\u201eNu exist\u0103 niciun indiciu c\u0103 opinia public\u0103 american\u0103, de exemplu, ar fi de acord cu crearea unui super-stat sau ar permite participarea Americii la un astfel de stat. Cu alte cuvinte, va fi nevoie de timp \u2013 un timp lung \u2013 \u00eenainte ca un guvern mondial s\u0103 fie fezabil, politic\u2026 Acest element temporal ar putea fi scurtat vizibil \u00een ce prive\u0219te opinia public\u0103 american\u0103 printr-o campanie activ\u0103 de propagand\u0103 \u00een aceast\u0103 \u021bar\u0103\u2026<\/em>\u201d<\/p>\n Allen Dulles,\u00a0The United Nations<\/em>\u00a0No. 59, The Foreign Policy Association, September-October, 1946<\/p>\n Am urm\u0103rit, \u00een ultimele c\u00e2teva episoade, evolu\u021bia\u00a0Imperium Mundi<\/em>\u00a0sinarhic \u00een cruciala perioad\u0103 interbelic\u0103, pun\u00e2nd accentul pe Liga Na\u021biunilor \u0219i pe Europa. Episodul de fa\u021b\u0103 se va ocupa de America.<\/p>\n Recapitul\u00e2nd: acest proiect, numit de ini\u021biatorii lui \u201eCel de-al Treilea Imperiu britanic\u201d (\u201eThe Third British Empire<\/em>\u201d), era v\u0103zut ca o nou\u0103 etap\u0103 \u00een existen\u021ba secular\u0103 a Imperiului britanic, o \u201ereinventare\u201d f\u0103r\u0103 de care acest cel mai mare imperiu din istorie risca s\u0103-\u0219i piard\u0103 influen\u021ba.<\/p>\n Pentru a perpetua \u0219i extinde imperiul la nivel mondial, se impuneau ni\u0219te muta\u021bii, prima dintre ele fiind pierderea caracterului etnic;\u00a0Imperium Mundi<\/em>\u00a0nu este nici britanic, nici american, nici de vreo alt\u0103 etnie. Modelul sinarhic, a\u0219a cum ar\u0103tam \u00een alt capitol, nu distinge dup\u0103 na\u021bie, ci dup\u0103 alinierea la \u201eetica\u201d imperial\u0103 \u0219i, la v\u00e2rful piramidei, dup\u0103 \u201eini\u021biere\u201d.<\/p>\n Noua construc\u021bie global\u0103 urma s\u0103 fie o \u201efedera\u021bie mondial\u0103 pe baze anglo-americane\u201d \u00een sensul c\u0103 principalul liant era etica \u201esistemului britanic\u201d, exportat\u0103 intens \u0219i \u00een SUA, cu anumite muta\u021bii, America fiind o baz\u0103 de opera\u021biuni mult preferabil\u0103, \u00eentr-o asemenea \u00eentreprindere, micu\u021belor Insule Britanice.<\/p>\n Etica \u201esistemului britanic\u201d (\u00een esen\u021b\u0103, un iluminism umanist care se pr\u0103bu\u0219e\u0219te, azi, pe linie punctat\u0103, p\u00e2n\u0103 la ultimele lui consecin\u021be logice: trans-umanismul \u0219i post-umanismul) era, \u00een aceast\u0103 schem\u0103, presupus\u0103 din premis\u0103 a fi nu doar superioar\u0103, ci \u0219i de cert\u0103 voca\u021bie universal\u0103. Astfel c\u0103 expansiunea imperial\u0103 devenea o \u201emisiune civilizatoare\u201d, iar produsul final \u2013\u00a0Imperium Mundi<\/em>\u00a0\u2013 era v\u0103zut ca \u201e\u00cemp\u0103r\u0103\u021bie a Cerurilor pe p\u0103m\u00e2nt\u201d (sau \u201eCivitas Dei<\/em>\u201d, \u00een termenii lui Lionel Curtis, membru Round Table \u0219i unul dintre principalii arhitec\u021bi ai proiectului \u00een fazele lui incipiente).<\/p>\n Pentru situa\u021bia \u2013 totu\u0219i probabil\u0103 \u2013 c\u0103 \u021b\u0103rile nu aveau s\u0103 se lase cu u\u0219urin\u021b\u0103 \u201ecivilizate\u201d, \u0219i av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 Imperiul britanic nu dispunea de mijloacele necesare pentru o colonizare clasic\u0103, se impunea \u0219i o renovare a metodelor expansioniste.<\/p>\n Pentru Europa, a\u0219a cum am v\u0103zut \u00een ultimele dou\u0103 episoade, metoda aleas\u0103 a fost federalizarea, cu un dublu efort: crearea unui fond \u201eetic\u201d comun la nivelul tuturor \u021b\u0103rilor europene (campanie reprezentant\u0103 cu prec\u0103dere de\u00a0mi\u0219carea Pan-Europa, condus\u0103 de contele Coudenhove-Kalergi<\/a>) \u0219i crearea unor \u201eleg\u0103turi materiale\u201d \u0219i unor institu\u021bii care s\u0103 fac\u0103 federa\u021bia european\u0103 un\u00a0fait accomplit<\/em>\u00a0indiferent de voin\u021ba popoarelor \u0219i chiar a reprezentan\u021bilor lor politici (dimensiune tehnocratic\u0103 a efortului reprezentat\u0103 de Jean Monnet<\/a>).<\/p>\n Dar proiectul imperial nu putea exista f\u0103r\u0103 participarea Statelor Unite ale Americii \u2013 lucru admis expres de Round Table, documentat \u0219i discutat \u00een detaliu de profesorul Carroll Quigley \u00een \u201eThe Anglo-American Establishment<\/em>\u201d. Planul ini\u021bial, de a atrage SUA \u00een Liga Na\u021biunilor a e\u0219uat, pentru c\u0103 Senatul american a refuzat ratificarea instrumentelor de aderare. Peste numai dou\u0103 decenii \u0219i jum\u0103tate, \u00eens\u0103, \u00een 1945, SUA \u00eens\u0103\u0219i \u2013 prin pre\u0219edintele Franklin D. Roosevelt \u2013 propunea crearea Organiza\u021biei Na\u021biunilor Unite (ONU), urma\u0219a mult mai puternic\u0103 a Ligii, cu sediul la New York. Cum s-a ajuns de la refuzul din 1920 la ini\u021biativa din 1945, prin ce eforturi, voi prezenta pe scurt \u00een episodul de fa\u021b\u0103.<\/p>\n Profund dezam\u0103gite de refuzul SUA de a adera la Liga Na\u021biunilor, cercurile interna\u021bionaliste anglo-americane au continuat eforturile prin re\u021bele \u0219i institu\u021bii private. De mare importan\u021b\u0103 au fost Chatham House (Royal Institute of International Affairs, RIIA) \u0219i omoloaga sa american\u0103, Council on Foreign Relations (CFR), create sub directa \u00eendrumare Round Table.<\/p>\n Istoria oficial\u0103 a organiza\u021biei re\u021bine c\u0103, preocupa\u021bi de \u201edezam\u0103gitoarele negocieri de la Versailles\u2026 \u0219i decizia SUA \u2013 mioap\u0103 politic, din punctul lor de vedere \u2013 de a nu deveni membr\u0103 a Ligii Na\u021biunilor\u201d, fondatorii au creat CFR \u00een 1921, ca \u201eo organiza\u021bie privat\u0103 de indivizi, finan\u021bat\u0103 privat, non-profit \u0219i non-partizan\u0103 politic\u201d.<\/p>\n Cum putea o organiza\u021bie \u0219i privat\u0103, \u0219i non-profit, \u0219i apolitic\u0103 s\u0103 corecteze \u201emiopia\u201d Americii, afl\u0103m pe parcurs, dar merit\u0103 spus de la \u00eenceput, pentru a fixa un orizont de a\u0219teptare, c\u0103, a\u0219a cum remarca jurnalistul Robert W. Lee \u00eentr-un articol publicat \u00een\u00a0The New American<\/em>\u00a0\u00een septembrie 1992:<\/p>\n \u201eCel pu\u021bin 13 dintre cei 18 secretari de stat care s-au succedat de la fondarea CFR \u00eencoace au fost membri ai acestei organiza\u021bii\u2026 Ultimii 8 directori CIA au fost \u0219i ei membri\u2026 Numai \u00een ultimele patru decenii, urm\u0103torii candida\u021bii majori pentru pre\u0219edinte \u0219i vice-pre\u0219edinte, proveni\u021bi de la ambele partide, au fost sau au devenit membri CFR: Dwight D. Eisenhower, Adlai Stevenson, John F. Kennedy, Richard Nixon, Hubert Humphrey, George McGovern, Gerald Ford, Jimmy Carter, Walter Mondale, Michael Dukakis, George Bush, Bill Clinton, Henry Cabot Lodge, Nelson A. Rockefeller, Edmund Muskie \u0219i Gerladine Ferraro.\u201d<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n La data public\u0103rii articolului, at\u00e2t pre\u0219edintele SUA (George H. W. Bush), c\u00e2t \u0219i secretarul ap\u0103r\u0103rii (Dick Cheney), consilierul de securitate na\u021bional\u0103 (Brent Scowcroft), directorul CIA (William Webster) \u0219i pre\u0219edintele Statului Major (generalul Colin Powell) erau membri CFR.<\/p>\n Prin membrii s\u0103i \u2013 impresionanta list\u0103 de mai sus fiind doar v\u00e2rful aisbergului \u2013 CFR a avut un rol de nucleu decizional \u00een planul organiz\u0103rii institu\u021bionale a cooper\u0103rii transatlantice, cheia de bolt\u0103 a \u201eCelui de-al Treilea Imperiu britanic\u201d. Parte din acest rol a \u00eensemnat \u0219i preg\u0103tirea terenului pentru \u00eenfiin\u021barea ONU, \u00een 1945. Propunerea ini\u021bial\u0103 pentru arhitectura ONU, aprobat\u0103 de Roosevelt \u00een iunie 1944, a fost elaborat\u0103 de un grup de membri CFR (\u201eInformal Agenda Group\u201d), \u00eencep\u00e2nd cu 1943; delega\u021bia american\u0103 la Adunarea Constitutiv\u0103 a ONU de la San Francisco era format\u0103 din membri CFR.<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, CFR a jucat un rol \u0219i \u00een dimensiunea \u201eetic\u0103\u201d a \u00eencorpor\u0103rii Americii \u00een Imperiul Universal, cre\u00e2nd, \u00een colaborare cu mari funda\u021bii americane precum Carnegie \u0219i Rockefeller, care i-au fost \u0219i finan\u021batori, o vast\u0103 re\u021bea de grupuri de sus\u021binere \u0219i ac\u021biune, institu\u021bii, institute \u0219i publica\u021bii menite s\u0103 \u201eeduce\u201d publicul american cu privire la binefacerile globalismului.<\/p>\n Marile funda\u021bii s-au ocupat, \u00een acela\u0219i timp, de proiecte de fond privitoare la noua \u201eetic\u0103\u201d (preocuparea central\u0103 fiind eliminarea \u201ena\u021bionalismului\u201d \u2013 adic\u0103 a statului na\u021bional \u2013 \u0219i a tradi\u021biilor, \u00een sensul cel mai larg), iar instrumentele folosite cu prec\u0103dere \u021bineau de recent-descoperitele pe-atunci \u201e\u0219tiin\u021be sociale\u201d, o g\u0103selni\u021b\u0103 care obseda \u0219i cercurile tehnocra\u021bilor sinarhi\u0219ti francezi, \u0219i care avea s\u0103 capete dimensiuni \u0219i mai mari, \u0219i mai sumbre, dup\u0103 r\u0103zboi.<\/p>\n De\u0219i CFR s-a \u00eenfiin\u021bat formal \u00een 1921, decizia de a crea aceast\u0103 organiza\u021bie a fost luat\u0103 \u00een luna mai 1919, \u00een cadrul unei \u00eentruniri private organizate la Paris de Edward Mandell House, zis \u201eColonelul House\u201d, r\u0103mas \u00een istorie drept cel mai apropiat consilier al pre\u0219edintelui american Woodrow Wilson.