uit\u00e2ndu-se la palmele lui Ieronim cu ochii expertului care evalueaz\u0103 un instrument. Ar trebui s\u0103 \u00eenve\u021bi s\u0103 conduci.<\/p>\n Aceea fusese prima dat\u0103 c\u00e2nd cineva \u00eei spusese asta. \u0218i i-o spusese ca un fapt, nu ca un compliment.<\/p>\n