<\/p>\n Sau, mai exact, ca s\u0103-l cit\u0103m chiar pe Wilson, House era\u00a0alter ego<\/em>-ul lui (\u201ea doua mea personalitate\u201d, \u201esinele meu independent\u201d; \u201eG\u00e2ndurile lui \u0219i ale mele sunt una\u201d).<\/p>\n Nu am g\u0103sit indicii c\u0103 House ar fi fost ocultist, dar e greu s\u0103 nu-\u021bi vin\u0103 \u00een minte remarca ezoteristului Manly P. Hall, c\u0103, \u00een momentele cruciale ale istoriei, personajele publice primesc sprijin de la agen\u021bii \u201eMarii Lucr\u0103ri\u201d \u2013 definit\u0103 de Hall tocmai ca instaurarea statului mondial.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n Analiz\u00e2nd bizara rela\u021bie dintre cei doi (\u201esimbiotic\u0103\u201d \u0219i \u201espiritual\u0103\u201d) \u00een volumul \u201eThe Strangest Friendship in History: Woodrow Wilson and Colonel House\u201d<\/em>\u00a0(1932), George Sylevster Viereck, conchidea:<\/p>\n \u201eColonelul House putea func\u021biona f\u0103r\u0103 Woodrow Wilson\u2026 Woodrow Wilson nu putea func\u021biona adecvat \u00een sfera politicii f\u0103r\u0103 Colonelul House\u2026 Cu toat\u0103 puterea lui, Wilson nu se putea \u021bine singur. La fiecare dintre \u00eentreprinderile lui fructuoase, a \u00eemprumutat creierul Colonelului. N-am s\u0103-i imput idolului picioare de lut; accept c\u0103 erau din carne vie. Dar nu erau ale lui. Woodrow Wilson str\u0103bate istoria pe picioarele lui Edward Mandell House.\u201d<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Viereck relateaz\u0103 cum, folosindu-se de influen\u021ba lui nefiresc de mare asupra pre\u0219edintelui, House l-ar fi determinat pe Wilson s\u0103 promit\u0103, \u00een secret, britanicilor, printr-un \u201egentleman\u2019s agreement<\/em>\u201d, intrarea SUA \u00een r\u0103zboi.<\/p>\n Eforturile lui House \u00een aceast\u0103 direc\u021bie au inclus cooperarea secret\u0103 cu \u00eenalte figuri din aparatul puterii de la Londra (inclusiv Lord Grey, ministrul de externe al Marii Britanii \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial, \u0219i Sir William Wiseman, \u0219eful serviciilor secrete britanice \u00een aceea\u0219i perioad\u0103). Un aspect esen\u021bial al acestei cooper\u0103ri ar fi fost manipularea opiniei publice americane, care, nesim\u021bindu-se deloc amenin\u021bat\u0103 de Puterile Centrale, se opunea interven\u021biei SUA \u00een r\u0103zboiul european. \u201eAmericanii au nevoie de un slogan\u201d, conchidea House; \u0219i l-a g\u0103sit: America lupta \u201epentru a Face Lumea Sigur\u0103 pentru Democra\u021bie\u201d.<\/p>\n \u00cen plus, potrivit lui Viereck, House era (cu sau f\u0103r\u0103 \u0219tirea lui Wilson) \u201eun agent\u201d al foarte puternicului bancher american J.P. Morgan, a c\u0103rui ascensiune pe ame\u021bitoarele \u00een\u0103l\u021bimi a fost sprijinit\u0103 de familia Rothschild \u2013 am\u0103nunt important c\u00e2nd vorbim de rela\u021bia anglo-american\u0103, \u00eentruc\u00e2t Rothschild sus\u021binea, inclusiv financiar, grupul Round Table.<\/p>\n De notat c\u0103 House nu a ocupat niciodat\u0103 o func\u021bie public\u0103 (pentru c\u0103, \u00eei spunea el lui Viereck, prefera \u201epl\u0103cerea intelectual\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103spunderi\u201d \u0219i n-avea niciun chef s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 de colo-colo, \u201estr\u00e2ng\u00e2nd m\u00e2na electoratului\u201d). Pentru contacte la cel mai \u00eenalt nivel de putere \u0219i influen\u021b\u0103, \u00eens\u0103, House se deplasa f\u0103r\u0103 probleme; s-a ocupat, ca reprezentant personal \u0219i mandatar privat al lui Wilson, de campania de promovarea a Ligii \u00een toate marile capitale europene.<\/p>\n Astfel conectat, House a ini\u021biat \u0219i condus, spre finalul r\u0103zboiului, grupul informal \u201eThe Inquiry\u201d, mandatat de Wilson cu elaborarea planurilor de pace. Printre membrii acestui \u201ethink tank<\/em>\u201d\u00a0sui generis<\/em>\u00a0se num\u0103rau Walter Lippmann (ofi\u021ber de r\u0103zboi psihologic \u00een timpul r\u0103zboiului \u0219i expert \u00een formarea \u0219i manipularea opiniei publice prin mass media); John Foster Dulles (colaborator \u0219i consilier juridic al lui Jean Monnet \u00een proiectul de federalizare a Europei; viitor secretar de stat al SUA \u00eentre 1953 \u0219i 1959); \u0219i fratele acestuia, Allen Dulles (t\u00e2n\u0103r diplomat cu misiuni \u00een Europa \u00een Primul R\u0103zboi Mondial, \u0219ef al sta\u021biei OSS de la Berna \u00een timpul Celui de-al Doilea \u0219i viitor legendar director al CIA). To\u021bi cei trei au participat, ca \u0219i House, la Conferin\u021ba de Pace de la Paris, au contribuit la arhitectura Ligii \u0219i au fost membri proeminen\u021bi ai CFR.<\/p>\n Colonelul House este creditat cu elaborarea faimoaselor \u201e14 puncte\u201d, prezentate de pre\u0219edintele Wilson \u00een ianuarie 1918 ca principii de organizare menite s\u0103 asigure pacea global\u0103. Una dintre solu\u021biile propuse a fost crearea unui grup de state care s\u0103 se ocupe de stoparea r\u0103zboaielor \u2013 \u201eLiga pentru Impunerea P\u0103cii\u201d, care avea s\u0103 devin\u0103 Liga Na\u021biunilor.<\/p>\n Rela\u021bia lui House cu Wilson s-a stins \u00eencep\u00e2nd cu 1920, nu at\u00e2t din cauza e\u0219ecului Ligii \u00een SUA, c\u00e2t din cauza atacului cerebral suferit de Wilson \u00een octombrie 1919, care, paraliz\u00e2ndu-l par\u021bial, l-a imobilizat la pat \u0219i l-a pus sub controlul strict al nevestei. Poporul american nu a aflat c\u0103 America fusese condus\u0103,\u00a0de facto<\/em>, pre\u021b de 17 luni (octombrie 1919 \u2013 martie 1921) de so\u021bia lui Wilson dec\u00e2t dup\u0103 moartea acestuia, \u00een 1924. Toate aceste ciud\u0103\u021benii, dedesubturi \u0219i sl\u0103biciuni, cuplate cu antipatia publicului fa\u021b\u0103 de proiectul Ligii, i-au atras lui Wilson eticheta de \u201ecel mai bun pre\u0219edinte pe care l-a avut vreodat\u0103 Anglia\u201d.<\/p>\n Oric\u00e2t de vizibil s-ar contura ambi\u021biile \u0219i rolul Colonelului House din activit\u0103\u021bile lui mai mult sau mai pu\u021bin publice descrise de Viereck, adev\u0103rata lui viziune transpare cel mai plenar din romanul \u201ePhilip Dru. Administrator<\/em>\u201d, pe care House l-a publicat anonim \u00een 1912, \u00een timp ce sus\u021binea campania lui Wilson la pre\u0219edin\u021bie.<\/p>\n Mai t\u00e2rziu, a recunoscut c\u0103 opera \u00eei apar\u021bine \u0219i, mai mult, c\u0103 \u201enu e chiar un roman\u201d, dar fic\u021biunea era cea mai bun\u0103 formul\u0103 de diseminare a ideilor sale politice \u00een s\u00e2nul publicului larg. Corect, \u00eentruc\u00e2t ideile respective erau deosebit de radicale.<\/p>\n Convins (prin trimitere la revolu\u021bionarul mason Giuseppe Mazzini) c\u0103 \u201estructura social\u0103 a \u00eentregii lumi a fost gre\u0219it stabilit\u0103 de la \u00eenceput\u201d, protagonistul romanului, Philip Dru, ajunge la concluzia c\u0103 \u201esocialismul, a\u0219a cum l-a visat Karl Marx\u201d, transformat printr-o \u201eevolu\u021bie spiritual\u0103\u201d este solu\u021bia. Dru conduce o lovitur\u0103 de stat militar\u0103, se instaureaz\u0103 dictator al SUA, abole\u0219te Constitu\u021bia \u0219i instituie reforme marxiste.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n Viereck observa c\u0103 \u201eadministra\u021bia Wilson a transferat ideile Colonelului din paginile romanului \u00een paginile istoriei\u201d, iar un alt comentator, profesorul american J.B. Matthews, scria c\u0103 romanul lui House \u201eeste o surs\u0103 literar\u0103 indispensabil\u0103 pentru \u00een\u021belegerea originilor politicii New Freedom a lui Woodrow Wilson \u0219i a politicii New Deal a lui Franklin D. Roosevelt\u201d.<\/p>\n Una dintre ideile expuse de House \u00een roman era tocmai crearea unei \u201eligi a na\u021biunilor\u201d; suntem, repet, \u00een 1912, cu \u0219apte ani \u00eenainte ca Wilson s\u0103-\u0219i prezinte ini\u021biativa la Versailles. De fapt, suntem cu doi ani \u00eenainte chiar de izbucnirea Primului R\u0103zboi Mondial, evenimentul colosal care, potrivit manualelor \u2013 \u0219i istoriei oficiale a CFR \u2013 ar fi generat \u201espontan\u201d \u00een ni\u0219te min\u021bi luminate ideea de a crea o organiza\u021bie cu voca\u021bie suprana\u021bional\u0103.<\/p>\n Dup\u0103 relat\u0103rile lui Viereck, House \u0219i Wilson s-au cunoscut \u00een 1912; transferul de idei a fost remarcabil de rapid. \u00cen al s\u0103u compendiu (\u201eSurvey of American Foreign Relations<\/em>\u201d) din 1928, CFR raporteaz\u0103 c\u0103 \u201e\u00cenc\u0103 din toamna lui 1914, g\u00e2ndindu-se la perioada de dup\u0103 r\u0103zboi, Wilson spunea c\u0103 \u00abtoate na\u021biunile trebuie absorbite \u00eentr-o mare asocia\u021bie de na\u021biuni\u00bb\u201d.<\/p>\n Aceste revela\u021bii sinarhice aveau loc, \u00eens\u0103, doar \u00een \u00eenaltele sfere, \u0219i nici acolo de-ajuns, c\u00e2t\u0103 vreme senatorii americani refuzaser\u0103 aderarea SUA la Lig\u0103. Rapoartele CFR noteaz\u0103, dezolat, c\u0103, \u00een epoc\u0103, \u201emin\u021bile oamenilor nu erau preg\u0103tite pentru decizii m\u0103re\u021be \u00een acest nou domeniu politic; opinia unei mase de 120 de milioane de oameni se orienteaz\u0103 \u00eencet \u00een situa\u021bii noi\u201d.<\/p>\n Se impunea, deci, educarea poporului american \u2013 \u00eencep\u00e2nd de la elite, cum se face la o revolu\u021bie de sus \u00een jos; iar CFR a fost cheie de bolt\u0103 \u00een acest colosal efort propagandistic.<\/p>\n Lucru care reiese \u0219i din scrierile amiralului Chester Ward (fost procuror militar-\u0219ef al for\u021belor navale americane \u0219i membru el \u00eensu\u0219i al CFR timp de 16 ani), care, pe parcursul mai multor volume publicate \u00een anii \u0219aizeci-\u0219aptezeci, a dezv\u0103luit publicului larg ideologia \u0219i activit\u0103\u021bile acestei organiza\u021bii, \u00eenc\u0103 de la \u00eenfiin\u021bare.<\/p>\n Potrivit lui Ward (\u00een \u201eKissinger on the Couch<\/em>\u201d, 1975), CFR fusese creat\u0103 \u201ecu scopul de a promova dezarmarea \u0219i subsumarea suveranit\u0103\u021bii \u0219i independen\u021bei na\u021bionale a SUA unui guvern mondial atotputernic\u201d. Aceast\u0103 \u201edorin\u021b\u0103 de capitulare a suveranit\u0103\u021bii \u0219i independen\u021bei SUA este dominant\u0103 \u00een r\u00e2ndurile membrilor\u201d, dar cu prec\u0103dere \u00een s\u00e2nul celui mai important nucleu al CFR, \u201ecare poart\u0103 mai departe tradi\u021bia fondatorilor\u201d \u0219i care este compus din \u201eideologi ai guvernului mondial\u201d, care viseaz\u0103 la \u201etransformarea Statelor Unite \u00eentr-o unitate administrativ\u0103 subsidiar\u0103 a guvernului mondial\u201d.<\/p>\n Primul pas public important f\u0103cut de CFR a fost lansarea revistei\u00a0Foreign Affairs<\/em>\u00a0(1922), o publica\u021bie trimestrial\u0103 care a c\u0103p\u0103tat rapid o influen\u021b\u0103 enorm\u0103 \u0219i este \u0219i azi extrem de prestigioas\u0103. Revista avea menirea de a disemina viziunea \u201einterna\u021bionalist\u0103\u201d \u00een s\u00e2nul intelighen\u021biei americane. \u00cen anii \u0219aptezeci, amiralul Ward scria, despre fantasticele \u201etalente profetice\u201d ale revistei:<\/p>\n \u201eUrm\u0103rind evolu\u021bia acestei propagande \u00een cel mai prestigios jurnal academic din lume, Foreign Affairs, oricine \u00ee\u0219i poate da seama cu un an \u00eenainte care vor fi politicile militar\u0103 \u0219i extern\u0103 ale Statelor Unite. Dac\u0103 o anumit\u0103 propunere este \u00eendeajuns repetat\u0103 \u00een acel jurnal, atunci administra\u021bia american\u0103 la putere \u2013 fie c\u0103 este ea democrat\u0103, fie republican\u0103 \u2013 va \u00eencepe s\u0103 ac\u021bioneze ca \u0219i cum acea propunere sau presupunere este un fapt stabilit\u201d.<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Concluzie la care, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun cu modestie, am ajuns chiar \u0219i eu, dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani de abonament la\u00a0Foreign Affairs<\/em>.<\/p>\n \u00cenclina\u021bia globalist\u0103 a revistei\u00a0Foreign Affairs<\/em>\u00a0a fost vizibil\u0103 de la prima apari\u021bie, \u00een septembrie 1922, c\u00e2nd publicul era anun\u021bat hodoronc-tronc c\u0103 \u201eGuvernul nostru va deveni cu bucurie membru al Ligii Na\u021biunilor existente\u201d. Remarc\u0103 de un optimism aparent inexplicabil care \u00eemi d\u0103 prilejul s\u0103 exemplific tiparul lucr\u0103rilor subterane.<\/p>\n Predic\u021bia c\u0103 SUA urma s\u0103 intre \u00een structurile globaliste nu avea s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103, tehnic vorbind, dec\u00e2t dou\u0103 decenii mai t\u00e2rziu, odat\u0103 cu formarea ONU; dar, la un alt nivel, America urma s\u0103 fie \u00eentre\u021besut\u0103 mult mai cur\u00e2nd \u00een canavaua Imperiului Universal.<\/p>\n \u00cen 1922, rela\u021biile dintre SUA \u0219i Marea Britanie deveneau \u00eencordate. Europenii erau dezgusta\u021bi s\u0103 realizeze c\u0103 SUA inten\u021biona s\u0103 le cear\u0103 restituirea \u00eemprumuturilor de r\u0103zboi p\u00e2n\u0103 la ultimul sfan\u021b, \u00een condi\u021biile \u00een care Germania, care fusese potcovit\u0103 la Versailles cu o colosal\u0103 not\u0103 de plat\u0103 de aproape 7 miliarde lire sterline, nu p\u0103rea \u00een stare s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 repara\u021biile de r\u0103zboi.<\/p>\n Nimeni nu vorbea \u00eenc\u0103 public de \u201erela\u021bia special\u0103\u201d dintre britanici \u0219i americani, dar, chiar \u0219i a\u0219a, refuzul Americii de a ierta m\u0103car parte din datorie umplea presa britanic\u0103 de titluri scandalizate. P\u0103rea evident tuturor europenilor c\u0103 repara\u021biile de r\u0103zboi erau principala chestiune care se cerea rezolvat\u0103, urm\u00e2nd abia apoi plata datoriilor c\u0103tre americani (care, pentru britanici, se ridica la 5 miliarde de dolari). P\u00e2n\u0103 \u0219i\u00a0The Economist<\/em>\u00a0scria c\u0103 America \u00eencerca s\u0103 \u201e\u00eencaseze tribut de la cei care salvaser\u0103 Kansas \u0219i Kentucky de pericolul german\u201d.<\/p>\n Pe partea cealalt\u0103 a oceanului, \u00eens\u0103, nimeni nu f\u0103cea distinc\u021bia \u00eentre repara\u021bii \u0219i datorii de r\u0103zboi, iar num\u0103rul celor care chiar credeau c\u0103 nem\u021bii fuseser\u0103 la un pas de a cuceri Kentucky ori Kansas era mic \u0219i \u00een sc\u0103dere. Popula\u021bia d\u0103dea toate semnele c\u0103 dore\u0219te revenirea la o politic\u0103 de izolare, iar, \u00een martie 1922, Congresul impusese un plafon ferm comisiei de negociere: nu se putea acorda \u00een niciun caz o reducere a datoriilor mai mare de 10%.<\/p>\n Toate aceste evolu\u021bii alarmau cercurile interna\u021bionaliste. Revenirea Americii la izola\u021bionism ar fi fost un dezastru. Bancherii interna\u021bionali s-au pus \u00een mi\u0219care pe ambele maluri ale oceanului, figurile centrale fiind Montagu Norman, excentricul ezoterist \u0219i spiritualist care conducea Banca Angliei \u0219i a c\u0103rui influen\u021b\u0103 era at\u00e2t de enorm\u0103 \u00eenc\u00e2t i se spunea \u201edictatorul monedei \u00een Europa\u201d; \u0219i Benjamin Strong, guvernatorul recent \u00eenfiin\u021batei b\u0103nci centrale americane (Federal Reserve Bank) \u0219i, ca membru al cercului intim al lui J.P. Morgan, un interna\u021bionalist convins.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n Aceste cercuri au creat \u0219i implementat succesivele mecanisme de plat\u0103 a repara\u021biilor \u0219i datoriilor de r\u0103zboi \u0219i reconstruc\u021bie a economiilor europene. La ini\u021biativa \u0219i cu binecuv\u00e2ntarea indispensabil\u0103 a lui Montagu Norman, dar \u0219i cu contribu\u021bia crucial\u0103 a J.P. Morgan & Co., Germania \u0219i Puterile Aliate au agreat \u201ePlanul Dowes\u201d (1924): \u201eun mare traseu circular de h\u00e2rtii\u201d, ca s\u0103-l citez pe economistul Maynard Kenyes. B\u0103nci comerciale private din SUA \u00eemprumutau bani Germaniei; Germania pl\u0103tea repara\u021biile datorate Alia\u021bilor; Alia\u021bii \u00ee\u0219i pl\u0103teau datoriile c\u0103tre SUA.<\/p>\n Liaquat Ahamed (\u201eLords of Finance<\/em>\u201d, 2010) nota c\u0103 negocierile pentru Planul Dowes au fost percepute \u00een epoc\u0103 drept un \u201espectacol umilitor \u00een care bancherii anglo-saxoni dictau politicienilor\u201d europeni. Bancherii americani, care, potrivit Planului, urmau s\u0103-\u0219i primeasc\u0103 banii (\u0219i dob\u00e2nzile, majorate s\u0103n\u0103tos \u00een cinstea evenimentului) cu prioritate, \u00eenaintea pl\u0103\u021bii repara\u021biilor, for\u021bau \u00eemprumuturi enorme. A\u0219a cum comenta Ahamed \u201eNimeni nu era dispus s\u0103 prevad\u0103 ce urma s\u0103 se \u00eent\u00e2mple cu acest dans c\u00e2nd se oprea muzica\u201d.<\/p>\n Muzica s-a oprit, \u00eentr-adev\u0103r, l\u0103s\u00e2nd Germania cu datorii absolut colosale care au dus la pr\u0103bu\u0219irea m\u0103rcii \u0219i economiei germane \u00een 1929. Au urmat crahul de pe Wall Street, Marea Depresie \u2013 dar \u0219i prilej pentru o nou\u0103 manevr\u0103 financiar\u0103: Planul Young, care, adoptat \u00een 1930, avea s\u0103 fie pus \u00een oper\u0103 abia dup\u0103 Al Doilea R\u0103zboi Mondial.<\/p>\n Planul Young mergea mult mai departe dec\u00e2t Dowes, cre\u00e2nd Banca Reglementelor Interna\u021bionale (Bank of International Settlements, BIS) \u2013 cheia de bolt\u0103 a sistemului financiar interna\u021bional, \u201ebanca b\u0103ncilor centrale\u201d, o institu\u021bie \u201estat \u00een stat\u201d, cu sediul la Basel, dar protejat\u0103 prin imunitate jurisdic\u021bional\u0103 de orice control sau interven\u021bie a vreunei autorit\u0103\u021bi exterioare \u2013 \u00een fine: visul lui Montagu Norman, care, potrivit lui Ahamed, \u201evorbea adesea, \u00een anii 1920, despre crearea unei ligi a bancherilor centrali care s\u0103-\u0219i asume r\u0103spunderea pentru stabilizarea finan\u021belor europene \u0219i promovarea refacerii economice la nivel mondial\u201d.<\/p>\n De altfel, aceasta fusese \u0219i filosofia cu care se crease (urmare notoriei \u00eentruniri secrete \u00eentre bancheri pe Insula Jekyll, \u00een largul coastei Georgiei)\u00a0Federal Reserve Bank, o banc\u0103 central\u0103 \u00een realitate privat\u0103. Potrivit lui Quigley, aceea\u0219i era \u0219i filosofia bancherilor interna\u021bionali din City-ul londonez, care considerau c\u0103 politicienii \u2013 trec\u0103tori, nepricepu\u021bi \u0219i expu\u0219i presiunilor opiniei publice \u2013 nu au ce c\u0103uta \u00een a decide afacerile financiare ale \u021b\u0103rilor. Aceea\u0219i era \u0219i filosofia Round Table. (Aceea\u0219i era, afl\u0103m ast\u0103zi, \u0219i filosofia finan\u021bistului psihopat sexual Jeffrey Epstein, care a fost \u0219i el membru CFR.)<\/p>\n Revenind la Planul Dowes \u0219i optimismul aparent prematur manifestat de\u00a0Foreign Affairs<\/em>\u00a0cu privire la \u201eintrarea SUA \u00een Liga Na\u021biunilor\u201d: riscurile economice erau evidente, dar rolul acestor scheme financiare era unul mai degrab\u0103 politic. Planul Dowes \u00eentre\u021besea at\u00e2t Germania (care alunecase periculos c\u0103tre Rusia \u00een acel aprilie 1922, prin Tratatul de la Rapallo) c\u00e2t \u0219i SUA \u00een aceea\u0219i arhitectur\u0103 a proiectului imperialist. \u00cen ciuda a ce g\u00e2ndea opinia public\u0103 american\u0103, cercurile puterii f\u0103ceau cele necesare pentru a se asigura c\u0103, ajuns\u0103 principal centru financiar interna\u021bional prin aceste manevre, SUA nu mai putea nicic\u00e2nd reveni la izola\u021bionism.<\/p>\n Astfel c\u0103 profe\u021bia din primul num\u0103r al revistei\u00a0Foreign Affairs<\/em>, \u00een septembrie 1922, era, mai degrab\u0103, cronica unei alinieri deja anun\u021bate pe culoarele secrete ale puterii.<\/p>\n Potrivit unui raport c\u0103tre conducerea organiza\u021biei, \u00een 1928 CFR dezvoltase deja o re\u021bea major\u0103 de influen\u021b\u0103 \u00een SUA:<\/p>\n \u201eNum\u0103rul cursurilor universitare dedicate afacerilor interna\u021bionale s-a triplat de la r\u0103zboi \u00eencoace, a existat un adev\u0103rat val de c\u0103r\u021bi despre rela\u021biile externe, istorie diplomatic\u0103 \u0219i drept interna\u021bional; periodice precum Foreign Affairs, Current History \u0219i American Journal of International Law, precum \u0219i serviciul de informa\u021bii al Foreign Policy Association, pun la dispozi\u021bie materiale pentru fundamente solide; iar asocia\u021bii \u0219i organiza\u021bii dedicate discu\u021biilor impar\u021biale despre rela\u021bii interna\u021bionale \u0219i furniz\u0103rii de informa\u021bii au ap\u0103rut \u00een aproape toate ora\u0219ele mari.<\/em><\/p>\n Cu toate acestea, p\u00e2n\u0103 acum, aceste agen\u021bii care furnizeaz\u0103 standardele adecvate de g\u00e2ndire \u0219i informa\u021bia curent\u0103 corect\u0103 nu au penetrat prea ad\u00e2nc \u00een societate\u201d.<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Dup\u0103 cum rezult\u0103 \u0219i din pasajul de mai sus (lista de organiza\u021bii \u0219i publica\u021bii put\u00e2nd continua), efortul de \u201eeducare\u201d a Americii trebuia s\u0103 continue. Metoda aleas\u0103 a fost, \u00een sens larg, cea a \u201einfiltr\u0103rii\u201d (permeation<\/em>), dup\u0103 canonul Societ\u0103\u021bii Fabian (reluat, de altfel, \u0219i de tehnocra\u021bii sinarhici de la Vichy): o revolu\u021bie de sus \u00een jos, clandestin\u0103 \u0219i silen\u021bioas\u0103, de lung\u0103 durat\u0103, care, \u00een loc s\u0103 atace institu\u021biile din exterior, le penetreaz\u0103, le captureaz\u0103 \u0219i le transform\u0103 din interior.<\/p>\n Pentru asta, era nevoie de instruirea (\u00eendoctrinarea) unei caste de tehnocra\u021bi interna\u021bionali, acea nou\u0103 specie de func\u021bionar la care visa \u0219i Jean Monnet pentru federa\u021bia european\u0103: oameni lipsi\u021bi de orice loialitate na\u021bional\u0103 \u0219i dedica\u021bi \u00eentrutotul proiectului globalist.<\/p>\n \u00cen cazul Societ\u0103\u021bii Fabian, cea mai important\u0103 institu\u021bie de \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2nt creat\u0103 \u00een acest scop era London School of Economics; institu\u021bii, organiza\u021bii \u0219i programe similare au ap\u0103rut \u00een epoc\u0103, dar \u0219i dup\u0103 r\u0103zboi, precum ciupercile dup\u0103 ploaie.<\/p>\n Leg\u0103tura direct\u0103 \u00eentre CFR \u0219i aceast\u0103 notorie organiza\u021bie subversiv\u0103 britanic\u0103 fiind Walter Lippmann, unul dintre fondatorii CFR, care \u00eenfiin\u021base o sucursal\u0103 a Societ\u0103\u021bii Fabian \u00een SUA \u00eenc\u0103 din 1905. Organiza\u021bia american\u0103 s-a numit, ini\u021bial, Intercollegiate Socialist Society; a operat apoi, p\u00e2n\u0103 \u00een anii 1960, sub numele de League for Industrial Democracy (LID), o organiza\u021bie care s-a ocupat de propaganda de mas\u0103 (e.g.<\/em>, \u00een favoarea politicilor New Deal ale pre\u0219edintelui Roosevelt).<\/p>\n \u00cen 1960, \u00een prag de contrarevolu\u021bie cultural\u0103, LID s-a reinventat ca Students for a Democratic Society, autoarea celebrei \u201eDeclara\u021bii de la Port Huron\u201d (1962), care a lansat Noua St\u00e2ng\u0103 american\u0103. Fidel\u0103 r\u0103d\u0103cinilor sale fabiene, conceptul central al mi\u0219c\u0103rii era \u201elungul mar\u0219 prin institu\u021bii\u201d (\u201eThe Long Journey<\/em>\u201d) \u2013 adic\u0103 o schimbare de regim nu prin revolu\u021bie violent\u0103, ci prin infiltrarea lent\u0103, capturarea \u0219i transformarea institu\u021biilor din interior.<\/p>\n Ceea ce ne traseaz\u0103 o linie direct\u0103 \u00eentre Societatea Fabian, prin filialele ei americane \u0219i CFR, p\u00e2n\u0103 la cea mai mare \u201erevolu\u021bie cultural\u0103\u201d de mas\u0103 a secolului trecut, desf\u0103\u0219urat\u0103, cu sprijinul copios al CIA, \u00een America anilor \u0219aizeci-\u0219aptezeci. Printre altele, acei ani au marcat \u0219i un asalt asupra tradi\u021biilor \u0219i institu\u021biilor americane ale c\u0103rui efecte au continuat p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi.<\/p>\n Un rol esen\u021bial \u00een proiectul de \u201ecucerire\u201d a Americii au jucat funda\u021biile marilor averi americane; istoricul Arthur M. Schlesinger (membru CFR \u0219i consilier special al pre\u0219edintelui Kennedy) scria, despre \u201ecomunitatea financiar\u0103 \u0219i juridic\u0103 din New York \u2013 acel arsenal de talent care alimenteaz\u0103 constant de at\u00e2ta vreme\u2026 \u0219i administra\u021biile democrate, \u0219i pe cele republicane\u201d:<\/p>\n \u201eAceast\u0103 comunitate este inima Establishment-ului american\u2026 organiza\u021biile ei de fa\u021bad\u0103 sunt funda\u021biile Rockefeller, Ford \u0219i Carnegie \u0219i Council on Foreign Relations; organele sale de pres\u0103 sunt New York Times \u0219i Foreign Affairs\u201d.<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Aceste funda\u021bii au debutat, la \u00eenceputul secolului XX, ca expresie direct\u0103 a darwinismului social: creatorii lor (Carnegie, Rockefeller etc.) erau convin\u0219i c\u0103 boga\u021bii sunt fiin\u021be superioare intelectual, moral \u0219i spiritual (prob\u0103: averea), astfel c\u0103 le revenea \u00een mod natural dreptul \u2013 ce zic eu dreptul, obliga\u021bia chiar, \u201emisiunea civilizatoare\u201d \u2013 de a crea, ca s\u0103-l citez pe Andrew Carnegie, \u201estatul ideal\u201d. Generoas\u0103 decizie care presupunea, bine\u00een\u021beles, dou\u0103 lucruri: (1) averile dedicate acestor proiecte filantropice urmau s\u0103 fie scutite de taxe \u2013 de unde funda\u021biile; (2) fondatorii \u00een\u0219i\u0219i, superiori fiind din premis\u0103, decideau ce idei, valori, viziuni, \u201e\u0218tiin\u021b\u0103\u201d, etc. urmau a fi dezvoltate \u0219i diseminate pentru str\u0103luminarea poporului.<\/p>\n Altfel spus, dincolo de faptul c\u0103 finan\u021bau opera\u021biuni precum CFR \u0219i alte organiza\u021bii americane \u0219i europene din aceea\u0219i re\u021bea, marile funda\u021bii jucau un rol central \u00een elaborarea \u0219i diseminarea codului \u201eetic\u201d al\u00a0Imperium Mundi<\/em>.<\/p>\n Multe dintre produc\u021biile intelectuale ale perioadei au devenit, \u00eentre timp, marc\u0103 a \u201eculturii occidentale\u201d; multe au devenit deja nu doar norm\u0103 social\u0103, ci s-au coagulat for\u021bat \u00een norm\u0103 legal\u0103; multe fac parte integrant\u0103 din curicula fundamental\u0103 a globalismului \u0219i apar, codificate \u00een impenetrabil jargon birocratic, \u00een documente programatice emise constant sub egida ONU, OMS, UE etc.<\/p>\n Activitatea acestor funda\u021bii este mult prea extins\u0103 s\u0103 poat\u0103 fi rezumat\u0103 \u00een c\u00e2teva paragrafe. G\u0103sesc utile analizele \u0219i criticile contemporane \u2013 cu prec\u0103dere lucr\u0103rile comisiilor congresionale \u00eenfiin\u021bate \u00een anii cincizeci pentru anchetarea activit\u0103\u021bilor suspecte ale acestor organiza\u021bii.<\/p>\n Comisie Reece (1953-1954), de pild\u0103, analiz\u00e2nd rela\u021biile dintre CFR \u0219i funda\u021bii, ajungea la concluzia c\u0103 \u201eproduc\u021biile CFR nu sunt obiective, ci sunt cople\u0219itor direc\u021bionate spre promovarea conceptului globalist\u201d, iar CFR devenise \u201e\u00een esen\u021b\u0103, o agen\u021bie a guvernului Statelor Unite\u2026 care poart\u0103 aceast\u0103 prejudecat\u0103 interna\u021bionalist\u0103 cu sine\u201d:<\/p>\n \u201eCouncil on Foreign Relations, alt\u0103 membr\u0103 a complexului interna\u021bional, finan\u021bat\u0103 direct de funda\u021biile Rockefeller \u0219i Carnegie, face cov\u00e2r\u0219itor propagand\u0103 \u00een favoarea conceptului globalist. Aceast\u0103 organiza\u021bie a devenit, practic, o agen\u021bie guvernamental\u0103 la izbucnirea Celui de-al Doilea R\u0103zboi Mondial. Funda\u021bia Rockefeller finan\u021base deja studiile cunoscute ca \u00abde pace \u0219i r\u0103zboi\u00bb, folosindu-se \u00een mare parte de asocia\u021bii Consiliului, iar, la momentul potrivit, Departamentul de Stat \u0219i-a \u00eensu\u0219it aceste studii, dimpreun\u0103 cu personalul pus la dispozi\u021bie de Consiliu \u0219i de Funda\u021bia Rockefeller\u201d.<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Dar lucrurile pot deveni mult mai sinistre. Revoltat de piedicile puse anchetei, Norman Dodd, director de cercetare pentru Comisia Reece, povestea \u00eentr-un interviu (citat \u00een William McIlhany, \u201eThe Tax-Exempt Foundations<\/em>\u201d, 1980) ce descoperise \u00een procesele verbale ale conducerii funda\u021biei Carnegie \u00eenainte de Primul R\u0103zboi Mondial:<\/p>\n \u201eEra o \u00eentrebare foarte specific\u0103 \u0219i au discutat pe marginea ei: \u00abExist\u0103 vreo metod\u0103 cunoscut\u0103 de umanitate mai eficient\u0103 dec\u00e2t r\u0103zboiul, dac\u0103 vrei s\u0103 modifici via\u021ba unei \u00eentregi popula\u021bii?\u00bb\u2026 La finalul anului, au ajuns la concluzia c\u0103 nu exista nicio alt\u0103 metod\u0103 mai eficient\u0103\u2026 \u0218i-atunci, a venit a doua \u00eentrebare: \u00abCum implic\u0103m Statele Unite \u00eentr-un r\u0103zboi?\u00bb\u2026 \u0218i urm\u0103toarea \u00eentrebare: \u00abCum control\u0103m ma\u0219in\u0103ria diplomatic\u0103 a Statelor Unite?\u00bb. Iar r\u0103spunsul a fost: \u00abNoi\u00bb trebuie s\u0103 control\u0103m Departamentul de Stat\u2026<\/em><\/p>\n \u00centr-una din \u0219edin\u021bele din 1917, membrii au avut neobr\u0103zarea s\u0103 se felicite unii pe al\u021bii pentru \u00een\u021belepciunea deciziei lor ini\u021biale, pentru c\u0103 existau deja indicii c\u0103 r\u0103zboiul poate s\u0103 modifice \u0219i va modifica via\u021ba acestei \u021b\u0103ri. Asta era la momentul intr\u0103rii noastre \u00een r\u0103zboi; eram implica\u021bi. Ba au avut chiar neru\u0219inarea s\u0103-i trimit\u0103 o telegram\u0103 (pre\u0219edintelui) Wilson, avertiz\u00e2ndu-l c\u0103 r\u0103zboiul nu trebuie s\u0103 se termine prea repede.\u201d<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Dodd continua relatarea ar\u0103t\u00e2nd c\u0103, imediat dup\u0103 r\u0103zboi, hot\u0103r\u00e2te c\u0103 fac\u0103 tot posibilul ca \u201e\u021bara (SUA) s\u0103 nu revin\u0103 la via\u021ba de dinainte de 1914\u201d, funda\u021biile Carnegie \u0219i Rockefeller \u0219i-au \u00eemp\u0103r\u021bit fr\u0103\u021be\u0219te temele: \u00a0una a p\u0103strat opera\u021biunile interna\u021bionale, cealalt\u0103 a preluat educa\u021bia \u0219i alte teme interne (una dintre preocup\u0103rile majore fiind \u201epredarea istoriei americane, care trebuia schimbat\u0103\u201d).<\/p>\n A\u0219a cum men\u021bionam mai sus, era \u00eenceputul Erei \u0218tiin\u021belor Sociale, recte Ingineriei Sociale, astfel c\u0103, pentru ca SUA \u2013 \u0219i Europa, \u0219i lumea, \u00een general \u2013 \u201es\u0103 nu mai revin\u0103 la via\u021ba de dinainte de 1914\u201d, ci s\u0103 se lase prad\u0103 Imperiului Universal, metodele preferate erau culese din acest obscur \u0219i mult prea flexibil domeniu.<\/p>\n \u00cen 1923, Funda\u021bia Rockefeller a creat Social Science Research Council, al c\u0103rei director, Charles Merriam, producea, \u00een 1925, \u201eNew Aspects of Politics<\/em>\u201d, un volum foarte influent \u00een epoc\u0103.<\/p>\n Merriam propunea o lume condus\u0103 de oameni de \u201e\u0219tiin\u021be sociale\u201d, care s\u0103 creeze, prin tehnici specifice, o \u201enou\u0103 umanitate\u201d. Iar, \u00een aceast\u0103 \u201elume nou\u0103\u201d, urma s\u0103 apar\u0103 \u0219i o \u201enou\u0103 politic\u0103\u201d: \u201econtrolul con\u0219tient al evolu\u021biei umane\u201d. Tehnologia urma s\u0103 creeze \u201eobliga\u021bii interna\u021bionale\u201d iar \u201evechea idee a statului na\u021bional\u201d urma s\u0103 fie \u201edistrus\u0103 sau modificat\u0103\u201d. (Inutil, poate, de men\u021bionat c\u0103 distrugerea statului na\u021bional prin orice mijloc era una dintre obsesiile recurente ale tuturor produc\u021biilor intelectuale ale acestor cercuri.)<\/p>\n Idei care sunt centrale \u0219i la sinarhistul Jean Coutrot \u00een anii treizeci; \u0219i la Serghei Ceahotin \u00een aceea\u0219i perioad\u0103; \u0219i la Bertrand Russell; \u0219i la Julian Huxley, fondatorul UNESCO; \u0219i la fratele lui, Aldous Huxley \u00een diversele lui, ambigui, produc\u021bii; \u0219i la inginerii sociali de la Stanford ori MIT ori CIA; \u0219i la \u00eenal\u021bi func\u021bionari ai ONU \u2013 de alalt\u0103ieri, de ieri sau de azi \u2013 indiferent c\u00e2t de epurat le-ar fi jargonul. La Merriam, transformarea societ\u0103\u021bii impunea, printre altele, \u0219i o interven\u021bia masiv\u0103 \u00een societate a psihiatrilor; voi reveni la subiect \u00een capitolul privitor la sistemul ONU \u0219i alte organiza\u021bii \u00eenfiin\u021bate dup\u0103 r\u0103zboi.<\/p>\n Un alt subiect de studiu asiduu era \u201efascismul\u201d, tratat nu ca ideologie politic\u0103, ci ca o tendin\u021b\u0103 a psihologiei individuale, ale c\u0103rei r\u0103d\u0103cini trebuiau descoperite \u0219i extirpate.<\/p>\n Se poate observa aici similitudinea cu preocup\u0103rile lui Coundehove-Kalergi \u00een Europa; contele g\u0103sea c\u0103 individul \u201erural\u201d (ne-cosmopolit \u0219i ne-mixat rasial) era mult prea loial religiei, tradi\u021biei, familiei, ca s\u0103 poat\u0103 evolua, s\u0103 poat\u0103 profita de \u201eprogres\u201d. Plus c\u0103 \u00eempiedica, de fapt, progresul respectiv, tocmai pentru c\u0103 nu se d\u0103dea, \u00een mas\u0103, desprins de tradi\u021bii. Solu\u021bia pe care o vedea Coundehove-Kalergi era ca omul s\u0103 devin\u0103 tot mai \u201eurban\u201d, mai cosmopolit, mai multicultural \u0219i multietnic, mai nereligios, mai tehnic, mai dispus la \u201eiubire liber\u0103\u201d etc.<\/p>\n Unde Coundehove-Kalergi se credea filosof \u0219i r\u0103m\u00e2nea vag \u00een incursiunile sale, studiile americane erau nu doar extrem de precise \u0219i \u201e\u0219tiin\u021bifice\u201d, ci \u0219i dotate cu o tehnologie de implementare. De altfel, aceast\u0103 predilec\u021bie pentru tehnic\u0103 avea s\u0103 domine \u2013 \u0219i domin\u0103 extrem de vizibil \u0219i ast\u0103zi \u2013 tulpina american\u0103 a virusului imperial, un subiect la care voi reveni \u00een episoadele urm\u0103toare.<\/p>\n Ideile de inginerie social\u0103 exprimate de Merriam prefigurau lucr\u0103rile a\u0219a-zisei \u201e\u0218coli de la Frankfurt\u201d (Institutul de Cercet\u0103ri Sociale de la Frankfurt, imigrat la New York \u00een 1934), alt\u0103 institu\u021bie sponsorizat\u0103 de Funda\u021bia Rockefeller, un bun exemplu fiind masivul studiu \u201ePersonalitatea Autoritar\u0103<\/em><\/a>\u201d (The Authoritarian Personality<\/em>, 1950), care stabilea, \u00een esen\u021b\u0103, c\u0103 loialitatea fa\u021b\u0103 de religie, tradi\u021bie, moral\u0103 \u0219i familie erau tr\u0103s\u0103turi care anun\u021bau poten\u021bialul \u201efascist\u201d al subiectului.<\/p>\n \u00cen aceea\u0219i direc\u021bie, volumul \u201ePsihologia de mas\u0103 a fascismului<\/em>\u201d (\u201eDie Massenpsychologie des Faschismus<\/em>\u201d, 1933) produs de psihiatrul Wilhelm Reich, \u0219i el asociat cu \u0218coala de la Frankfurt, anun\u021ba c\u0103, pentru a elimina riscul \u201efascismului\u201d la nivel personal, \u201einstitu\u021biile burgheze\u201d (\u201emariajul patriarhal \u0219i familia patriarhal\u0103\u201d) trebuiau distruse, pentru c\u0103 induceau reprimare sexual\u0103, deci autoritarism. Familia era \u201egermenele reac\u021bionar central\u201d al statului autoritar pentru Reich \u2013 care, trebuie spus, \u00ee\u0219i proiecta propriile boli suflete\u0219ti \u0219i mintale asupra restului omenirii: la v\u00e2rsta de 11 ani, dup\u0103 ce o surprinsese cu un amant, Reich dezvoltase o obsesie sexual\u0103 pentru propria mam\u0103, dar \u0219i un sentiment de vinov\u0103\u021bie fa\u021b\u0103 de tat\u0103; \u00een cele din urm\u0103, i-a dezv\u0103luit tat\u0103lui adulterul, iar mama s-a sinucis. Peste ani, Reich a creat o ma\u0219in\u0103 care captura o energie orgasmic\u0103 presupus\u0103 \u00een univers \u0219i a fost internat la spitalul de nebuni.<\/p>\n Un alt corifeu al \u0218colii de la Frankfurt, Erich Fromm, sus\u021binea, \u00een \u201eFuga de libertate<\/em>\u201d (\u201eEscape from Freedom<\/em>\u201d, 1941), c\u0103, pentru eliminarea oric\u0103rui risc de \u201efascism\u201d, individul trebuia \u201eeliberat\u201d de leg\u0103turile lui primare (familie, na\u021bie, tradi\u021bie, moral\u0103, religie) \u0219i reconstruit, cu o nou\u0103 identitate, care s\u0103-i permit\u0103 \u201eauto-actualizarea\u201d \u0219i \u201espontaneitatea\u201d \u0219i \u201eiubirea de umanitate\u201d etc. etc. Acest Om Nou \u201eprogresist\u201d urma s\u0103 construiasc\u0103 \u201edemocra\u021bia\u201d sub \u00eendrumarea atent\u0103 a elitei tehnocratice \u0219i intelectuale.<\/p>\n Asist\u0103m, \u00een aceste lucr\u0103ri, la un efort de patologizare, ba chiar incriminare, a comportamentelor aliniate tradi\u021biei, suspectate ca surs\u0103 de \u201efascism\u201d sau \u201eautoritarism\u201d \u2013 tendin\u021b\u0103 \u0219i mai accentuat\u0103 ast\u0103zi. Sunt sanc\u021biuni aplicate lipsei de aliniere la \u201eetica\u201d impus\u0103 de Autoritatea sinarhic\u0103 imperial\u0103, care tinde spre disolu\u021bia tradi\u021biilor pentru a face loc propriilor structuri, \u0219i se folose\u0219te de stigm\u0103 \u0219i oprobriu ca factori dizolvan\u021bi.<\/p>\n Ideile exprimate \u00een aceste lucr\u0103ri timpurii prefigureaz\u0103 studii programatice precum\u00a0Changing Images of Man<\/a><\/em>\u00a0(Stanford, 1982) ori elucubra\u021bii New Age precum \u201eThe Aquarian Conspiracy<\/a><\/em>\u201d (Marilyn Ferguson, 1980), ori documente care \u00eenso\u021besc acum Agenda 2030 (Faith in Action<\/a><\/em>, produs World Economic Forum 2024, sau\u00a0Tranformative Literacy<\/a><\/em>, produs Clubul de la Roma, 2022) \u2013 dar \u0219i, trebuie spus, proiectul ocult Marea Lucrare, descris de ezoteristul Manly P. Hall ca \u201edestin secret al Americii<\/a>\u201d.<\/p>\n Eforturile de dizolvare a societ\u0103\u021bii tradi\u021bionale \u0219i a identit\u0103\u021bii umane au cobor\u00e2t \u0219i mai mult \u00een tenebre prin eforturile lui Alfred Kinsey, a\u0219a-zisul \u201ep\u0103rinte al sexologiei moderne\u201d, despre ale c\u0103rui preocup\u0103ri, practici \u0219i metode te-apuc\u0103 sila s\u0103 afli. Pe scurt spus, umbl\u00e2nd prin pu\u0219c\u0103rii, case de nebuni, bordeluri \u0219i alte stabilimente de acest fel \u2013 precum \u0219i, e greu de presupus altfel, analiz\u00e2ndu-\u0219i propriile perversiuni \u2013 Kinsey a emis ni\u0219te rapoarte (Sexual Behavior in the Human Male<\/em>, 1948 \u0219i\u00a0Sexual Behavior in the Human Female<\/em>, 1953), din care reie\u0219ea, practic, c\u0103 majoritatea cov\u00e2r\u0219itoare a b\u0103rba\u021bilor \u0219i femeilor americani erau ori adulterini, ori bisexuali, ori homosexuali, ori pedofili \u2013 oricum, numai normali nu.<\/p>\n Fiind sponsorizate de Funda\u021bia Rockefeller din fonduri scutite de taxe \u00eencep\u00e2nd cu 1940, ca eforturi \u201e\u0219tiin\u021bifice\u201d dedicate \u201eprogresului social\u201d, \u201ecercet\u0103rile\u201d lui Kinsey au f\u0103cut obiectul anchetei Comisiei Reece (de fapt, a\u0219a cum rezult\u0103 din documente, acest subiect a p\u0103rut a fi cel mai sensibil din \u00eentreaga investiga\u021bie; comisia a fost pur \u0219i simplu \u00eempiedicat\u0103 s\u0103-\u0219i fac\u0103 treaba). Dar unul dintre exper\u021bii invita\u021bi de Comisie (profesorul A.H. Hobbs) face un sumar relevant:<\/p>\n \u201eKinsey ridiculizeaz\u0103 tiparele de comportament sexual aprobate de societate, numindu-le simple \u00abra\u021bionaliz\u0103ri\u00bb, \u00een timp ce spune adesea despre comportamentele sexuale condamnate de societate c\u0103 sunt \u00abnormale\u00bb sau \u00abnormale la animalul uman\u00bb\u2026 Pentru ilustrare, compar\u00e2nd heterosexualitatea cu homosexualitatea, Kinsey declar\u0103\u2026 c\u0103 acestea sunt doar un obicei impus de societate. \u00a0(El declar\u0103, de asemenea c\u0103) noi obiect\u0103m la adul\u021bii care molesteaz\u0103 copii \u00een primul r\u00e2nd pentru c\u0103 a\u0219a am fost condi\u021biona\u021bi de societate\u2026 iar copiii molesta\u021bi\u2026 sufer\u0103 \u00een primul r\u00e2nd din cauza atitudinilor demodate ale p\u0103rin\u021bilor despre aceste practici\u2026 Kinsey sus\u021bine c\u0103 violatorul \u00abpoate chiar a contribuit favorabil la dezvoltarea socio-sexual\u0103\u00bb a copilului\u201d.<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n P\u00e2n\u0103 s\u0103 afle societatea, a\u0219a-zisa beneficiar\u0103 a delincven\u021bei lui Kinsey, c\u0103 zisul profesor pl\u0103tea pedofili ca s\u0103 cerceteze sexualitatea copiilor \u0219i se auto-castra insistent, \u00een scopuri, desigur, \u0219tiin\u021bifice, teoriile \u201esexologiei moderne\u201d au ajuns unde au ajuns, cu efecte teribile asupra societ\u0103\u021bii.<\/p>\n Opera\u021biunea de penetrare a Americii este mult mai vast\u0103 dec\u00e2t a\u0219 putea cuprinde \u00eentr-un articol; m\u0103 opresc aici. Peisajul pe care l-am schi\u021bat, intens agresat de virusul\u00a0Imperium Mundi<\/em>, este cel din care va ap\u0103rea, \u00een 1943-1944, proiectul Organiza\u021biei Na\u021biunilor Unite, cu \u00eentregul sistem institu\u021bional ata\u0219at. Despre care, \u00een episodul urm\u0103tor.<\/p>\n surs\u0103: measponte.ro<\/a><\/strong><\/em><\/p>\n Citi\u021bi \u0219i:<\/strong><\/em><\/p>\n MEASPONTE.RO: SINARHIA. Sistemul prin care e condus\u0103 lumea de c\u0103tre societ\u0103\u021bile secrete. Analiza complex\u0103 a Levanei Zigmund \u2013 Solid News<\/a><\/strong><\/p>\n Sinarhia (VII). Pan-Europa \u0219i nazismul: punct \u2013 contrapunct \u2013 Solid News<\/a><\/strong><\/p>\n Levana Zigmund, episodul VI din Sinarhia: Liga Na\u021biunilor \u2013 Solid News<\/a><\/strong><\/p>\n Sinarhia (VIII). Fundamentele Uniunii Europene \u2013 Solid News<\/strong><\/a><\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n \u201eNu exist\u0103 niciun indiciu c\u0103 opinia public\u0103 american\u0103, de exemplu, ar fi de acord cu crearea unui super-stat sau ar permite participarea Americii la un astfel de stat. Cu alte cuvinte, va fi nevoie de timp \u2013 un timp lung \u2013 \u00eenainte ca un guvern mondial s\u0103 fie fezabil, politic\u2026 Acest element temporal ar putea fi scurtat vizibil \u00een ce prive\u0219te opinia public\u0103 american\u0103 printr-o campanie activ\u0103 de propagand\u0103 \u00een aceast\u0103 \u021bar\u0103\u2026<\/em>\u201d<\/p>\n Allen Dulles,\u00a0The United Nations<\/em>\u00a0No. 59, The Foreign Policy Association, September-October, 1946<\/p>\n Am urm\u0103rit, \u00een ultimele c\u00e2teva episoade, evolu\u021bia\u00a0Imperium Mundi<\/em>\u00a0sinarhic \u00een cruciala perioad\u0103 interbelic\u0103, pun\u00e2nd accentul pe Liga Na\u021biunilor \u0219i pe Europa. Episodul de fa\u021b\u0103 se va ocupa de America.<\/p>\n Recapitul\u00e2nd: acest proiect, numit de ini\u021biatorii lui \u201eCel de-al Treilea Imperiu britanic\u201d (\u201eThe Third British Empire<\/em>\u201d), era v\u0103zut ca o nou\u0103 etap\u0103 \u00een existen\u021ba secular\u0103 a Imperiului britanic, o \u201ereinventare\u201d f\u0103r\u0103 de care acest cel mai mare imperiu din istorie risca s\u0103-\u0219i piard\u0103 influen\u021ba.<\/p>\n Pentru a perpetua \u0219i extinde imperiul la nivel mondial, se impuneau ni\u0219te muta\u021bii, prima dintre ele fiind pierderea caracterului etnic;\u00a0Imperium Mundi<\/em>\u00a0nu este nici britanic, nici american, nici de vreo alt\u0103 etnie. Modelul sinarhic, a\u0219a cum ar\u0103tam \u00een alt capitol, nu distinge dup\u0103 na\u021bie, ci dup\u0103 alinierea la \u201eetica\u201d imperial\u0103 \u0219i, la v\u00e2rful piramidei, dup\u0103 \u201eini\u021biere\u201d.<\/p>\n Noua construc\u021bie global\u0103 urma s\u0103 fie o \u201efedera\u021bie mondial\u0103 pe baze anglo-americane\u201d \u00een sensul c\u0103 principalul liant era etica \u201esistemului britanic\u201d, exportat\u0103 intens \u0219i \u00een SUA, cu anumite muta\u021bii, America fiind o baz\u0103 de opera\u021biuni mult preferabil\u0103, \u00eentr-o asemenea \u00eentreprindere, micu\u021belor Insule Britanice.<\/p>\n Etica \u201esistemului britanic\u201d (\u00een esen\u021b\u0103, un iluminism umanist care se pr\u0103bu\u0219e\u0219te, azi, pe linie punctat\u0103, p\u00e2n\u0103 la ultimele lui consecin\u021be logice: trans-umanismul \u0219i post-umanismul) era, \u00een aceast\u0103 schem\u0103, presupus\u0103 din premis\u0103 a fi nu doar superioar\u0103, ci \u0219i de cert\u0103 voca\u021bie universal\u0103. Astfel c\u0103 expansiunea imperial\u0103 devenea o \u201emisiune civilizatoare\u201d, iar produsul final \u2013\u00a0Imperium Mundi<\/em>\u00a0\u2013 era v\u0103zut ca \u201e\u00cemp\u0103r\u0103\u021bie a Cerurilor pe p\u0103m\u00e2nt\u201d (sau \u201eCivitas Dei<\/em>\u201d, \u00een termenii lui Lionel Curtis, membru Round Table \u0219i unul dintre principalii arhitec\u021bi ai proiectului \u00een fazele lui incipiente).<\/p>\n Pentru situa\u021bia \u2013 totu\u0219i probabil\u0103 \u2013 c\u0103 \u021b\u0103rile nu aveau s\u0103 se lase cu u\u0219urin\u021b\u0103 \u201ecivilizate\u201d, \u0219i av\u00e2nd \u00een vedere c\u0103 Imperiul britanic nu dispunea de mijloacele necesare pentru o colonizare clasic\u0103, se impunea \u0219i o renovare a metodelor expansioniste.<\/p>\n Pentru Europa, a\u0219a cum am v\u0103zut \u00een ultimele dou\u0103 episoade, metoda aleas\u0103 a fost federalizarea, cu un dublu efort: crearea unui fond \u201eetic\u201d comun la nivelul tuturor \u021b\u0103rilor europene (campanie reprezentant\u0103 cu prec\u0103dere de\u00a0mi\u0219carea Pan-Europa, condus\u0103 de contele Coudenhove-Kalergi<\/a>) \u0219i crearea unor \u201eleg\u0103turi materiale\u201d \u0219i unor institu\u021bii care s\u0103 fac\u0103 federa\u021bia european\u0103 un\u00a0fait accomplit<\/em>\u00a0indiferent de voin\u021ba popoarelor \u0219i chiar a reprezentan\u021bilor lor politici (dimensiune tehnocratic\u0103 a efortului reprezentat\u0103 de Jean Monnet<\/a>).<\/p>\n Dar proiectul imperial nu putea exista f\u0103r\u0103 participarea Statelor Unite ale Americii \u2013 lucru admis expres de Round Table, documentat \u0219i discutat \u00een detaliu de profesorul Carroll Quigley \u00een \u201eThe Anglo-American Establishment<\/em>\u201d. Planul ini\u021bial, de a atrage SUA \u00een Liga Na\u021biunilor a e\u0219uat, pentru c\u0103 Senatul american a refuzat ratificarea instrumentelor de aderare. Peste numai dou\u0103 decenii \u0219i jum\u0103tate, \u00eens\u0103, \u00een 1945, SUA \u00eens\u0103\u0219i \u2013 prin pre\u0219edintele Franklin D. Roosevelt \u2013 propunea crearea Organiza\u021biei Na\u021biunilor Unite (ONU), urma\u0219a mult mai puternic\u0103 a Ligii, cu sediul la New York. Cum s-a ajuns de la refuzul din 1920 la ini\u021biativa din 1945, prin ce eforturi, voi prezenta pe scurt \u00een episodul de fa\u021b\u0103.<\/p>\n Profund dezam\u0103gite de refuzul SUA de a adera la Liga Na\u021biunilor, cercurile interna\u021bionaliste anglo-americane au continuat eforturile prin re\u021bele \u0219i institu\u021bii private. De mare importan\u021b\u0103 au fost Chatham House (Royal Institute of International Affairs, RIIA) \u0219i omoloaga sa american\u0103, Council on Foreign Relations (CFR), create sub directa \u00eendrumare Round Table.<\/p>\n Istoria oficial\u0103 a organiza\u021biei re\u021bine c\u0103, preocupa\u021bi de \u201edezam\u0103gitoarele negocieri de la Versailles\u2026 \u0219i decizia SUA \u2013 mioap\u0103 politic, din punctul lor de vedere \u2013 de a nu deveni membr\u0103 a Ligii Na\u021biunilor\u201d, fondatorii au creat CFR \u00een 1921, ca \u201eo organiza\u021bie privat\u0103 de indivizi, finan\u021bat\u0103 privat, non-profit \u0219i non-partizan\u0103 politic\u201d.<\/p>\n Cum putea o organiza\u021bie \u0219i privat\u0103, \u0219i non-profit, \u0219i apolitic\u0103 s\u0103 corecteze \u201emiopia\u201d Americii, afl\u0103m pe parcurs, dar merit\u0103 spus de la \u00eenceput, pentru a fixa un orizont de a\u0219teptare, c\u0103, a\u0219a cum remarca jurnalistul Robert W. Lee \u00eentr-un articol publicat \u00een\u00a0The New American<\/em>\u00a0\u00een septembrie 1992:<\/p>\n \u201eCel pu\u021bin 13 dintre cei 18 secretari de stat care s-au succedat de la fondarea CFR \u00eencoace au fost membri ai acestei organiza\u021bii\u2026 Ultimii 8 directori CIA au fost \u0219i ei membri\u2026 Numai \u00een ultimele patru decenii, urm\u0103torii candida\u021bii majori pentru pre\u0219edinte \u0219i vice-pre\u0219edinte, proveni\u021bi de la ambele partide, au fost sau au devenit membri CFR: Dwight D. Eisenhower, Adlai Stevenson, John F. Kennedy, Richard Nixon, Hubert Humphrey, George McGovern, Gerald Ford, Jimmy Carter, Walter Mondale, Michael Dukakis, George Bush, Bill Clinton, Henry Cabot Lodge, Nelson A. Rockefeller, Edmund Muskie \u0219i Gerladine Ferraro.\u201d<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n La data public\u0103rii articolului, at\u00e2t pre\u0219edintele SUA (George H. W. Bush), c\u00e2t \u0219i secretarul ap\u0103r\u0103rii (Dick Cheney), consilierul de securitate na\u021bional\u0103 (Brent Scowcroft), directorul CIA (William Webster) \u0219i pre\u0219edintele Statului Major (generalul Colin Powell) erau membri CFR.<\/p>\n Prin membrii s\u0103i \u2013 impresionanta list\u0103 de mai sus fiind doar v\u00e2rful aisbergului \u2013 CFR a avut un rol de nucleu decizional \u00een planul organiz\u0103rii institu\u021bionale a cooper\u0103rii transatlantice, cheia de bolt\u0103 a \u201eCelui de-al Treilea Imperiu britanic\u201d. Parte din acest rol a \u00eensemnat \u0219i preg\u0103tirea terenului pentru \u00eenfiin\u021barea ONU, \u00een 1945. Propunerea ini\u021bial\u0103 pentru arhitectura ONU, aprobat\u0103 de Roosevelt \u00een iunie 1944, a fost elaborat\u0103 de un grup de membri CFR (\u201eInformal Agenda Group\u201d), \u00eencep\u00e2nd cu 1943; delega\u021bia american\u0103 la Adunarea Constitutiv\u0103 a ONU de la San Francisco era format\u0103 din membri CFR.<\/p>\n Pe de alt\u0103 parte, CFR a jucat un rol \u0219i \u00een dimensiunea \u201eetic\u0103\u201d a \u00eencorpor\u0103rii Americii \u00een Imperiul Universal, cre\u00e2nd, \u00een colaborare cu mari funda\u021bii americane precum Carnegie \u0219i Rockefeller, care i-au fost \u0219i finan\u021batori, o vast\u0103 re\u021bea de grupuri de sus\u021binere \u0219i ac\u021biune, institu\u021bii, institute \u0219i publica\u021bii menite s\u0103 \u201eeduce\u201d publicul american cu privire la binefacerile globalismului.<\/p>\n Marile funda\u021bii s-au ocupat, \u00een acela\u0219i timp, de proiecte de fond privitoare la noua \u201eetic\u0103\u201d (preocuparea central\u0103 fiind eliminarea \u201ena\u021bionalismului\u201d \u2013 adic\u0103 a statului na\u021bional \u2013 \u0219i a tradi\u021biilor, \u00een sensul cel mai larg), iar instrumentele folosite cu prec\u0103dere \u021bineau de recent-descoperitele pe-atunci \u201e\u0219tiin\u021be sociale\u201d, o g\u0103selni\u021b\u0103 care obseda \u0219i cercurile tehnocra\u021bilor sinarhi\u0219ti francezi, \u0219i care avea s\u0103 capete dimensiuni \u0219i mai mari, \u0219i mai sumbre, dup\u0103 r\u0103zboi.<\/p>\n De\u0219i CFR s-a \u00eenfiin\u021bat formal \u00een 1921, decizia de a crea aceast\u0103 organiza\u021bie a fost luat\u0103 \u00een luna mai 1919, \u00een cadrul unei \u00eentruniri private organizate la Paris de Edward Mandell House, zis \u201eColonelul House\u201d, r\u0103mas \u00een istorie drept cel mai apropiat consilier al pre\u0219edintelui american Woodrow Wilson.<\/p>\n Sau, mai exact, ca s\u0103-l cit\u0103m chiar pe Wilson, House era\u00a0alter ego<\/em>-ul lui (\u201ea doua mea personalitate\u201d, \u201esinele meu independent\u201d; \u201eG\u00e2ndurile lui \u0219i ale mele sunt una\u201d).<\/p>\n Nu am g\u0103sit indicii c\u0103 House ar fi fost ocultist, dar e greu s\u0103 nu-\u021bi vin\u0103 \u00een minte remarca ezoteristului Manly P. Hall, c\u0103, \u00een momentele cruciale ale istoriei, personajele publice primesc sprijin de la agen\u021bii \u201eMarii Lucr\u0103ri\u201d \u2013 definit\u0103 de Hall tocmai ca instaurarea statului mondial.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n Analiz\u00e2nd bizara rela\u021bie dintre cei doi (\u201esimbiotic\u0103\u201d \u0219i \u201espiritual\u0103\u201d) \u00een volumul \u201eThe Strangest Friendship in History: Woodrow Wilson and Colonel House\u201d<\/em>\u00a0(1932), George Sylevster Viereck, conchidea:<\/p>\n \u201eColonelul House putea func\u021biona f\u0103r\u0103 Woodrow Wilson\u2026 Woodrow Wilson nu putea func\u021biona adecvat \u00een sfera politicii f\u0103r\u0103 Colonelul House\u2026 Cu toat\u0103 puterea lui, Wilson nu se putea \u021bine singur. La fiecare dintre \u00eentreprinderile lui fructuoase, a \u00eemprumutat creierul Colonelului. N-am s\u0103-i imput idolului picioare de lut; accept c\u0103 erau din carne vie. Dar nu erau ale lui. Woodrow Wilson str\u0103bate istoria pe picioarele lui Edward Mandell House.\u201d<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Viereck relateaz\u0103 cum, folosindu-se de influen\u021ba lui nefiresc de mare asupra pre\u0219edintelui, House l-ar fi determinat pe Wilson s\u0103 promit\u0103, \u00een secret, britanicilor, printr-un \u201egentleman\u2019s agreement<\/em>\u201d, intrarea SUA \u00een r\u0103zboi.<\/p>\n Eforturile lui House \u00een aceast\u0103 direc\u021bie au inclus cooperarea secret\u0103 cu \u00eenalte figuri din aparatul puterii de la Londra (inclusiv Lord Grey, ministrul de externe al Marii Britanii \u00een timpul Primului R\u0103zboi Mondial, \u0219i Sir William Wiseman, \u0219eful serviciilor secrete britanice \u00een aceea\u0219i perioad\u0103). Un aspect esen\u021bial al acestei cooper\u0103ri ar fi fost manipularea opiniei publice americane, care, nesim\u021bindu-se deloc amenin\u021bat\u0103 de Puterile Centrale, se opunea interven\u021biei SUA \u00een r\u0103zboiul european. \u201eAmericanii au nevoie de un slogan\u201d, conchidea House; \u0219i l-a g\u0103sit: America lupta \u201epentru a Face Lumea Sigur\u0103 pentru Democra\u021bie\u201d.<\/p>\n \u00cen plus, potrivit lui Viereck, House era (cu sau f\u0103r\u0103 \u0219tirea lui Wilson) \u201eun agent\u201d al foarte puternicului bancher american J.P. Morgan, a c\u0103rui ascensiune pe ame\u021bitoarele \u00een\u0103l\u021bimi a fost sprijinit\u0103 de familia Rothschild \u2013 am\u0103nunt important c\u00e2nd vorbim de rela\u021bia anglo-american\u0103, \u00eentruc\u00e2t Rothschild sus\u021binea, inclusiv financiar, grupul Round Table.<\/p>\n De notat c\u0103 House nu a ocupat niciodat\u0103 o func\u021bie public\u0103 (pentru c\u0103, \u00eei spunea el lui Viereck, prefera \u201epl\u0103cerea intelectual\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103spunderi\u201d \u0219i n-avea niciun chef s\u0103 c\u0103l\u0103toreasc\u0103 de colo-colo, \u201estr\u00e2ng\u00e2nd m\u00e2na electoratului\u201d). Pentru contacte la cel mai \u00eenalt nivel de putere \u0219i influen\u021b\u0103, \u00eens\u0103, House se deplasa f\u0103r\u0103 probleme; s-a ocupat, ca reprezentant personal \u0219i mandatar privat al lui Wilson, de campania de promovarea a Ligii \u00een toate marile capitale europene.<\/p>\n Astfel conectat, House a ini\u021biat \u0219i condus, spre finalul r\u0103zboiului, grupul informal \u201eThe Inquiry\u201d, mandatat de Wilson cu elaborarea planurilor de pace. Printre membrii acestui \u201ethink tank<\/em>\u201d\u00a0sui generis<\/em>\u00a0se num\u0103rau Walter Lippmann (ofi\u021ber de r\u0103zboi psihologic \u00een timpul r\u0103zboiului \u0219i expert \u00een formarea \u0219i manipularea opiniei publice prin mass media); John Foster Dulles (colaborator \u0219i consilier juridic al lui Jean Monnet \u00een proiectul de federalizare a Europei; viitor secretar de stat al SUA \u00eentre 1953 \u0219i 1959); \u0219i fratele acestuia, Allen Dulles (t\u00e2n\u0103r diplomat cu misiuni \u00een Europa \u00een Primul R\u0103zboi Mondial, \u0219ef al sta\u021biei OSS de la Berna \u00een timpul Celui de-al Doilea \u0219i viitor legendar director al CIA). To\u021bi cei trei au participat, ca \u0219i House, la Conferin\u021ba de Pace de la Paris, au contribuit la arhitectura Ligii \u0219i au fost membri proeminen\u021bi ai CFR.<\/p>\n Colonelul House este creditat cu elaborarea faimoaselor \u201e14 puncte\u201d, prezentate de pre\u0219edintele Wilson \u00een ianuarie 1918 ca principii de organizare menite s\u0103 asigure pacea global\u0103. Una dintre solu\u021biile propuse a fost crearea unui grup de state care s\u0103 se ocupe de stoparea r\u0103zboaielor \u2013 \u201eLiga pentru Impunerea P\u0103cii\u201d, care avea s\u0103 devin\u0103 Liga Na\u021biunilor.<\/p>\n Rela\u021bia lui House cu Wilson s-a stins \u00eencep\u00e2nd cu 1920, nu at\u00e2t din cauza e\u0219ecului Ligii \u00een SUA, c\u00e2t din cauza atacului cerebral suferit de Wilson \u00een octombrie 1919, care, paraliz\u00e2ndu-l par\u021bial, l-a imobilizat la pat \u0219i l-a pus sub controlul strict al nevestei. Poporul american nu a aflat c\u0103 America fusese condus\u0103,\u00a0de facto<\/em>, pre\u021b de 17 luni (octombrie 1919 \u2013 martie 1921) de so\u021bia lui Wilson dec\u00e2t dup\u0103 moartea acestuia, \u00een 1924. Toate aceste ciud\u0103\u021benii, dedesubturi \u0219i sl\u0103biciuni, cuplate cu antipatia publicului fa\u021b\u0103 de proiectul Ligii, i-au atras lui Wilson eticheta de \u201ecel mai bun pre\u0219edinte pe care l-a avut vreodat\u0103 Anglia\u201d.<\/p>\n Oric\u00e2t de vizibil s-ar contura ambi\u021biile \u0219i rolul Colonelului House din activit\u0103\u021bile lui mai mult sau mai pu\u021bin publice descrise de Viereck, adev\u0103rata lui viziune transpare cel mai plenar din romanul \u201ePhilip Dru. Administrator<\/em>\u201d, pe care House l-a publicat anonim \u00een 1912, \u00een timp ce sus\u021binea campania lui Wilson la pre\u0219edin\u021bie.<\/p>\n Mai t\u00e2rziu, a recunoscut c\u0103 opera \u00eei apar\u021bine \u0219i, mai mult, c\u0103 \u201enu e chiar un roman\u201d, dar fic\u021biunea era cea mai bun\u0103 formul\u0103 de diseminare a ideilor sale politice \u00een s\u00e2nul publicului larg. Corect, \u00eentruc\u00e2t ideile respective erau deosebit de radicale.<\/p>\n Convins (prin trimitere la revolu\u021bionarul mason Giuseppe Mazzini) c\u0103 \u201estructura social\u0103 a \u00eentregii lumi a fost gre\u0219it stabilit\u0103 de la \u00eenceput\u201d, protagonistul romanului, Philip Dru, ajunge la concluzia c\u0103 \u201esocialismul, a\u0219a cum l-a visat Karl Marx\u201d, transformat printr-o \u201eevolu\u021bie spiritual\u0103\u201d este solu\u021bia. Dru conduce o lovitur\u0103 de stat militar\u0103, se instaureaz\u0103 dictator al SUA, abole\u0219te Constitu\u021bia \u0219i instituie reforme marxiste.<\/p>\n<\/div>\n<\/div>\n Viereck observa c\u0103 \u201eadministra\u021bia Wilson a transferat ideile Colonelului din paginile romanului \u00een paginile istoriei\u201d, iar un alt comentator, profesorul american J.B. Matthews, scria c\u0103 romanul lui House \u201eeste o surs\u0103 literar\u0103 indispensabil\u0103 pentru \u00een\u021belegerea originilor politicii New Freedom a lui Woodrow Wilson \u0219i a politicii New Deal a lui Franklin D. Roosevelt\u201d.<\/p>\n Una dintre ideile expuse de House \u00een roman era tocmai crearea unei \u201eligi a na\u021biunilor\u201d; suntem, repet, \u00een 1912, cu \u0219apte ani \u00eenainte ca Wilson s\u0103-\u0219i prezinte ini\u021biativa la Versailles. De fapt, suntem cu doi ani \u00eenainte chiar de izbucnirea Primului R\u0103zboi Mondial, evenimentul colosal care, potrivit manualelor \u2013 \u0219i istoriei oficiale a CFR \u2013 ar fi generat \u201espontan\u201d \u00een ni\u0219te min\u021bi luminate ideea de a crea o organiza\u021bie cu voca\u021bie suprana\u021bional\u0103.<\/p>\n Dup\u0103 relat\u0103rile lui Viereck, House \u0219i Wilson s-au cunoscut \u00een 1912; transferul de idei a fost remarcabil de rapid. \u00cen al s\u0103u compendiu (\u201eSurvey of American Foreign Relations<\/em>\u201d) din 1928, CFR raporteaz\u0103 c\u0103 \u201e\u00cenc\u0103 din toamna lui 1914, g\u00e2ndindu-se la perioada de dup\u0103 r\u0103zboi, Wilson spunea c\u0103 \u00abtoate na\u021biunile trebuie absorbite \u00eentr-o mare asocia\u021bie de na\u021biuni\u00bb\u201d.<\/p>\n Aceste revela\u021bii sinarhice aveau loc, \u00eens\u0103, doar \u00een \u00eenaltele sfere, \u0219i nici acolo de-ajuns, c\u00e2t\u0103 vreme senatorii americani refuzaser\u0103 aderarea SUA la Lig\u0103. Rapoartele CFR noteaz\u0103, dezolat, c\u0103, \u00een epoc\u0103, \u201emin\u021bile oamenilor nu erau preg\u0103tite pentru decizii m\u0103re\u021be \u00een acest nou domeniu politic; opinia unei mase de 120 de milioane de oameni se orienteaz\u0103 \u00eencet \u00een situa\u021bii noi\u201d.<\/p>\n Se impunea, deci, educarea poporului american \u2013 \u00eencep\u00e2nd de la elite, cum se face la o revolu\u021bie de sus \u00een jos; iar CFR a fost cheie de bolt\u0103 \u00een acest colosal efort propagandistic.<\/p>\n Lucru care reiese \u0219i din scrierile amiralului Chester Ward (fost procuror militar-\u0219ef al for\u021belor navale americane \u0219i membru el \u00eensu\u0219i al CFR timp de 16 ani), care, pe parcursul mai multor volume publicate \u00een anii \u0219aizeci-\u0219aptezeci, a dezv\u0103luit publicului larg ideologia \u0219i activit\u0103\u021bile acestei organiza\u021bii, \u00eenc\u0103 de la \u00eenfiin\u021bare.<\/p>\n Potrivit lui Ward (\u00een \u201eKissinger on the Couch<\/em>\u201d, 1975), CFR fusese creat\u0103 \u201ecu scopul de a promova dezarmarea \u0219i subsumarea suveranit\u0103\u021bii \u0219i independen\u021bei na\u021bionale a SUA unui guvern mondial atotputernic\u201d. Aceast\u0103 \u201edorin\u021b\u0103 de capitulare a suveranit\u0103\u021bii \u0219i independen\u021bei SUA este dominant\u0103 \u00een r\u00e2ndurile membrilor\u201d, dar cu prec\u0103dere \u00een s\u00e2nul celui mai important nucleu al CFR, \u201ecare poart\u0103 mai departe tradi\u021bia fondatorilor\u201d \u0219i care este compus din \u201eideologi ai guvernului mondial\u201d, care viseaz\u0103 la \u201etransformarea Statelor Unite \u00eentr-o unitate administrativ\u0103 subsidiar\u0103 a guvernului mondial\u201d.<\/p>\n Primul pas public important f\u0103cut de CFR a fost lansarea revistei\u00a0Foreign Affairs<\/em>\u00a0(1922), o publica\u021bie trimestrial\u0103 care a c\u0103p\u0103tat rapid o influen\u021b\u0103 enorm\u0103 \u0219i este \u0219i azi extrem de prestigioas\u0103. Revista avea menirea de a disemina viziunea \u201einterna\u021bionalist\u0103\u201d \u00een s\u00e2nul intelighen\u021biei americane. \u00cen anii \u0219aptezeci, amiralul Ward scria, despre fantasticele \u201etalente profetice\u201d ale revistei:<\/p>\n \u201eUrm\u0103rind evolu\u021bia acestei propagande \u00een cel mai prestigios jurnal academic din lume, Foreign Affairs, oricine \u00ee\u0219i poate da seama cu un an \u00eenainte care vor fi politicile militar\u0103 \u0219i extern\u0103 ale Statelor Unite. Dac\u0103 o anumit\u0103 propunere este \u00eendeajuns repetat\u0103 \u00een acel jurnal, atunci administra\u021bia american\u0103 la putere \u2013 fie c\u0103 este ea democrat\u0103, fie republican\u0103 \u2013 va \u00eencepe s\u0103 ac\u021bioneze ca \u0219i cum acea propunere sau presupunere este un fapt stabilit\u201d.<\/em><\/p>\n<\/blockquote>\n Concluzie la care, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 spun cu modestie, am ajuns chiar \u0219i eu, dup\u0103 c\u00e2\u021biva ani de abonament la\u00a0Foreign Affairs<\/em>.<\/p>\n \u00cenclina\u021bia globalist\u0103 a revistei\u00a0Foreign Affairs<\/em>\u00a0a fost vizibil\u0103 de la prima apari\u021bie, \u00een septembrie 1922, c\u00e2nd publicul era anun\u021bat hodoronc-tronc c\u0103 \u201eGuvernul nostru va deveni cu bucurie membru al Ligii Na\u021biunilor existente\u201d. Remarc\u0103 de un optimism aparent inexplicabil care \u00eemi d\u0103 prilejul s\u0103 exemplific tiparul lucr\u0103rilor subterane.<\/p>\n Predic\u021bia c\u0103 SUA urma s\u0103 intre \u00een structurile globaliste nu avea s\u0103 se \u00eemplineasc\u0103, tehnic vorbind, dec\u00e2t dou\u0103 decenii mai t\u00e2rziu, odat\u0103 cu formarea ONU; dar, la un alt nivel, America urma s\u0103 fie \u00eentre\u021besut\u0103 mult mai cur\u00e2nd \u00een canavaua Imperiului Universal.<\/p>\n \u00cen 1922, rela\u021biile dintre SUA \u0219i Marea Britanie deveneau \u00eencordate. Europenii erau dezgusta\u021bi s\u0103 realizeze c\u0103 SUA inten\u021biona s\u0103 le cear\u0103 restituirea \u00eemprumuturilor de r\u0103zboi p\u00e2n\u0103 la ultimul sfan\u021b, \u00een condi\u021biile \u00een care Germania, care fusese potcovit\u0103 la Versailles cu o colosal\u0103 not\u0103 de plat\u0103 de aproape 7 miliarde lire sterline, nu p\u0103rea \u00een stare s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 repara\u021biile de r\u0103zboi.<\/p>\n Nimeni nu vorbea \u00eenc\u0103 public de \u201erela\u021bia special\u0103\u201d dintre britanici \u0219i americani, dar, chiar \u0219i a\u0219a, refuzul Americii de a ierta m\u0103car parte din datorie umplea presa britanic\u0103 de titluri scandalizate. P\u0103rea evident tuturor europenilor c\u0103 repara\u021biile de r\u0103zboi erau principala chestiune care se cerea rezolvat\u0103, urm\u00e2nd abia apoi plata datoriilor c\u0103tre americani (care, pentru britanici, se ridica la 5 miliarde de dolari). P\u00e2n\u0103 \u0219i\u00a0The Economist<\/em>\u00a0scria c\u0103 America \u00eencerca s\u0103 \u201e\u00eencaseze tribut de la cei care salvaser\u0103 Kansas \u0219i Kentucky de pericolul german\u201d.<\/p>\n Pe partea cealalt\u0103 a oceanului, \u00eens\u0103, nimeni nu f\u0103cea distinc\u021bia \u00eentre repara\u021bii \u0219i datorii de r\u0103zboi, iar num\u0103rul celor care chiar credeau c\u0103 nem\u021bii fuseser\u0103 la un pas de a cuceri Kentucky ori Kansas era mic \u0219i \u00een sc\u0103dere. Popula\u021bia d\u0103dea toate semnele c\u0103 dore\u0219te revenirea la o politic\u0103 de izolare, iar, \u00een martie 1922, Congresul impusese un plafon ferm comisiei de negociere: nu se putea acorda \u00een niciun caz o reducere a datoriilor mai mare de 10%.<\/p>\nCouncil on Foreign Relations<\/strong><\/h2>\n
\n
O rela\u021bie exemplar\u0103<\/strong><\/h2>\n
![\"woodrow](\"https:\/\/www.measponte.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/woodrow-wilson-head-and-shoulders-portrait-facing-front.jpg\")
\n
Philip Dru, Administrator<\/strong><\/h2>\n
![\"em](\"https:\/\/www.measponte.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/em-house-2-1.jpg\")
Misiunea civilizatoare<\/strong><\/h2>\n
\n
O (gigantic\u0103) afacere extern\u0103<\/strong><\/h2>\n
![\"montagu](\"https:\/\/www.measponte.ro\/wp-content\/uploads\/2026\/08\/montagu-norman-banquier-photographie-de-presse-agence-rol-dapres-une-photographie-aa0964.jpg\")
Lungul Mar\u0219<\/strong><\/h2>\n
\n
Marile funda\u021bii americane<\/strong><\/h2>\n
\n
\n
\u201eExist\u0103 vreo metod\u0103 mai eficient\u0103 dec\u00e2t r\u0103zboiul\u2026?\u201d<\/strong><\/h2>\n
\n
Ingineria social\u0103<\/strong><\/h2>\n
\u201ePersonalitatea autoritar\u0103\u201d<\/strong><\/h2>\n
\u201eSexologia<\/strong>\u201d<\/h2>\n
\n
Council on Foreign Relations<\/strong><\/h2>\n
\n
O rela\u021bie exemplar\u0103<\/strong><\/h2>\n
\n
Philip Dru, Administrator<\/strong><\/h2>\n
Misiunea civilizatoare<\/strong><\/h2>\n
\n
O (gigantic\u0103) afacere extern\u0103<\/strong><\/h2>\n